ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1726/2012

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta SC I. SA Iași a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata sumei de 1.275.817,61 lei, reprezentând 1.119.316,05 lei TVA de restituit, 140.699,56 lei dobânda legală calculată pentru perioada 23 februarie 2005 - 30 august 2006, 15.787 lei taxa judiciară de timbru și 5 lei timbrul judiciar. În motivarea cererii s-a arătat că la data de 03 iunie 2004, prin procesul-verbal de licitație nr. 591, reclamanta a achiziționat de la A.V.A.S. București unele active scoase la vânzare prin licitație publică urmare a executării silite a debitoarei acesteia, SC N. SA Pitești. În urma adjudecării, A.V.A.S. a întocmit factura fiscală din 03 iunie 2004 în valoare de 192.940.755.875 ROL, din care TVA 30.805.676.125 ROL, plata urmând a se efectua de către reclamanta adjudecatar în trei tranșe, ultima la data de 03 decembrie 2005. Reclamanta a arătat că a achitat prima tranșă cu O.P. nr. 1343 din 01 iulie 2004 (48.966.747.929 ROL) și O.P. nr. 1335 din 01 iulie 2004 (9.303.686.458 ROL - reprezentând TVA), iar tranșa a doua cu O.P. nr. 364 din 23 februarie 2005 (93.867.675.000 ROL) și O.P. nr. 365 din 23 februarie 2005 (suma de 17.834.863,79 ROL - reprezentând TVA) și că din această din urmă sumă, suma de 6.641.703.260 ROL reprezintă TVA aferent mijloacelor fixe și stocurilor achiziționate, sumă ce a fost recuperată prin decontul de TVA, iar diferența de 11.193.160.490 ROL reprezintă TVA aferent clădirilor și terenului achiziționat și constituie obiectul cauzei. S-a mai arătat că la controlul efectuat de D.G.F.P. Iași s-a constatat că în conformitate cu prevederile H.G. nr. 84/2005, care prevăd modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. și aprobate prin H.G. nr. 44/2004 lit. e), pct. 12, ce a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2005, suma de 11.193.160.490 ROL intră sub incidența măsurilor de simplificare (taxare inversă) și nu se plătește de furnizor astfel că, fiind achitată eșalonat, urmează să fie stornată de furnizor și beneficiar și restituită de către A.V.A.S. București către reclamantă. Având în vedere că suma de 11.193.160.490 ROL trebuia restituită de la data de 23 februarie 2005 reclamanta a calculat dobânda legală în cuantum de 140.699,56 RON, conform O.G. nr. 9/2000 pe perioada 23 februarie 2005 - 30 august 2004.

Apărările pârâtei Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.V.A.S. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are posibilitatea de a returna sume ce constituie TVA, nefiind beneficiara lor, precum și faptul că, prin O.P. nr. 62 din 08 iulie 2004 și O.P. nr. 77 din 03 martie 2005, suma în discuție a fost virată la Trezoreria Municipiului Pitești, iar reclamanta trebuie să recupereze suma de la beneficiarul acesteia, potrivit art. 112 din O.G. nr. 92/2003 coroborat cu pct. 2, cap. l din Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea prevederii de restituire a sumelor de la buget. De asemenea, pârâta A.V.A.S. a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport cu prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G nr. 51/1998, chiar și față de momentul controlului D.G.F.P. Iași care a constatat achitarea eronată a TVA. În raport cu prevederile art. 44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998, A.V.A.S. a invocat și excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Iași în soluționarea cauzei. Totodată, la data de 26 ianuarie 2007, pârâta A.V.A.S. a formulat cerere de chemare în garanție a A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București, solicitând ca, în cazul admiterii cererii introductive, aceasta să fie obligată la restituirea sumelor ce fac obiectul acțiunii.

Soluția instanțelor comerciale Prin sentința civilă nr. 478 din 02 martie 2007, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, cauza fiind înregistrată pe rolul Secției a VI-a comerciale, sub nr. 19378/99/2006. Prin sentința comercială nr. 5 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de A.V.A.S. București, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 1.275.817,61 lei, reprezentând TVA nedatorat (1.119.316,05 lei) și dobândă legală calculată pe perioada 23 februarie 2005 – 30 august 2006 (140.699,56 lei). Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta A.V.A.S. și chemata în garanție A.N.A.F., iar prin Decizia nr. 3275 din 06 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a admis recursurile, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1749/2/2010.

