ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1633/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30

noiembrie 2000, reclamantul R.A. – administrator unic al SC V.I. SRL, a chemat

în judecată Primăria municipiului București și Consiliul General al municipiului

București, solicitând anularea Hotărârii Consiliului General nr. 160 din 1

iunie 2000 și a dispoziției nr. 1040 din 17 iulie 2000 a Primarului General al municipiului București.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că prin hotărârea menținută a fost sistată amplasarea construcțiilor

previzorii pe domeniu public, dispunându-se dezbaterea acelora care au fost

construite fără autorizație. Se susține că măsura este nelegală, întrucât

construcțiile au fost autorizate, iar art. 28 din Legea nr. 50/1991, condiționează

desființarea administrativă a construcțiilor, de sancționarea contravențiilor.

Prin acțiunea înregistrată la 4

decembrie 2000, la Judecătoria sectorului 6, cauza a fost declinată la Curtea de Apel București și conexată la prima acțiune. Reclamantul a formulat contestația la

executare împotriva somației de ridicare a construcției provizorii din data de

28 noiembrie 2000, emisă de Primăria municipiului București, solicitând

suspendarea executării somației.

Prin încheierea din 5 februarie

2001, instanța a suspendat executarea actelor administrative atacate.

Prin cererea completatoare

înregistrată la 17 ianuarie 2001, reclamantul a solicitat despăgubiri, ca

urmare a executării dispoziției de demolare a chioșcului, solicitând, totodată

și anularea dispoziției nr. 1929 din 11 decembrie 2000.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1472 din 5 noiembrie 2001, a respins ca nefondate, acțiunile conexe formulate de reclamant.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamanta SC V.I. SRL, susținând în esență că, instanța a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină, instanța nu s-a pronunțat asupra reparării prejudiciului cauzat.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 261 pct.

5 C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților.

Deși în cauză au fost administrate

probe cu acte și s-a efectuat o expertiză contabilă, prin care s-a evaluat

prejudiciul cauzat recurentului-reclamant, instanța se limitează să arate că

actele administrative atacate sunt legale, fără a examina susținerile

reclamantei privitoare la încălcarea prevederilor legii și ale actelor

administrative normative.

Instanța a omis să se pronunțe

asupra despăgubirilor solicitate prin demolarea construcției provizorii. De

asemenea, deși prin acțiunea introdusă, se solicită anularea unei dispoziții emise

de Primarul General al municipiului București, cauza a fost soluționată, fără a

se dispune citarea acestuia, în calitate de emitent al actului administrativ

atacat.

Pentru toate aceste motive și

avându-se în vedere și dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC V.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1472 din 5

noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2004.