ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1159/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13/ F din 2 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 1180/64/2008, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarul C.N. împotriva rezoluției din 6 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 173/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt, următoarele:

Persoana vătămată C.N. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând tragerea la răspundere penală a magistraților judecători M.M. și B.E. de la Judecătoria Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât au prezentat aspecte nereale în motivarea sentinței civile nr. 2453/2008, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 8561/97/2006, respectiv în sentința civilă nr. 692/2007 (dosar nr. 1079/97/2006) a aceleiași instanțe.

Prin aceeași plângere a solicitat antrenarea răspunderii penale și față de notarul public M.L. și R.D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., fapte săvârșite cu ocazia depunerii la Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară a cererii de intabulare în favoarea numitei C.V.

Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul reține că aspectele semnalate de persoana vătămată nu sunt fondate.

Reține, în acest sens, faptul că în considerentele sentinței civile nr. 2453/2008 a Judecătoriei Brașov se arată cine sunt coproprietarii imobilului în litigiu și anume numiții C.M.I. și C.F.T. în cotă de ½ parte și numita C.V.C. în cotă de ½ parte.

Se arată totodată, că partea de ½ din imobil a fost atribuită pârâtei C.V.C. cu obligația la plata sultei de 491.780.387 lei către reclamant.

În considerentele sentinței civile nr. 692/2007, instanța a reținut că la data depunerii cererii de intabulare, 21 martie 2006, componența imobilului era cea descrisă în A + 1. Atât în extrasul C.F. din 2002 cât și în cel din 2006 la rubrica A + 1 apare o consemnare similară, indicându-se același nr. top, aceeași descriere a imobilului și aceeași întindere în metri pătrați.

Cât privește notarul public M.L., procurorul reține că acesta a dat curs cererii formulată de numita C.V.C., de a intabula în C.F. nr. 22252 Brașov, dreptul de proprietate înscris provizoriu în baza deciziei civile nr. 4/R/MF/2005 a Curții de Apel Brașov, intenționând să încheie la acel birou notarial un contract de întreținere.

În acest sens, a cerut numitei R.D. să întocmească o cerere către Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, iar după verificare i-a solicitat să o înregistreze.

În raport de aceste elemente, procurorul a constatat că faptele reclamate nu există, fiind incidente prevederile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva rezoluției procurorului a formulat plângere în condițiile prevăzute de art. 275 – art. 278 C. proc. pen., petiționarul C.N.

Prin rezoluția nr. 885/II/2/2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a fost respinsă plângerea petiționarului ca fiind nefondată.

Împotriva rezoluției procurorului, petiționarul C.N. a formulat plângere, în condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., la instanța de fond care, a respins plângerea ca fiind nefondată.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs petiționarul C.N., solicitând casarea hotărârii atacate și în cadrul rejudecării, admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

În motivele scrise de recurs reiterează aspectele invocate în cererea inițială, apreciind că faptele intimaților constituie infracțiuni astfel încât se impune începerea urmăririi penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen. și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 15128 din 2 decembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 8478/2001 s-a dispus admiterea în parte a acțiunii civile formulată de reclamantul C.N. împotriva pârâților C.V.C., C.M.I. și C.F.T.

A constatat că reclamantul C.N. și pârâta C.V.C. au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. Brașov în cote egale de contribuție.

A constatat că asupra celeilalte cote de ½, parte din același imobil, mai sunt coproprietari pârâții C.M.I. și C.F.T.

A atribuit pârâtei C.V.C. cota de ½ parte din imobilul înscris în CF Brașov, obligând-o, printre altele, să plătească recurentului suma de 491.780.387 lei.

A dispus înscrierea în C.F. a dispozițiilor cuprinse în hotărâre privind imobilul din litigiu.

Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4/ R/MF a Tribunalului Brașov.

Urmare obținerii hotărârii civile definitive și irevocabile, intimata C.V.C. a solicitat înscrierea în C.F. Brașov, a dreptului său de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilul identificat în baza sentinței civile nr. 15128/2002.

