ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 866/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33 din 28

noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins plângerea formulată de

petentul N.I. împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi

penale din 17 iunie 2005 emisă în dosarul nr. 25/P/2005; din 28 iunie 2005

emisă în dosarul nr. 51/P/2005 și din 19 iulie 2005 emisă în dosarul nr. 102/P/2005,

dosare ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menținând

rezoluțiile atacate.

S-a reținut, în fapt, că petentul N.I.

a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., împotriva

soluțiilor din 17 iunie 2005 emisă în dosarul penal nr. 25/P/2005 din 28 iunie

2005 emisă în dosarul penal nr. 51/P/2005 și din 19 iulie 2005 emisă în dosarul

penal nr. 102/P/2005 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea plângerii petentul a

arătat că rezoluțiile au fost emise cu încălcarea dreptului său la apărare

întrucât nu i s-a permis administrarea de probe și nu s-a dispus audierea

făptuitorilor.

A arătat că i s-a permis doar proba

cu înscrisuri, iar dispozițiile art. 278 C. proc. pen., sunt neconstituționale.

Instanța de fond a reținut sub

aspectul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 C. proc.

pen., invocate de petent, că această susținere nu a fost motivată și că

dispozițiile art. 278 C. proc. pen., au făcut obiectul controlului de

constituționalitate, astfel că a apreciat că cererea petentului în acest sens

nu poate fi reținută.

În plus, s-a mai reținut că în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. și nu cele ale art.

278 C. proc. pen., a căror neconstituționalitate o invocă petentul.

În ce privește obiectul plângerii

întemeiate pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., s-a constatat că

în dosarul penal nr. 25/P/2005 petentul a formulat plângere penală împotriva

magistraților judecători A.T. și R.M. din cadrul Tribunalului Suceava sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constând în

aceea că judecătorul A.T. nu a redactat și nu i-a comunicat sentința 1991 din

15 octombrie 2004 în termen de 5 zile de la pronunțare așa cum prevăd

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 29/1990, iar judecătoarea R.M. nu a redactat

și nu i-a comunicat sentința 2163 din 10 decembrie 2004 în termen de 5 zile de

la pronunțare și a tergiversat nejustificat soluționarea dosarului nr. 1793/COM/CA/2004.

Prin rezoluția din 17 iunie 2005 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de judecătorii A.T. și R.M. sub aspectul infracțiunilor prevăzute

de art. 246 C. pen., motivat de faptul că după pronunțarea hotărârilor cei doi

intimați, având calitatea de judecători au participat la alegerile electorale

din toamna anului 2004 și au făcut parte din birourile electorale.

S-a constatat că petiționarul nu a

contestat temeinicia și legalitatea hotărârilor, invocând doar aspecte de ordin

procedural care l-au nemulțumit, aspecte care nu au afectat fondul cauzei,

astfel că nu s-a putut reține producerea unei vătămări a intereselor acestuia.

Împotriva rezoluției de neînceperea

urmăririi penale a formulat plângere petiționarul, iar prin rezoluția din 6

octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a respins ca

neîntemeiată plângerea motivându-se că soluția adoptată este legală și

temeinică.

Petiționarul N.I. a mai formulat

plângere împotriva judecătorului C.B., din cadrul Tribunalului Suceava,

plângere ce a format obiectul dosarului nr. 51/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava și în care petentul a susținut că intimatul se

face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. și art. 246

C. pen., constând în aceea că prin încheierea de ședință din 17 februarie 2005

dată în camera de consiliu în dosarul nr. 212/COM/CF/2005 a atestat în mod

nereal că nu există probe care să dovedească starea sa materială care să-l îndreptățească

a beneficia de dispozițiile art. 77 C. proc. civ., iar prin anularea ca

netimbrate a cererilor înregistrate în dosarele nr. 212/COM/CF/2005 și

2312/COM/CA/2004 cu știință, intimatul, în cadrul atribuțiilor de serviciu i-a

cauzat o vătămare a intereselor sale legale.

Prin rezoluția din 28 iunie 2005 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi

penale cu privire la infracțiunile reclamate, de fals intelectual și abuz în

serviciu contra intereselor legale al persoanelor prevăzute de art. 289 C. pen.

și 246 C. pen., de către intimatul C.B., motivându-se în sensul că acesta a

efectuat activitățile respective și a întocmit actele în virtutea dreptului cu

care a fost investit în funcția pe care o îndeplinește, respectând dispozițiile

legale, neexistând indicii care să ducă la concluzia că acesta a săvârșit vreo

infracțiune.