Judecata fondului la instanța de contencios administrativ La data de 09 august 2010, pârâta A.V.A.S. a formulat completare la cererea de chemare în garanție, înțelegând să cheme în garanție și Trezoreria Municipiului Pitești, solicitând ca, în cazul în care A.V.A.S. cade în pretenții, inclusiv cheltuieli de judecată, să fie obligată chemata în garanție la restituirea/plata acestor sume. La data de 07 ianuarie 2011, A.F.P. – Trezoreria Pitești a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând, în esență, că în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 266 din 19 februarie 2007, începând cu data de 01 aprilie 2007, SC N. SA Pitești se află în administrarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Argeș, astfel încât, potrivit punctului 6 nr. (4) și (5) din Ordinul nr. 1899/2004, Trezoreria Pitești nu are decât atribuția de a opera și efectua restituirea în conturile bugetare corespunzătoare, în baza deciziei de restituire aprobată de organul fiscal competent, în speță A.F.P. pentru Contribuabili Mijlocii Argeș. La termenul de 09 martie 2011, chemata în garanție A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2545 din 30 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S., ca neîntemeiată, - a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta A.V.A.S., ca neîntemeiată, - a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I. SA Iași, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S, - a obligat pârâta A.V.A.S. la plata către reclamantă a sumei de 1.119.316,05 lei, reprezentând TVA de restituit, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 23 februarie 2005 și până la data plății efective, - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție A.N.A.F. și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu A.N.A.F. – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Trezoreria Municipiului Pitești și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Trezoreria Municipiului Pitești, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S., instanța a constatat că este neîntemeiată și a respins-o, având în vedere că potrivit procesului – verbal de licitație nr. 591 din 03 iunie 2004, reclamanta a efectuat plata sumei de 17.834.863.790 ROL prin O.P. 365 din 23 februarie 2005, în care se menționează drept beneficiar A.V.A.S., astfel că se justifică calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte în prezenta cauză, având ca obiect restituirea sumei plătită în mod nedatorat de către reclamantă. Instanța a respins ca neîntemeiată și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, reținând că în raport de natura administrativ fiscală a raportului juridic dedus judecății, este aplicabil termenul de prescripție de 5 ani, prevăzut de dispozițiile art. 91 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., termen care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. Prin raportare la data plății, respectiv 23 februarie 2005, rezultă că termenul de prescripție de 5 ani nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 08 noiembrie 2006. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție A.N.A.F., instanța a reținut că cererea de restituire se adresează organului fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor fiscale, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., iar potrivit Ordinului M.F.P. nr. 266/2007, începând cu data de 01 aprilie 2007, reclamanta se află în administrarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul D.G.F.P. Argeș. Prin urmare, de la data predării atribuțiilor de administrare a contribuabilului respectiv, a încetat responsabilitatea A.N.A.F. față de cererea reclamantei, iar cererile societății vor fi soluționate de către organul fiscal în administrarea căruia se află în prezent. În consecință, instanța a admis excepția analizată și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu A.N.A.F., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Trezoreria Pitești, instanța a constatat că, potrivit prevederilor Ordinului nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice, Trezoreria Pitești are numai atribuția de a opera și efectua restituirea în conturile bugetare corespunzătoare, în baza deciziei de restituire aprobată de organul fiscal competent, respectiv Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul D.G.F.P. Argeș. Prin urmare, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Trezoreria Pitești și a respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a reținut următoarele: Prin