ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.02.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 983/2004

HOTĂRÂRE
06.02.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 983/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului

de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

La data

de 7 iunie 1999, M.M.M. a chemat în judecată pe fratele ei K.A., pentru

partajarea imobilului compus din casă, garaj și 1000 mp teren grădină, identic

cu p.t.nr.2910 din CF 3424 Tg.Secuiesc, cerând  să-i fie atribuit și  intabulat

pe numele său. Totodată, a solicitat să se constate existența unor cheltuieli

utile și necesare pe care le-a făcut cu bunul supus partajării urmând a fi

scăzute din valoarea acestuia.

Pârâtul

a formulat cerere reconvențională a cărui obiect l-a restrâns  ulterior, la

pretenția de a-i fi atribuit bunul și obligată reclamanta să restabilească

situația anterioară modificărilor constructive pe care le-a adus imobilului.

Tribunalul

Covasna, prin  decizia civilă nr. 446 din 15 noiembrie 2000, a admis în parte acțiunea

principală și cererea reconvențională, a constatat că părțile sunt

coproprietarii imobilului din litigiu, fiecare având o cotă parte de ½

din dreptul de proprietate asupra bunului, a efectuat partajul prin a-i atribui

reclamantei imobilul, obligându-l să-i plătească pârâtului suma de 190 milioane

lei reprezentând echivalentul cotei părți cuvenite acestuia. Apoi, a anulat, ca

netimbrate, capetele de cerere privind cheltuielile utile și necesare, precum

și cererea reconvențională referitoare la modificările constructive aduse

imobilului. Totodată, a dispus intabularea dreptului  de proprietate asupra

imobilului, în favoarea reclamantei.

Curtea

de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 13 din 21 februarie 2003, a

admis apelul pârâtului și, schimbând în parte sentința, i-a atribuit imobilul

din litigiu, obligându-l să-i plătească reclamantei suma de 190 milioane lei

(echivalentul cotei-pârți de ½), cu motivarea că aceasta din urmă,

scoțând bunul la vânzare, nu are interes să-l păstreze, că, dimpotrivă, pârâtul

este legat afectiv de bun și dorește să-l folosească.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivele de casare

prevăzute de  art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a

arătat, în esență, că instanța de apel refuzându-i  amânarea judecății și

trecând la dezbateri, a violat dispozițiile art. 156 C. proc. civ., că apelul

fiind declarat peste termenul legal, în mod greșit i-a fost respinsă excepția

de tardivitate și că, pe fond, atribuirea bunului, nu respectă voința defunctei

lor mame.

Recursul

este nefondat.

Mai

întâi, procedura comunicării sentinței apelate n-a fost îndeplinită la

domiciliul ales  de pârât, și nici la domiciliul acestuia, potrivit art. 93 C.

proc. civ., fiind, ca atare, viciată. În aceste condiții, sunt aplicabile

dispozițiile art. 284 alin. (3) C. proc. civ., față de care, cu temei instanța

de apel a respins, ca nefondată, excepția de tardivitate a apelului.

Nu mai

puțin, în ședința de judecată din 17 februarie 2003, instanța de apel,

refuzându-i reclamantei termenul cerut (pentru lipsă de apărare) a amânat, în

condițiile art.156 alin. (2) C. proc. civ., pronunțarea, dându-i astfel

posibilitatea să depună concluzii scrise. Rezultă că instanța de apel, suverană

în a decide amânarea judecății, a făcut o corectă aplicare a textului de lege

enunțat, fiind, ca atare, neîntemeiată critica de nelegalitate invocată de

recurentă.

În

sfârșit, pe fondul cauzei, probele dosarului referă că reclamanta a făcut

oferte de înstrăinare a imobilului, ceea ce denotă,  într-adevăr, că, spre

deosebire de pârât, nu are interes să-l păstreze.

În aceste condiții, motivul din recurs, vizând

neconcordanța între probe și concluzia instanței din apel, se constată a fi

nefondat. Totodată, critica adusă aprecierii făcută referitor la atribuire,

vizează un motiv de netemeinicie care, nefiind prevăzut de art. 304 C. proc.

civ., excede controlului judiciar pe calea recursului.

Așa

fiind și întrucât n-au fost constatate motive de casare care pot fi invocate

din oficiu, se impune respingerea recursului.

Respinge

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.M.M. împotriva deciziei nr.

13/AP din 21 februarie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-27
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1606/2011
.T.. Ca un corelativ, reclamantul a solicitat instanței de judecată să se dispună ieșirea din indiviziune prin formarea a trei loturi, locuința de la parter urmând a fi atribuită pârâților C., iar locuința de la etaj împărțită în două lotur
ÎCCJ 2013-03-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1553/2013
li asupra cotei de 1/2 din apartamentul nr. l în cotă de 1/3 fiecare, cu titlul de drept de moștenire. A constatat starea de coproprietate a reclamanților inițiali cu Statul Român asupra apartamentului menționat, în cota de 1/2 fiecare. A d
ÎCCJ 2009-03-30
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1159/2009
ului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 15128 din 2 decembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 8478/2001 s-a dispus admiterea în parte a acțiu
ÎCCJ 2010-06-23
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2491/2010
. pen. s-a considerat a fi neavenită contextul cadrului la care se referea - desfășurarea unei ședințe de judecată în condiții de contradictorialitate și publicitate. 3. Curtea a constatat că prin sentința civilă nr. 15128 din 2 decembrie 2
ÎCCJ 2005-06-02
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4677/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 1836 din 29 octombrie 2001 pe rolul Tribunalului Covasna, petentul I.L. a solicitat anularea deciziei nr. 6 din 1 octombr
Sursă