ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2654/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea adresată Curții de

Apel Suceava, la 23 ianuarie 2003, petiționarul N.I. a solicitat, infirmarea

rezoluției nr. 164/P/2002 din 11 noiembrie 2002, prin care Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale față de

persoanele din conducerea Tribunalului Suceava, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.

246 C. pen.

În cuprinsul plângerii s-a arătat că

în timpul urmăririi penale, petentul a constatat unele nereguli constând în neinvitarea

sa, pentru a participa la audierea persoanelor reclamate, neacordarea

asistenței juridice gratuite pe care a solicitat-o justificat de

insolvabilitatea sa, cât și de greșita reținere a neîndeplinirii elementelor

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, câtă vreme sub aspectul laturii subiective, intenția este

evidentă.

Curtea de Apel Suceava prin sentința

penală nr. 4 din 17 martie 2003 a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționar.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut, în fapt, următoarele:

Prin plângerea penală adresată

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petiționarul N.I. a cerut

efectuarea cercetărilor, împotriva conducerii Tribunalului Suceava, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece, contrar prevederilor

legale, i-a fost restituită în vederea timbrării o plângere a sa, formulată

împotriva Serviciului de Pașapoarte Suceava, cu toate că aceasta se putea

realiza până la primul termen de judecată și de asemenea, nu s-a dat curs

solicitării sale de a i se asigura asistența juridică, conform prevederilor art.

74 C. proc. civ., astfel că prin repunerea pe rol a cererii sale, în lipsa unei

hotărâri judecătorești, i s-a închis posibilitatea acționării la Curtea Europeană

a Drepturilor Omului.

Analizând actele și lucrările de la

dosarul cauzei s-a constatat că restituirea de către instanță, pe cale administrativă

a cererii formulată de petiționar, în vederea timbrării nu constituie un abuz

și deci, nu este cazul antrenării răspunderii penale față de conducerea

Tribunalului Suceava, de vreme ce, petiționarul solicitase, în chiar cuprinsul

cererii sale, și asistența juridică, în temeiul art. 75 alin. (1) pct. 1 alin.

(2) C. proc. civ., dată fiind starea lui de insolvabilitate, ceea ce a condus

la concluzia că nu exista perspectiva timbrării nici până la termenul ce s-ar

fi acordat, și având în vedere și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997

și ale art. 27 din Normele Metodologice de aplicare a acesteia, potrivit

cărora, scutirea de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar se

acordă numai de Ministerul Finanțelor, fapta reclamată nu îndeplinește

elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Împotriva sentinței, petiționarul N.I.

a declarat recurs, motivul invocat fiind acela că instanța a ignorat dreptul

său la apărare, în condițiile în care insolvabilitatea sa nu-i permite să facă

față cheltuielilor unei judecăți echitabile și a solicitat casarea hotărârii, admiterea

plângerii și infirmarea rezoluției nr. 164/P/2002 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava.

Recursul declarat nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea legii.

Într-adevăr, potrivit prevederilor alin.

(3) al art. 173 C. proc. pen., atunci când instanța apreciază că din anumite

motive partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu

și-ar putea face singură apărarea, dispune luarea măsurilor pentru desemnarea

unui apărător.

Ori, în speță, în condițiile în

care, petiționarul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține plângerea

formulată, nu a produs dovezi în sensul insolvabilității sale și în lipsa altor

indicii pe baza cărora instanța să-și fi format convingerea că, petiționarul nu

se poate apăra singur, Curtea de Apel Suceava apreciind prin urmare, că nu este

necesară desemnarea pentru acesta a unui apărător din oficiu, a procedat în mod

legal trecând la soluționarea în fond a cauzei.

În consecință, pentru motivele

arătate, și verificând hotărârea atacată și în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

petiționarul N.I. este nefondat și a fi respins, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul N.I., împotriva sentinței penale nr. 4 din 17 martie

2003 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent la plata sumei de

500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2003.