La data de 6 aprilie 2004 s-a dispus înscrierea provizorie în C.F. Brașov la B + 9 a dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din imobil în favoarea intimatei.

Constatând ca fiind îndeplinite condițiile Legii nr. 47, Legii nr. 7/1996 a fost întocmită încheierea de C.F. nr. 10195/2006 B.N.P. M.L.R. și H.M., încheierea fiind în concordanță cu dispozițiile cuprinse în sentința civilă nr. 15128/2002 a Judecătoriei Brașov.

Prin sentința civilă nr. 692 din 30 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul nr. 1079/197/2006, judecătorul cauzei fiind intimata E.B., s-a dispus respingerea plângerii formulate de petiționarul C.N. împotriva încheierii de carte funciară nr. 10198 din 21 martie 2006 dată de Oficiul de cadastru, și publicitate imobiliară Brașov în dosarul nr. 10198/2006.

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 19/ Ap/C, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, în dosarul nr. 1079/197/2006, fiind respins apelul declarat de petiționarul C.N., hotărârea instanței de fond fiind păstrată.

În esență, s-a apreciat că încheierea de carte funciară a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 22, 47 și 48 din Legea nr. 7/1996.

Ulterior, petiționarul C.N. a formulat acțiune civilă împotriva pârâților C.V.C., C.M.I. și C.F.T., solicitând partajarea terenului construit aferent imobilului din Brașov; partajarea terenului  grădină în suprafață de 173,6 mp din str. Toma Ionescu; partajarea părților comune aferente construcției din str. Toma Ionescu; partajarea părților comune aferente construcției din str. Toma Ionescu și a împrejmuirilor.

Prin sentința civilă nr. 2435 din 10 martie 2008, pronunțată de instanța de fond în dosarul nr. 8561/197/2006, judecătorul cauzei fiind intimata M.M., s-a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul C.N. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Se reține, în esență, că din extrasul de C.F. nr. 22255 Brașov, titularii dreptului de proprietate asupra imobilului din Brașov, str. Toma Ionescu, sunt pârâții cu cote de ½ fiecare. Pentru valorificarea unui drept, calitatea procesuală aparține proprietarului, iar în speță, reclamantul C.N. nu mai este îndreptățit să solicite un nou partaj.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reține, pe de o parte, că nelegalitatea și netemeinicia unei hotărâri judecătorești, pronunțată în materie civilă, comercială, contencios-administrativ, penală, nu pot fi remediate decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, instanțele de control judiciar putându-le reforma atât în drept cât și în fapt. Pe de altă parte, respingerea de către instanța de judecată a unei acțiuni nu poate să conducă la concluzia săvârșirii de către magistratul judecător a unei fapte penale.

Petiționarul C.N. a solicitat începerea urmăririi penale împotriva intimaților pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 246 C. pen.

Cu privire la prima infracțiune, falsul intelectual, constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unei fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Elementul material îl constituie o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său, iar sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește cu forma de vinovăție a intenției.

În speța analizată, magistrații au pronunțat hotărâri judecătorești, motivate în fapt și în drept, verificate ulterior prin exercitarea, de către părți, a căilor de atac.

Cu privire la notarul public M.L., corect reține procurorul că în data de 21 martie 2006, sub semnătura acesteia și prin mandatarul R.D. s-a depus o cerere de intabulare a dreptului de proprietate stabilit în favoarea numitei C.V.C. prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Cât privește infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., aceasta constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Intimatele, față de care organele de urmărire penală au efectuat acte premergătoare, și-au exercitat atribuțiile de serviciu în condițiile legii, nefiind fondate susținerile petiționarului C.N.

Ca atare, cum din actele premergătoare nu au rezultat indiciile săvârșirii vreunei fapte penale, soluția de netrimitere în judecată, respectiv sentința instanței de fond, sunt legale și temeinice.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 13/ F din 2 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 13/ F din 2 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2009.