ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 866/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 33 din 28 noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins plângerea formulată de petentul N.I. împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale din 17 iunie 2005 emisă în dosarul nr. 25/P/2005; din 28 iunie 2005 emisă în dosarul nr. 51/P/2005 și din 19 iulie 2005 emisă în dosarul nr. 102/P/2005, dosare ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menținând rezoluțiile atacate. S-a reținut, în fapt, că petentul N.I. a formulat plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., împotriva soluțiilor din 17 iunie 2005 emisă în dosarul penal nr. 25/P/2005 din 28 iunie 2005 emisă în dosarul penal nr. 51/P/2005 și din 19 iulie 2005 emisă în dosarul penal nr. 102/P/2005 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea plângerii petentul a arătat că rezoluțiile au fost emise cu încălcarea dreptului său la apărare întrucât nu i s-a permis administrarea de probe și nu s-a dispus audierea făptuitorilor. A arătat că i s-a permis doar proba cu înscrisuri, iar dispozițiile art. 278 C. proc. pen., sunt neconstituționale. Instanța de fond a reținut sub aspectul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., invocate de petent, că această susținere nu a fost motivată și că dispozițiile art. 278 C. proc. pen., au făcut obiectul controlului de constituționalitate, astfel că a apreciat că cererea petentului în acest sens nu poate fi reținută. În plus, s-a mai reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. și nu cele ale art. 278 C. proc. pen., a căror neconstituționalitate o invocă petentul. În ce privește obiectul plângerii întemeiate pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., s-a constatat că în dosarul penal nr. 25/P/2005 petentul a formulat plângere penală împotriva magistraților judecători A.T. și R.M. din cadrul Tribunalului Suceava sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că judecătorul A.T. nu a redactat și nu i-a comunicat sentința 1991 din 15 octombrie 2004 în termen de 5 zile de la pronunțare așa cum prevăd dispozițiile art. 6 din Legea nr. 29/1990, iar judecătoarea R.M. nu a redactat și nu i-a comunicat sentința 2163 din 10 decembrie 2004 în termen de 5 zile de la pronunțare și a tergiversat nejustificat soluționarea dosarului nr. 1793/COM/CA/2004.

Prin rezoluția din 17 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii A.T. și R.M. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., motivat de faptul că după pronunțarea hotărârilor cei doi intimați, având calitatea de judecători au participat la alegerile electorale din toamna anului 2004 și au făcut parte din birourile electorale. S-a constatat că petiționarul nu a contestat temeinicia și legalitatea hotărârilor, invocând doar aspecte de ordin procedural care l-au nemulțumit, aspecte care nu au afectat fondul cauzei, astfel că nu s-a putut reține producerea unei vătămări a intereselor acestuia. Împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale a formulat plângere petiționarul, iar prin rezoluția din 6 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a respins ca neîntemeiată plângerea motivându-se că soluția adoptată este legală și temeinică.

Petiționarul N.I. a mai formulat plângere împotriva judecătorului C.B., din cadrul Tribunalului Suceava, plângere ce a format obiectul dosarului nr. 51/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și în care petentul a susținut că intimatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. și art. 246 C. pen., constând în aceea că prin încheierea de ședință din 17 februarie 2005 dată în camera de consiliu în dosarul nr. 212/COM/CF/2005 a atestat în mod nereal că nu există probe care să dovedească starea sa materială care să-l îndreptățească a beneficia de dispozițiile art. 77 C. proc. civ., iar prin anularea ca netimbrate a cererilor înregistrate în dosarele nr. 212/COM/CF/2005 și 2312/COM/CA/2004 cu știință, intimatul, în cadrul atribuțiilor de serviciu i-a cauzat o vătămare a intereselor sale legale.

Prin rezoluția din 28 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la infracțiunile reclamate, de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor legale al persoanelor prevăzute de art. 289 C. pen. și 246 C. pen., de către intimatul C.B., motivându-se în sensul că acesta a efectuat activitățile respective și a întocmit actele în virtutea dreptului cu care a fost investit în funcția pe care o îndeplinește, respectând dispozițiile legale, neexistând indicii care să ducă la concluzia că acesta a săvârșit vreo infracțiune.

