ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 983/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 983/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului
de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data
de 7 iunie 1999, M.M.M. a chemat în judecată pe fratele ei K.A., pentru
partajarea imobilului compus din casă, garaj și 1000 mp teren grădină, identic
cu p.t.nr.2910 din CF 3424 Tg.Secuiesc, cerând să-i fie atribuit și intabulat
pe numele său. Totodată, a solicitat să se constate existența unor cheltuieli
utile și necesare pe care le-a făcut cu bunul supus partajării urmând a fi
scăzute din valoarea acestuia.
Pârâtul
a formulat cerere reconvențională a cărui obiect l-a restrâns ulterior, la
pretenția de a-i fi atribuit bunul și obligată reclamanta să restabilească
situația anterioară modificărilor constructive pe care le-a adus imobilului.
Tribunalul
Covasna, prin decizia civilă nr. 446 din 15 noiembrie 2000, a admis în parte acțiunea
principală și cererea reconvențională, a constatat că părțile sunt
coproprietarii imobilului din litigiu, fiecare având o cotă parte de ½
din dreptul de proprietate asupra bunului, a efectuat partajul prin a-i atribui
reclamantei imobilul, obligându-l să-i plătească pârâtului suma de 190 milioane
lei reprezentând echivalentul cotei părți cuvenite acestuia. Apoi, a anulat, ca
netimbrate, capetele de cerere privind cheltuielile utile și necesare, precum
și cererea reconvențională referitoare la modificările constructive aduse
imobilului. Totodată, a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra
imobilului, în favoarea reclamantei.
Curtea
de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 13 din 21 februarie 2003, a
admis apelul pârâtului și, schimbând în parte sentința, i-a atribuit imobilul
din litigiu, obligându-l să-i plătească reclamantei suma de 190 milioane lei
(echivalentul cotei-pârți de ½), cu motivarea că aceasta din urmă,
scoțând bunul la vânzare, nu are interes să-l păstreze, că, dimpotrivă, pârâtul
este legat afectiv de bun și dorește să-l folosească.
Împotriva
acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivele de casare
prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a
arătat, în esență, că instanța de apel refuzându-i amânarea judecății și
trecând la dezbateri, a violat dispozițiile art. 156 C. proc. civ., că apelul
fiind declarat peste termenul legal, în mod greșit i-a fost respinsă excepția
de tardivitate și că, pe fond, atribuirea bunului, nu respectă voința defunctei
lor mame.
Recursul
este nefondat.
Mai
întâi, procedura comunicării sentinței apelate n-a fost îndeplinită la
domiciliul ales de pârât, și nici la domiciliul acestuia, potrivit art. 93 C.
proc. civ., fiind, ca atare, viciată. În aceste condiții, sunt aplicabile
dispozițiile art. 284 alin. (3) C. proc. civ., față de care, cu temei instanța
de apel a respins, ca nefondată, excepția de tardivitate a apelului.
Nu mai
puțin, în ședința de judecată din 17 februarie 2003, instanța de apel,
refuzându-i reclamantei termenul cerut (pentru lipsă de apărare) a amânat, în
condițiile art.156 alin. (2) C. proc. civ., pronunțarea, dându-i astfel
posibilitatea să depună concluzii scrise. Rezultă că instanța de apel, suverană
în a decide amânarea judecății, a făcut o corectă aplicare a textului de lege
enunțat, fiind, ca atare, neîntemeiată critica de nelegalitate invocată de
recurentă.
În
sfârșit, pe fondul cauzei, probele dosarului referă că reclamanta a făcut
oferte de înstrăinare a imobilului, ceea ce denotă, într-adevăr, că, spre
deosebire de pârât, nu are interes să-l păstreze.
În aceste condiții, motivul din recurs, vizând
neconcordanța între probe și concluzia instanței din apel, se constată a fi
nefondat. Totodată, critica adusă aprecierii făcută referitor la atribuire,
vizează un motiv de netemeinicie care, nefiind prevăzut de art. 304 C. proc.
civ., excede controlului judiciar pe calea recursului.
Așa
fiind și întrucât n-au fost constatate motive de casare care pot fi invocate
din oficiu, se impune respingerea recursului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.M.M. împotriva deciziei nr.
13/AP din 21 februarie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.