Împotriva acestei rezoluții a

formulat, de asemenea, plângere petentul nemulțumit de soluția adoptată, iar

prin rezoluția din 11 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava s-a respins, ca nefondată, plângerea reținându-se că intimatul, în

calitatea sa de judecător a pronunțat încheierile prin care a respins cererile

petentului de acordare a asistenței judiciare, cu respectarea dispozițiilor art.

77 C. proc. civ. și pe baza probelor existente la acel moment în dosarul

cauzei, soluțiile de anulare a acțiunilor ca netimbrate fiind în conformitate

cu dispozițiile legale.

În fine, o ultimă plângere a fost

formulată de petent împotriva judecătoarei V.O.D. din cadrul Judecătoriei

Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.,

constând în aceea că în funcția pe care o îndeplinește, judecând cauza ce a

format obiectul dosarului nr. 8882/2004, în care petiționarul N.I. a avut

calitatea de reclamant, cu știință i-a încălcat acestuia drepturi procesuale de

natură civilă cauzându-i o vătămare a intereselor.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, prin rezoluția din 19 iulie 2005, a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246

C. pen., constatând că în cauză nu există indicii de săvârșire a acestei

infracțiuni, iar petiționarul a formulat plângerea penală înainte de a fi

judecat fondul cauzei respective, astfel încât susținerile privind cauzarea

unei vătămări a intereselor sale au caracter ipotetic.

Plângerea formulată de petent

împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Suceava, ca neîntemeiată, prin rezoluția din 10 octombrie 2005,

reținându-se că judecătorul investit cu judecarea cauzei civile ce a format

obiectul dosarului nr. 8882/2004 a întocmit actele permise de lege, iar soluția

care urmează a fi pronunțată va putea fi criticată de petiționar numai cu

ocazia judecării căilor de atac puse la dispoziția sa de legiuitor.

Examinând rezoluțiile de neînceperea

urmăririi penale atacate de petiționar cu plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., prima instanță a constatat că soluțiile adoptate de procuror

sunt legale și temeinice, fiind adoptate pe baza actelor premergătoare și a

verificărilor efectuate, cu respectarea dispozițiilor legale.

Cât privește susținerile

petiționarului în sensul că i-a fost îngrădit dreptul la apărare și la

administrarea de probe, acestea au fost apreciate, ca nefondate, atâta timp cât

din procesele verbale întocmite la 8 iunie 2005, în cele trei dosare penale de

către organul de urmărire penală s-a consemnat refuzul petentului de a da

declarații cu privire la plângerile penale pe care le-a formulat, acestuia

nefiindu-i îngrădit în vreun fel dreptul de a propune și administra probe în

susținerea plângerilor sale.

Împotriva sentinței pronunțate de

prima instanță a declarat recurs petiționarul care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie solicitând casarea acesteia și pe fond infirmarea

rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și trimiterea

cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor, cu respectarea dispozițiilor

legale.

În motivele de recurs formulate de

recurent acesta a reiterat susținerile invocate în plângerile penale adresate

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, considerând că i-a fost

încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii sale pentru acordarea

asistenței judiciare gratuite și că nu corespunde realității faptul că ar fi

refuzat să dea declarații în fața procurorului așa cum s-a reținut în

rezoluțiile atacate dar și în hotărârea primei instanțe.

A mai arătat petiționarul că în

realitate el a solicitat procurorului să-i pună la dispoziție spre studiu

declarațiile intimaților pentru ca în raport de acestea să-și poată susține

plângerile, însă i-a fost refuzată această solicitare.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată,

respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de criticile invocate cât

și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul declarat de petiționar este nefondat.

Din actele premergătoare efectuate

în dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 102/P/2005,

51/P/2005 și 25/P/2005 nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. de către

intimații V.O.D., A.T., R.M. și respectiv al infracțiunilor de abuz în serviciu

și fals intelectual prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. de către

intimatul C.B.

Intimații în calitatea lor de

magistrați au soluționat cauzele de natură civilă cu care au fost investiți și

în care petiționarul a avut calitatea de reclamant, respectând dispozițiile

procedurale în materie, motivându-și hotărârile pronunțate (respectiv

încheierile), iar aprecierea probelor și temeiurilor legale avute în vedere de

aceștia nu pot face obiectul unor fapte de natura celor imputate de petiționar.

Ca atare, în mod temeinic și legal

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus prin rezoluțiile atacate

neînceperea urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor reclamate, cu motivarea că nu există elemente care să contureze

comiterea vreunei fapte penale de către aceștia, iar prima instanță de

asemenea, în mod corect a respins plângerea petiționarului ca nefondată,

menținând soluțiile procurorului.

Așa fiind, recursul formulat de

petiționar apare ca nefondat, astfel că va fi respins, ca atare, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul N.I. împotriva sentinței penale nr. 33 din 28

noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 60 RON (600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

februarie 2006.