Împotriva acestei rezoluții a formulat, de asemenea, plângere petentul nemulțumit de soluția adoptată, iar prin rezoluția din 11 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a respins, ca nefondată, plângerea reținându-se că intimatul, în calitatea sa de judecător a pronunțat încheierile prin care a respins cererile petentului de acordare a asistenței judiciare, cu respectarea dispozițiilor art. 77 C. proc. civ. și pe baza probelor existente la acel moment în dosarul cauzei, soluțiile de anulare a acțiunilor ca netimbrate fiind în conformitate cu dispozițiile legale. În fine, o ultimă plângere a fost formulată de petent împotriva judecătoarei V.O.D. din cadrul Judecătoriei Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că în funcția pe care o îndeplinește, judecând cauza ce a format obiectul dosarului nr. 8882/2004, în care petiționarul N.I.

a avut calitatea de reclamant, cu știință i-a încălcat acestuia drepturi procesuale de natură civilă cauzându-i o vătămare a intereselor. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin rezoluția din 19 iulie 2005, a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constatând că în cauză nu există indicii de săvârșire a acestei infracțiuni, iar petiționarul a formulat plângerea penală înainte de a fi judecat fondul cauzei respective, astfel încât susținerile privind cauzarea unei vătămări a intereselor sale au caracter ipotetic.

Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca neîntemeiată, prin rezoluția din 10 octombrie 2005, reținându-se că judecătorul investit cu judecarea cauzei civile ce a format obiectul dosarului nr. 8882/2004 a întocmit actele permise de lege, iar soluția care urmează a fi pronunțată va putea fi criticată de petiționar numai cu ocazia judecării căilor de atac puse la dispoziția sa de legiuitor. Examinând rezoluțiile de neînceperea urmăririi penale atacate de petiționar cu plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., prima instanță a constatat că soluțiile adoptate de procuror sunt legale și temeinice, fiind adoptate pe baza actelor premergătoare și a verificărilor efectuate, cu respectarea dispozițiilor legale.

Cât privește susținerile petiționarului în sensul că i-a fost îngrădit dreptul la apărare și la administrarea de probe, acestea au fost apreciate, ca nefondate, atâta timp cât din procesele verbale întocmite la 8 iunie 2005, în cele trei dosare penale de către organul de urmărire penală s-a consemnat refuzul petentului de a da declarații cu privire la plângerile penale pe care le-a formulat, acestuia nefiindu-i îngrădit în vreun fel dreptul de a propune și administra probe în susținerea plângerilor sale. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a declarat recurs petiționarul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând casarea acesteia și pe fond infirmarea rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor, cu respectarea dispozițiilor legale.

În motivele de recurs formulate de recurent acesta a reiterat susținerile invocate în plângerile penale adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, considerând că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii sale pentru acordarea asistenței judiciare gratuite și că nu corespunde realității faptul că ar fi refuzat să dea declarații în fața procurorului așa cum s-a reținut în rezoluțiile atacate dar și în hotărârea primei instanțe. A mai arătat petiționarul că în realitate el a solicitat procurorului să-i pună la dispoziție spre studiu declarațiile intimaților pentru ca în raport de acestea să-și poată susține plângerile, însă i-a fost refuzată această solicitare.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de criticile invocate cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de petiționar este nefondat. Din actele premergătoare efectuate în dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 102/P/2005, 51/P/2005 și 25/P/2005 nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. de către intimații V.O.D., A.T., R.M. și respectiv al infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. de către intimatul C.B.

Intimații în calitatea lor de magistrați au soluționat cauzele de natură civilă cu care au fost investiți și în care petiționarul a avut calitatea de reclamant, respectând dispozițiile procedurale în materie, motivându-și hotărârile pronunțate (respectiv încheierile), iar aprecierea probelor și temeiurilor legale avute în vedere de aceștia nu pot face obiectul unor fapte de natura celor imputate de petiționar. Ca atare, în mod temeinic și legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus prin rezoluțiile atacate neînceperea urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate, cu motivarea că nu există elemente care să contureze comiterea vreunei fapte penale de către aceștia, iar prima instanță de asemenea, în mod corect a respins plângerea petiționarului ca nefondată, menținând soluțiile procurorului.

Așa fiind, recursul formulat de petiționar apare ca nefondat, astfel că va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.I. împotriva sentinței penale nr. 33 din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 60 RON (600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2006.