procesul – verbal de licitație nr. 591 din 03 iunie 2004, reclamanta a achiziționat de la pârâta A.V.A.S. active (teren, clădiri, cămine de nefamiliști, construcții speciale, mijloace fixe, blocuri, utilaje și echipamente), scoase la vânzare prin licitație publică ca urmare a executării silite a SC N. SA Pitești. În procesul - verbal de licitație s-a stabilit în sarcina reclamantei adjudecatar și suma pe care aceasta trebuie să o achite cu titlu de TVA în contul A.V.A.S., care a emis factura fiscală de executare silită nr. 3230689 din 03 iunie 2004 în valoare de 192.940.755.875 lei, referitoare inclusiv la obligația de plată a TVA corespunzătoare plății prețului de adjudecare în tranșe. Pentru prima tranșă din preț achitată, reclamanta a achitat TVA în sumă de 9.303.686.458 ROL prin O.P. nr. 1335 din 01 iulie 2004. Pentru tranșa a doua din preț plătită, reclamanta a achitat cu titlu de TVA suma de 17.834.863.790 ROL prin O.P. nr. 365 din 23 februarie 2005. Din suma respectivă, reclamanta a recuperat suma de 6.641.703.260 ROL prin decontul TVA, reprezentând TVA aferentă mijloacelor fixe și stocuri achiziționate, rămânând diferența de 1.119.316,05 RON, ce reprezintă TVA aferentă clădirilor și terenului achiziționat. Potrivit art. 160 1 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. și pct. 65 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, act normativ ce a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2005, începând cu această dată operațiunile de vânzare-cumpărare a terenurilor și clădirilor, inclusiv în cadrul procedurii de executare silită, deși taxabile cu TVA, intră sub incidența măsurilor de simplificare, în sensul că aceasta nu se mai plătește furnizorului de către beneficiar, ci se efectuează o înregistrare contabilă care echivalează cu plata TVA. Prin urmare, organul de executare nu mai încasează TVA înscrisă în factura fiscală de executare silită de la adjudecatar, astfel că, în speță, raportat la diferența de 1.119.316,05 RON, această sumă nu mai era datorată de către reclamantă. Contrar dispozițiilor legale menționate, A.V.A.S. a pretins de la reclamantă și a încasat după data de 01 ianuarie 2005, T.V.A. aferentă vânzării terenurilor și clădirilor ce au aparținut SC N. SA. Reclamanta a solicitat prin numeroase adrese către A.V.A.S., A.N.A.F. și M.F.P., restituirea sumei în discuție, dar fără a obține acest rezultat. Instanța de fond a reținut că atât pârâta A.V.A.S., cât și chemata în garanție A.N.A.F., nu au contestat faptul că în raport cu prevederile menționate reclamanta nu mai datora plata sumei de 1.119.316,05 lei și, în consecință, această sumă trebuie restituită reclamantei, ci faptul că nu le-ar reveni obligația de restituire a sumei respective. S-a mai reținut că prin adresa din 28 februarie 2005, pârâta A.V.A.S. a confirmat încasarea sumei de 17.834.863.750 ROL, în care este inclusă și suma de 11.193.160.490 ROL, solicitată prin prezenta acțiune și, prin urmare, reclamanta a efectuat o plată nedatorată, având în vedere dispozițiile art. 160 1 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. cu modificările și completările ulterioare, aplicabile de la data de 01 ianuarie 2005, conform cărora, începând cu această dată, pentru livrarea de bunuri imobile nu se va face plata T.V.A. între furnizor și beneficiar, ci o înregistrare contabilă denumită „autolichidarea” taxei pe valoarea adăugată, care echivalează cu plata T.V.A. de către beneficiar, furnizorului. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că patrimoniul societății reclamante a fost diminuat cu suma de 11.193.160.490 ROL, din decontul de T.V.A. aferent lunii martie 2005, rezultând că reclamanta și-a diminuat taxa deductibilă cu suma de 17.834.863.790 ROL, în care este inclusă și suma de 11.193.160.490 ROL, precum și faptul că susținerile pârâtei A.V.A.S. referitoare la culpa reclamantei în aplicarea măsurilor de simplificare sunt neîntemeiate, având în vedere că potrivit art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, în măsura în care reclamanta nu ar fi achitat prețul, inclusiv T.V.A., la datele stabilite de către A.VA.S. prin procesul-verbal de licitație, societatea ar fi pierdut garanția de participare la licitație, precum și bunurile adjudecate. Pentru considerentele arătate, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta A.V.A.S. la plata către reclamantă a sumei de 1.119.316,05 lei, reprezentând TVA de restituit, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data de 23 februarie 2005 și până la data plății efective. În ceea ce privește plata dobânzii legale, în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 9/2000, instanța a reținut că aceasta s-a acordat pentru acoperirea beneficiului nerealizat, respectiv pentru faptul că suma cuvenită reclamantei nu a putut fi folosită în perioada cuprinsă între data de 23 februarie 2005 și data plății efective. Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. II. Instanța de recurs 1. Criticile pârâtei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.V.A.S. București, care a criticat-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie pentru următoarele motive: În mod greșit s-a schimbat natura cererii de chemare în judecată a intimatei, al cărei temei de drept l-a constituit art. 1092 C. civ., litigiul neavând natura administrativ fiscală, așa cum eronat a fost calificat de judecata fondului, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. S-a mai arătat că hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea legii, respectiv a prevederilor art. 33 din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora cererea de restituire se adresează organului fiscal căruia îi revine competența de administrare a respectivei creanțe fiscale, în mod greșit solicitarea intimatei reclamante fiind îndreptată către A.V.A.S., care nu are competența de a administra creanțe cu titlu de TVA, iar pe de altă parte, în termen legal recurenta a virat bugetului de stat sumele legal încasate cu titlu de TVA. S-a învederat că în ipoteza în care s-ar considera că intimata – reclamantă nu datora TVA, recuperarea acesteia urmează a se face de la bugetul statului, de la organele fiscale chemate în garanție, în mod greșit recurenta fiind obligată prin hotărârea atacată la restituirea TVA, în drept fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, deoarece instanța și-a motivat soluția pe dispozițiile art. 1601 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. și pct. 65 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aprobate prin H.G. nr. 44/2004, deși acest text nu era în vigoare la data operațiunii executării silite imobiliare, respectiv la 3 iunie 2004, norma fiind abrogată înaintea introducerii acțiunii, prin Legea nr. 343 din 17 iulie 2007. S-a susținut că la data la care a avut loc operațiunea de vânzare - cumpărare a terenurilor și clădirilor de către intimata – reclamantă – 3 iunie 2004, erau în vigoare prevederile art. 134(5) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., potrivit cărora TVA este exigibilă la data emiterii facturii fiscale, înaintea livrării bunurilor, deci anticipat faptului generator de TVA, precum și procedura reglementată de pct. 58(2) și (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 de aplicare a art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. Recurenta a arătat că în mod greșit s-au interpretat și aplicat Normele legale privind „autolichidarea”, întrucât o asemenea operațiune contabilă ar fi fost admisibilă numai între furnizorul debitor SC N. SA Pitești și beneficiarul SC I. SA Iași în raporturile cu executorul care și-a îndeplinit obligațiile legale. De asemenea, s-a mai învederat că în mod greșit s-a apreciat că TVA ar trebui restituită numai pentru faptul că A.V.A.S. și A.N.A.F. nu au contestat că reclamanta nu mai datora taxa sau că A.V.A.S. a recunoscut că a încasat TVA, deoarece întreaga taxă colectată de A.V.A.S. a fost virată bugetului statului, cu ordinele de plată nr. 162 și 77 în valoare de 9303686458 ROL și respectiv 17834863790 ROL. Chiar în situația în care s-ar considera aplicabile dispozițiile art. 1601 facturii fiscale din data de 3 iunie 2004, potrivit alin. (5) al acestui text de lege abrogat ulterior, beneficiarul era obligat să aplice taxarea inversă, să nu facă plata taxei pe valoarea adăugată către furnizor, să înscrie din proprie inițiativă mențiunea ”taxare inversă” în factura fiscală și să îndeplinească obligațiile prevăzute la alin. (3), ori intimata a făcut plata, iar suma încasată s-a virat la bugetul statului – Trezoreria Municipiului Pitești. S-a criticat și argumentul reținut de prima instanță privind pierderea garanției de participare la licitație, deoarece aceasta avusese loc la 3 iunie 2004, încheindu-se cu adjudecarea imobilelor de către intimată, iar pe de altă parte dacă recurenta ar fi opus intimatei norma legală specială de funcționare a A.V.A.S., aceasta avea deschisă calea acțiunii în instanță și ar fi refuzat plata TVA, înscriind din proprie inițiativă mențiunea „taxare inversă” în factura fiscală, îndeplinind obligația prevăzută de art. 1601 (3) C. fisc., ceea ce nu a făcut. