ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 359/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Uniunea Consilierilor Juridici din România, filiala Suceava, în contradictoriu cu Uniunea Asociaților din România, Președinția României, Guvernul României, Camera Deputaților, Senatul României, Ministerul Justiției, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Statutului profesiei de avocat (M. Of. nr. 284/31.05.2001) și pe cale de consecință, să se constate că art. 61 lit. d) și art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995, au fost abrogate.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 86 din 22 mai 2002, a respins acțiunea, reținând, în principal, că reclamanta nu a fost vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, pentru a fi incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990; că, oricum, aspectele invocate în acțiune nu sunt supuse cenzurii instanței judecătorești. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență: întâi, că hotărârea nu este motivată în fapt și în drept; în al doilea rând că, hotărârea este lipsită de temei legal și, totodată, că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității. Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ, de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Aplicând aceste prevederi legale, referitoare la dreptul la acțiune în contencios administrativ, a persoanei fizice sau juridice, care au fost vătămate într-un drept recunoscut de lege, prima instanță a reținut corect că reclamanta nu a făcut dovada vătămărilor aduse în drepturile sale recunoscute de lege, prin adoptarea Statutului profesiei de avocat.

Evident, prima instanță, reținând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, și-a motivat hotărârea în fapt și în drept, așa cum pretind dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. În raport cu aceste date, se constată că, celelalte aspecte invocate în recurs, nu sunt de natură să determine casarea sentinței. În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Uniunea Consilierilor Juridici din România, filiala Suceava, împotriva sentinței nr. 86 din 22 mai 2002, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2003.