ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 540/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 235 din 13

martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 6390/2002, Tribunalul București, secția

I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice formulată de inculpatul M.C. din art. 2 alin. (1) și (2) în

art. 4 din Legea 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul M.C. la 10 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest și a

dedus prevenția de la 23 octombrie 2002, la zi.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 și art. 118 lit. c) C. proc. pen., a confiscat cantitatea de 0,67 gr.

heroină în amestec cu cofeină rămasă în urma analizelor de laborator.

A obligat pe inculpat la 1.500.000

lei cheltuieli judiciare statului din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu

va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că la data de 26 august 2002, inculpatul a vândut

fără drept, la imobilul situat în str. Duzilor București, 10 doze de heroină,

drog de mare risc (tabelul I, anexă la Legea nr. 143/2000) în cantitate totală

de 0,689 grame numitului G.M.

La baza sesizării a stat denunțul

formulat în condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, de către numitul G.F.F.,

consumator de droguri, conform căruia reieșea că inculpatul vindea heroină la

locuința sa. Întrucât sus-numitul era cercetat în stare de arest preventiv,

fratele său, G.M., a consimțit, având în vedere și prevederile art. 15 din

Legea 143/2000, să sprijine organele de poliție în acțiunea de depistare a

inculpatului.

Situația de fapt a fost probată cu:

proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile numiților

B.Șt.B., proces-verbal de recunoaștere din planșa cu fotografii judiciare a

inculpatului de către martorul B.B. și planșa foto cu aspecte de la efectuarea

acestui act procedural, raport de constatare tehnico-științifică nr.

114214/2000 și declarațiile inculpatului M.C.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul care s solicitat redozarea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 353 din 2

iulie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

apelul, reținându-se că pedeapsa a fost corect individualizată în raport de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul, critica vizând reducerea pedepsei.

Examinând cauza, în raport de

motivul invocat cât și din oficiu se constată că recursul este nefondat,

întrucât instanțele au avut în vedere circumstanțele comiterii faptei și

pericolul social concret al acesteia, precum și persoana inculpatului care

anterior a mai fost condamnat pentru trafic de stupefiante.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul M.C.

împotriva deciziei penale nr. 353 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel București,

secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 353 din 2 iulie 2003

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 23 octombrie 2002 până la 29 ianuarie 2004.

Obligă recurentul la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 ianuarie 2004.