ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1892/2004

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația în anulare

introdusă la această instanță, la data de 3 octombrie 2003, contestatorul A.D.

a solicitat anularea deciziei pronunțată în dosarul nr. 3027/2002, de Curtea

Supremă de Justiție, având nr. 2701 din 19 septembrie 2003.

Deși introdusă în termenul legal

prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare nu a fost motivată,

decât prin înscrisul expediat la data de 13 februarie 2004.

Fiind vorba de una din căile

extraordinare de atac, contestația în anulare este supusă regulilor procedurale

prevăzute de art. 303 C. proc. civ., cu privire la motivarea în termen a

acestei căi de atac, este de observat că față de data pronunțării deciziei

contestate, motivele invocate de contestator au fost depuse cu încălcarea

acestui termen.

Astfel, data pronunțării deciziei

irevocabile este 19 septembrie 2003, iar motivarea contestației a fost

expediată la data de 13 februarie 2004, cu depășirea evidentă a termenului de

15 zile prevăzut de dispozițiile procedurale menționate.

În ce privește fondul pricinii, este

de observat faptul că prin contestația în anulare, contestatorul critică faptul

că instanța de recurs, prin decizia sa, nu a examinat și încheierea dată în

cererea de îndreptare a erorii materiale, din 23 octombrie 2002; că nu s-a

pronunțat asupra criticii referitoare la faptul necitării părților, în cadrul

aceleiași cereri de îndreptare a erorii, bazat pe dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ. și că, în mod greșit aceeași instanță de recurs a considerat deciziile

Camerei Deputaților, ca fiind acte de autoritate, exceptate controlului

judiciar.

Toate aceste critici vizează fondul

pricinii.

Astfel, așa după cum rezultă din

considerentele și dispozitivul deciziei Înaltei Curți, aceasta s-a pronunțat,

inclusiv cu privire la cererea de îndreptare a erorii materiale.

Prin respingerea recursului, ca efect

al examinării fondului cauzei, în mod firesc a fost respinsă și cererea de

îndreptare a erorii materiale și drept urmare, nu se impunea o motivare

distinctă, cu privire la această cerere. Pe de altă parte, cu privire la

citarea părților, trebuie observat că instanța de recurs, în mod corect a

reținut neobligativitatea citării, deoarece, față de obiectul cererii de

îndreptare a erorii, respectiv „completarea dispozitivului hotărârii și cu

privire la dispozițiile Legii nr. 188/1999”, citarea părților nu se impunea,

temeiul juridic real fiind art. 281 C. proc. civ.

Cât privește calificarea deciziilor,

acte juridice emise de Camera Deputaților, la fel ca și celelalte motive ale

contestației în anulare, nu constituie o eroare materială, în sensul art. 318 C. proc. civ.

Motivele invocate de contestator ar

impune o rejudecare a recursului, fapt inadmisibil pe calea contestației în

anulare, așa încât, pentru neîndeplinirea condițiilor cerute de art. 303, 317

și 318 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 2701 din 19 septembrie 2003 a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 mai 2004.