ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4211/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4211/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. București a
solicitat obligarea pârâtei SC A.M.T. SRL Pitești la executarea investiției în
sumă de 2.581.750.000 lei conform contractului de vânzare – cumpărare de
acțiuni din 12 mai 1998, la plata daunelor cominatorii precum și a
penalităților în sumă de 774.159.000 lei.
Prin sentința nr. 167 din 8
februarie 2000 Tribunalul Argeș, secția comercială a respins acțiunea
reclamantei.
Sentința a fost menținută de Curtea
de Apel Pitești, secția comercială, prin decizia nr. 423 din 27 mai 2002.
În urma memoriului adresat P.G. de
pe lângă Curtea Supremă de Justiție de reclamantă, P.G. a declarat recurs în
anulare împotriva hotărârilor menționate.
Prin decizia nr. 921 din 10 martie
2004, Curtea Supremă de Justiție a respins excepția de tardivitate a recursului
în anulare invocată de pârâtă și a admis recursul în anulare, a casat sentința
instanței de fond și decizia instanței de apel, iar cauza a fost trimisă spre
rejudecare la Tribunalul Argeș.
Prin sentința nr. 156 din 15
noiembrie 2004, Tribunalul Comercial Argeș a respins acțiunea reclamantei,
reținându-se pe baza expertizei contabile dispusă în cauză, că în perioada 31
septembrie 1998 – 30 noiembrie 1998 au fost înregistrate investiții, achiziții
de tehnologie în valoarea de 2.588.060.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta.
Prin decizia nr. 11 din 9 februarie
2005, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ
a respins apelul reclamantei.
În motivarea acestei hotărâri s-a
reținut că pârâta și-a respectat obligațiile ce-i reveneau potrivit
contractului, contravaloarea utilajelor aduse ca investiții fiind dovedită cu
avizele de însoțire a mărfurilor și notele de recepție.
Reclamanta a declarat recurs
împotriva acestei hotărâri în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând
că nu i-a fost comunicată expertiza efectuată în dosar și că în mod greșit s-a
reținut că investiția a fost realizată.
Recursul este neîntemeiat.
Susținerea recurentei referitoare la
faptul că nu i-a fost comunicată expertiza efectuată în cauză nu poate fi
reținută întrucât nu există o dispoziție procedurală care să prevadă
obligativitatea unui asemenea demers.
Potrivit dispozițiilor art. 169 alin.
(1) C. proc. civ., administrarea probelor se face în fața instanței de
judecată, dacă legea nu dispune altfel.
Întrucât expertul are obligația,
conform art. 209 C. proc. civ., de a depune lucrarea la instanța de judecată
într-un anumit termen iar în speță această obligație îndeplinită, instanța de
apel a reținut în mod corect că nu se poate constata pretinsa vătămare a
drepturilor reclamantei.
În ceea ce privește îndeplinirea
obligațiilor contractuale referitoare la realizarea investiției, din
verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că la data de 20 iulie 1998
comisia de cenzori a SC T. SA a constatat primirea unor utilaje în valoare de
2.580.060.000 lei, iar reprezentanții fostului F.P.S. au confirmat realizarea
investiției la 3 august 1998.
Această situație a fost confirmată
și de expertiza contabilă efectuată în cauză.
Constatând că pârâta și-a îndeplinit
obligațiile ce-i reveneau potrivit contractului de vânzare – cumpărare de
acțiuni încheiat de F.P.S. și SC A.M.T. SRL Pitești, instanța de apel a
pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, recursul
reclamantei urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 11/ A-C din 9 februarie
2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 22 septembrie 2005.