ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1892/2004

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare introdusă la această instanță, la data de 3 octombrie 2003, contestatorul A.D. a solicitat anularea deciziei pronunțată în dosarul nr. 3027/2002, de Curtea Supremă de Justiție, având nr. 2701 din 19 septembrie 2003. Deși introdusă în termenul legal prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare nu a fost motivată, decât prin înscrisul expediat la data de 13 februarie 2004. Fiind vorba de una din căile extraordinare de atac, contestația în anulare este supusă regulilor procedurale prevăzute de art. 303 C. proc. civ., cu privire la motivarea în termen a acestei căi de atac, este de observat că față de data pronunțării deciziei contestate, motivele invocate de contestator au fost depuse cu încălcarea acestui termen.

Astfel, data pronunțării deciziei irevocabile este 19 septembrie 2003, iar motivarea contestației a fost expediată la data de 13 februarie 2004, cu depășirea evidentă a termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile procedurale menționate. În ce privește fondul pricinii, este de observat faptul că prin contestația în anulare, contestatorul critică faptul că instanța de recurs, prin decizia sa, nu a examinat și încheierea dată în cererea de îndreptare a erorii materiale, din 23 octombrie 2002; că nu s-a pronunțat asupra criticii referitoare la faptul necitării părților, în cadrul aceleiași cereri de îndreptare a erorii, bazat pe dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. și că, în mod greșit aceeași instanță de recurs a considerat deciziile Camerei Deputaților, ca fiind acte de autoritate, exceptate controlului judiciar.

Toate aceste critici vizează fondul pricinii. Astfel, așa după cum rezultă din considerentele și dispozitivul deciziei Înaltei Curți, aceasta s-a pronunțat, inclusiv cu privire la cererea de îndreptare a erorii materiale. Prin respingerea recursului, ca efect al examinării fondului cauzei, în mod firesc a fost respinsă și cererea de îndreptare a erorii materiale și drept urmare, nu se impunea o motivare distinctă, cu privire la această cerere. Pe de altă parte, cu privire la citarea părților, trebuie observat că instanța de recurs, în mod corect a reținut neobligativitatea citării, deoarece, față de obiectul cererii de îndreptare a erorii, respectiv „completarea dispozitivului hotărârii și cu privire la dispozițiile Legii nr. 188/1999”, citarea părților nu se impunea, temeiul juridic real fiind art. 281 C. proc.

civ. Cât privește calificarea deciziilor, acte juridice emise de Camera Deputaților, la fel ca și celelalte motive ale contestației în anulare, nu constituie o eroare materială, în sensul art. 318 C. proc. civ. Motivele invocate de contestator ar impune o rejudecare a recursului, fapt inadmisibil pe calea contestației în anulare, așa încât, pentru neîndeplinirea condițiilor cerute de art. 303, 317 și 318 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 2701 din 19 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2004.