ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2654/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Curții de Apel Suceava, la 23 ianuarie 2003, petiționarul N.I. a solicitat, infirmarea rezoluției nr. 164/P/2002 din 11 noiembrie 2002, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele din conducerea Tribunalului Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În cuprinsul plângerii s-a arătat că în timpul urmăririi penale, petentul a constatat unele nereguli constând în neinvitarea sa, pentru a participa la audierea persoanelor reclamate, neacordarea asistenței juridice gratuite pe care a solicitat-o justificat de insolvabilitatea sa, cât și de greșita reținere a neîndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, câtă vreme sub aspectul laturii subiective, intenția este evidentă. Curtea de Apel Suceava prin sentința penală nr. 4 din 17 martie 2003 a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut, în fapt, următoarele: Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petiționarul N.I.

a cerut efectuarea cercetărilor, împotriva conducerii Tribunalului Suceava, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece, contrar prevederilor legale, i-a fost restituită în vederea timbrării o plângere a sa, formulată împotriva Serviciului de Pașapoarte Suceava, cu toate că aceasta se putea realiza până la primul termen de judecată și de asemenea, nu s-a dat curs solicitării sale de a i se asigura asistența juridică, conform prevederilor art. 74 C. proc. civ., astfel că prin repunerea pe rol a cererii sale, în lipsa unei hotărâri judecătorești, i s-a închis posibilitatea acționării la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei s-a constatat că restituirea de către instanță, pe cale administrativă a cererii formulată de petiționar, în vederea timbrării nu constituie un abuz și deci, nu este cazul antrenării răspunderii penale față de conducerea Tribunalului Suceava, de vreme ce, petiționarul solicitase, în chiar cuprinsul cererii sale, și asistența juridică, în temeiul art. 75 alin. (1) pct. 1 alin. (2) C. proc. civ., dată fiind starea lui de insolvabilitate, ceea ce a condus la concluzia că nu exista perspectiva timbrării nici până la termenul ce s-ar fi acordat, și având în vedere și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 27 din Normele Metodologice de aplicare a acesteia, potrivit cărora, scutirea de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar se acordă numai de Ministerul Finanțelor, fapta reclamată nu îndeplinește elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Împotriva sentinței, petiționarul N.I. a declarat recurs, motivul invocat fiind acela că instanța a ignorat dreptul său la apărare, în condițiile în care insolvabilitatea sa nu-i permite să facă față cheltuielilor unei judecăți echitabile și a solicitat casarea hotărârii, admiterea plângerii și infirmarea rezoluției nr. 164/P/2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Recursul declarat nu este fondat. Din verificarea lucrărilor cauzei, se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea legii. Într-adevăr, potrivit prevederilor alin. (3) al art. 173 C. proc. pen., atunci când instanța apreciază că din anumite motive partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu și-ar putea face singură apărarea, dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător.

Ori, în speță, în condițiile în care, petiționarul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține plângerea formulată, nu a produs dovezi în sensul insolvabilității sale și în lipsa altor indicii pe baza cărora instanța să-și fi format convingerea că, petiționarul nu se poate apăra singur, Curtea de Apel Suceava apreciind prin urmare, că nu este necesară desemnarea pentru acesta a unui apărător din oficiu, a procedat în mod legal trecând la soluționarea în fond a cauzei. În consecință, pentru motivele arătate, și verificând hotărârea atacată și în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de petiționarul N.I.

este nefondat și a fi respins, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.I., împotriva sentinței penale nr. 4 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2003.