ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1633/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 noiembrie 2000, reclamantul R.A. – administrator unic al SC V.I. SRL, a chemat în judecată Primăria municipiului București și Consiliul General al municipiului București, solicitând anularea Hotărârii Consiliului General nr. 160 din 1 iunie 2000 și a dispoziției nr. 1040 din 17 iulie 2000 a Primarului General al municipiului București. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin hotărârea menținută a fost sistată amplasarea construcțiilor previzorii pe domeniu public, dispunându-se dezbaterea acelora care au fost construite fără autorizație. Se susține că măsura este nelegală, întrucât construcțiile au fost autorizate, iar art. 28 din Legea nr. 50/1991, condiționează desființarea administrativă a construcțiilor, de sancționarea contravențiilor.

Prin acțiunea înregistrată la 4 decembrie 2000, la Judecătoria sectorului 6, cauza a fost declinată la Curtea de Apel București și conexată la prima acțiune. Reclamantul a formulat contestația la executare împotriva somației de ridicare a construcției provizorii din data de 28 noiembrie 2000, emisă de Primăria municipiului București, solicitând suspendarea executării somației. Prin încheierea din 5 februarie 2001, instanța a suspendat executarea actelor administrative atacate. Prin cererea completatoare înregistrată la 17 ianuarie 2001, reclamantul a solicitat despăgubiri, ca urmare a executării dispoziției de demolare a chioșcului, solicitând, totodată și anularea dispoziției nr. 1929 din 11 decembrie 2000. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1472 din 5 noiembrie 2001, a respins ca nefondate, acțiunile conexe formulate de reclamant.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta SC V.I. SRL, susținând în esență că, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța nu s-a pronunțat asupra reparării prejudiciului cauzat. Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Deși în cauză au fost administrate probe cu acte și s-a efectuat o expertiză contabilă, prin care s-a evaluat prejudiciul cauzat recurentului-reclamant, instanța se limitează să arate că actele administrative atacate sunt legale, fără a examina susținerile reclamantei privitoare la încălcarea prevederilor legii și ale actelor administrative normative.

Instanța a omis să se pronunțe asupra despăgubirilor solicitate prin demolarea construcției provizorii. De asemenea, deși prin acțiunea introdusă, se solicită anularea unei dispoziții emise de Primarul General al municipiului București, cauza a fost soluționată, fără a se dispune citarea acestuia, în calitate de emitent al actului administrativ atacat. Pentru toate aceste motive și avându-se în vedere și dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC V.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1472 din 5 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.