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii. 2. Apărările intimatei Intimata – reclamantă SC I. SA Iași prin întâmpinarea depusă la dosar (fil. 42-47) și prin reprezentantul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aceeași solicitare formulând-o și intimata – pârâtă A.F.P. Pitești - Trezoreria Pitești prin întâmpinarea depusă la filele 32-34 dosar, conform art. 308 (2) C. proc. civ. 3.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Susținerea recurentei – pârâte privind schimbarea pretins greșită de către instanță a naturii juridice a litigiului, din comercial în contencios administrativ, nu poate fi analizată, deoarece calificarea acestuia, ca fiind de contencios administrativ și competența instanței specializate a-l soluționa s-a stabilit irevocabil prin Decizia nr. 3275 din 6 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, soluție reconfirmată prin Decizia nr. 1799 din 5 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția comercială prin care s-a respins contestația în anulare a SC I. SA. Din probele administrate în cauză a rezultat că recurenta – pârâtă A.V.A.S. a preluat de la C.A.S. Argeș o creanță asupra debitoarei SC N. SA în baza Protocolului de transfer nr. 37 din 17 noiembrie 2003 și a declanșat procedura executării silite a acesteia din urmă, în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 modificată și completată prin O.U.G. nr. 23/2004. Prin procesul - verbal de licitație din 3 iunie 2004 intimata - reclamantă SC I. SA și-a adjudecat bunurile debitoarei (teren, clădiri, construcții speciale, mijloace fixe, stocuri, utilități, instalații, utilaje), acesta constituind titlu de proprietate pentru intimata cumpărătoare, conform art. 74, alin. (4) din O.U.G. nr. 51/1998 modificată, așa cum s-a menționat expres în procesul – verbal de licitație. Pentru prețul datorat de intimata adjudecatară s-a întocmit de către recurenta – vânzătoare o singură factură fiscală din iunie 2004 (f. 15 dosar inițial) în care s-a menționat valoarea bunurilor cumpărate (4.876.243 dolari SUA, respectiv 162.135.079750 lei) dar și valoarea TVA aferente de 926.486,5 dolari SUA, respectiv 30.305.676.125 lei. Părțile au convenit ca prețul de adjudecare a bunurilor să se achite în trei tranșe, ultima în decembrie 2005, așa cum rezultă atât din cuprinsul procesului – verbal de adjudecare, dar și din factura fiscală menționată anterior. Intimata a plătit prețul cu TVA în două tranșe, la 1 iulie 2009 și la 23 februarie 2005, (cu OP 1343 și 1335 din 1 iulie 2004 și OP 364 și 363 din 23 februarie 2005). Recurenta vânzătoare a achitat TVA-ul datorat bugetului de stat în urma executării silite și emiterii facturilor fiscale din 3 iunie 2004 în două tranșe, cu OP 162/2004 și OP 77 din 3 martie 2005 (fila 17 dosar recurs). La data operațiunii de vânzare potrivit regulilor generale privind faptul generator și exigibilitatea TVA cuprinse în art. 134(3) C. fisc. „Faptul generator al taxei intervine și taxa devine exigibilă la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii” sau la data emiterii facturii fiscale, deci anticipat faptului generator de TVA, conform alin. 5 lit. a) din text. Livrarea de bunuri este definită de art. 128(1) din același cod ca reprezentând „orice transfer al dreptului de proprietate de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia”, alin. (2) din text precizând că, „prin bunuri se înțelege bunurile corporale mobile și imobile, prin natura lor sau prin destinație”. La momentul livrării bunurilor mobile și imobile intimatei cumpărătoare – mai 2004, C. fisc. reglementa dreptul de deducere a TVA, care la naștere „în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă” art. 145(1) C. fisc. Conform alin. (3) lit. a) din acest text „Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să-i fie prestate de o altă persoană impozabilă”. Prin urmare, la data cumpărării bunurilor la licitație de către intimată, TVA era exigibilă de la data livrării acestora, recurenta beneficiind de dreptul de deducere a TVA pentru bunurile achiziționate, destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile. În concluzie, nu se poate vorbi de TVA nedatorată, ci de TVA legal datorată, achitată organelor fiscale de recurenta vânzătoare A.V.A.S. cu OP 162 din 8 iulie 2004 – f. 16, în valoare de 9.303.686.458 lei, ca urmare a plății de către intimata cumpărătoare a primei tranșe a prețului bunurilor adjudecate, cu OP 1343 din 1 iulie 2009 în valoare de 48.966.747,929 lei, căruia îi corespundea TVA în sumă de 9303.686.458 lei, achitat de intimată vânzătoarei A.V.A.S. cu OP 1335 din 1 iulie 2007. Intimata a plătit legal diferența de preț cu OP 364 din 23 februarie 2005 în valoare de 93.867.675.000 lei și TVA aferent în valoare de 17.834.863.790 cu OP 365 din 23 februarie 2005, pe care recurenta A.V.A.S., după încasare l-a virat organelor fiscale cu O.P. nr. 77 din 3 martie 2005 – f. 17 dosar recurs. Prin H.G. nr. 84 publicată în M. Of. nr. 147 din 18 februarie 2005 (intrată în vigoare la 22 februarie 2005) s-au modificat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004 prin art. 1601 fiind introduse măsuri de simplificare, între altele pentru imobile (terenuri și clădiri) alin. (3) din text reglementând modalitatea concretă de realizare: „Pe facturile emise pentru livrările de bunuri, furnizorii sunt obligați să înscrie mențiunea „taxare inversă”. Art. 1601 din C. fisc. a fost abrogat prin art. 1 pct. 139 din Legea nr. 343 din 17 iulie 2006, înaintea introducerii acțiunii – 8 noiembrie 2006. Intimata și-a dedus TVA-ul aferent primei tranșe a prețului și parțial pentru cea de-a doua tranșă, respectiv suma de 6.641.703.260 ROL, recuperată prin decontul de TVA, dar nu a aplicat aceeași metodă pentru diferențe de 11.193.160.490 ROL, reprezentând TVA, pentru care a promovat prezenta acțiune. În primul rând, din copia ordinelor de plată a prețului bunurilor adjudecate și a TVA-ului aferent achitat de intimată în două tranșe, la 1 iulie 2004 și 23 februarie 2005, nu rezultă că diferența de TVA nerecuperată, ce formează obiectul prezentului litigiu, privește bunuri imobile, ca să se poată discuta incidența art. 1601 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc., modificate prin H.G. nr. 84/2005. Cele două ordine de plată a prețului și TVA-ului aferent nu menționează dacă și în ce măsură privesc clădiri, terenuri sau mijloace fixe, stocuri, utilități, instalații, utilaje, echipamente adjudecate de intimată prin procesul - verbal de licitație din 3 iunie 2004. Rezultă deci că susținerea intimatei cum că diferența de TVA de 11.193.160.490 ROL nerecuperată din suma de 17.834.863.790 ROL achitată cu OP 365 din 23 februarie 2005 privește prețul bunurilor imobile achiziționate (teren și imobile) nu este dovedită și nu are corespondent în probele administrate. Pe de altă parte, măsurile de simplificare fiscală (taxarea inversă) nu se puteau aplica decât operațiunilor care au avut loc după 22 februarie 2005 și nicidecum celor anterioare, întrucât mențiunea „taxare inversă” care trebuia înscrisă pe facturile pentru livrări de bunuri, conform art. 160(3) din Normele metodologice modificate prin H.G. nr. 84/2005, nu putea fi trecută, în mod evident, decât pe facturile emise după modificarea legislativă, or în speță factura s-a emis la 3 iunie 2004, în ziua în care intimata și-a adjudecat prin licitație publică dreptul de proprietate asupra bunurilor debitoarei SC N. SA Pitești, executate silit de creditoarea A.V.A.S. De altfel intimata – reclamantă, chiar în ipoteza în care s-ar considera că erau incidente măsurile fiscale simplificate plăților efectuate de ea după 1 ianuarie 2005, avea posibilitatea ca să nu facă plata taxei pe valoare adăugată către furnizor, să înscrie din proprie inițiativă motivarea „taxare inversă” în factura fiscală, conform art. 1601 (5) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. și pct. 65 din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, intimata neputându-și invoca propria culpă în valorificarea unui drept. Pe de altă parte, intimata - reclamantă s-ar putea adresa organului fiscal căruia îi revine competența de administrare a respectivei creanțe fiscale, urmând ca acesta să analizeze, în raport cu succesiunea modificărilor legislative privind deductibilitatea TVA, taxarea inversă și neplata TVA în cazul transmiterii dreptului de proprietate în materie imobiliară, să analizeze posibilitatea deducerii TVA în valoare de 1.119.316,05 RON achitată de intimată cu OP 365 din 23 februarie 2005. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 (9) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei A.V.A.S. și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de obligare a acestei pârâte la plata sumei de 1.119.316,05 lei reprezentând TVA și pe cale de consecință, și a dobânzilor legale aferente, calculată de la 23 februarie 2005 până la data plății, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței atacate.