ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2803/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 427 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul D.M.T. la: - 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat s-a dedus timpul arestării preventive de la 23 noiembrie 2002 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bâte din lemn, esență salcâm, aflată la Camera de corpuri delicte a instanței (poziția 41/2003 în registrul de corpuri delicte). Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile N.R., suma de 25.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile. S-a luat act că pensiile de urmaș stabilite pentru minorii N.V.M., N.G.F. și N.B.P. acoperă sumele cu care victima N.G. contribuia la creșterea și îngrijirea acestora. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 12.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Inculpatul D.M.T.

locuiește în orașul Negrești și o cunoștea pe victimă, fiind într-un fel amic cu un fiul al acesteia pe nume N.F. În ziua de 22 noiembrie 2002, victima a lucrat împreună cu alți cetățeni la săpat o grădină. Întrucât nu a avut bani pentru plată, beneficiarul lucrării le-a dat vin de băut. După ce au băut vinul, victima și ceilalți, care au lucrat la săpat, au mers la o bodegă pentru a cumpăra țigări. În local victima a avut o discuție cu o femeie și un grup de tineri, printre care era și inculpatul și un frate al acestuia, care a început să râdă de victimă, strigând la aceasta. Victima a alergat după acei tineri, având un hârleț în mână, fără însă a amenința pe cineva. În timp ce se deplasau pe str. M. Kogălniceanu, numita M.C.

a văzut cum inculpatul și fratele său mergeau înainte și în urma lor, la aproximativ 10 m, venea victima. Atât inculpatul, cât și fratele său îi adresau victimei cuvinte și expresii pornografice, cerându-i să vină după ei că să „o facă”. Victima, la rândul ei urmărea pe cei doi și le adresa înjurături, fără să-i amenințe cu hârlețul. În momentul în care a ajuns în dreptul locuinței numitului S.I., victima s-a împiedicat de bordură și a căzut într-un genunchi. Inculpatul, care intrase în locuința părinților săi a ieșit înarmat cu o bâtă, s-a apropiat de victimă și i-a aplicat o lovitură în regiunea capului. În urma loviturii primite, victima a rămas nemișcată. La locul faptei a sosit și fratele inculpatului, care l-a certat pentru fapta comisă.

După ce a lovit victima, inculpatul a aruncat bâta. Imediat după săvârșirea faptei, a fost anunțată o ambulanță care a transportat pe victimă la spital, unde s-a constatat decesul. Din conținutul raportului de constatare medico-legală de autopsie rezultă că moartea victimei N.G. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute survenite, ca urmare a unei come cerebrale profunde posttraumatică, și care s-a produs ca urmare a unei hemoragii meningee, consecutive unui traumatism cranio-cerebral, cu ruptura globului ocular drept, fracturi multieschiloase a planșeului orbitar drept cu ruptura dura mater. S-a concluzionat că între leziunile constatate și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pe care a criticat-o referitor la: - existența unei neconcordanțe între dispozitiv și considerente, în sensul că în timp ce în primul fapta a fost încadrată în infracțiunea de omor calificat, în cea de a doua se motivează pentru infracțiunea de omor; - greșita încadrare juridică a faptei, în sensul că intenția sa nu a fost de a ucide pe victimă ci de a-i aplica o corecție, situație în care în sarcina sa trebuia să se rețină că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.; - omisiunea de a se reține în favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere comportarea jignitoare a victimei, care l-a înjurat și amenințat că îl va lovi cu hârlețul pe care îl avea asupra sa.

Curtea de apel Iași, prin decizia penală nr. 90 din 16 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, pe care l-a obligat să plătească statului suma de 250.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus în continuare arestarea preventivă de după data de 3 decembrie 2003. În motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că: - în cauză nu există nici o neconcordanță între considerente și dispozitiv, din moment ce în dispozitivul hotărârii s-a arătat în mod explicit textul de lege în baza căruia a fost condamnat, art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., astfel că omisiunea de a se trece lângă infracțiunea de omor și cuvântul calificat nu poate fi considerată ca o contradicție; - încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat este corectă, deoarece din modul în care acesta a acționat, respectiv înarmarea cu o bâtă, obiect apt de a produce moartea, cu care a aplicat victimei o lovitură puternică în zona capului, în timp ce se afla căzută la pământ, cauzându-i leziuni grave, care în cele din urmă au condus la deces, evidențiază faptul că acesta a acționat cel puțin cu intenția indirectă de a ucide, în sensul că, chiar dacă nu a urmărit în mod nemijlocit moartea acesteia și-a putut da seama și a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat; - în cauză nu se poate reține existența stării de provocare, deoarece din materialul probator de la dosar, rezultă că victima nu a exercitat nici una din acțiunile arătate în art. 73 lit. b) C. pen.,

care să ducă la concluzia că prin comportarea sa a cauzat în psihicul inculpatului o puternică tulburare, sub imperiul căreia acesta să fi acționat.

Decizia Curții de Apel a fost atacată cu recurs de către inculpat pe care a criticat-o cu privire la: - greșita încadrare juridică a faptei, pe care o consideră ca fiind cea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât intenția sa nu a fost de a ucide pe victimă ci de a-i aplica o corecție pentru modul în care s-a comportat față de sine, în sensul că l-a insultat și amenințat că îl lovește cu un hârleț; - nereținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării, având în vedere că prin comportamentul său agresiv și jignitor victima i-a provocat o puternică tulburare sub imperiul căreia a acționat; - pedeapsa aplicată care în raport cu împrejurările în care a fost comisă fapta și datele ce caracterizează persoana sa, în sensul că anterior a avut o comportare bună și nu are antecedente penale o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia.

Recursul declarat de inculpatul D.M.T. este nefondat. După cum este de observat, prin primele două motive de recurs, inculpatul a reiterat criticile ce au format și obiectul căii de atac a apelului. Întrucât instanța de apel le-a dat un răspuns corespunzător, care are la bază materialul probator existent la dosar, considerente care au fost expuse și în prezenta decizie, și pe care instanța de recurs și le însușește, urmează a se constata că sunt nefondate și a fi respinse ca atare. Cât privește ultima critică și anume cea privind greșita individualizare a pedepsei se constată că este, de asemenea, nefondată.

Aplicând inculpatului o pedeapsă de 16 ani închisoare, cu numai un an peste limita minimă a textelor de lege incriminatoare, instanțele au avut în vedere în mod nemijlocit criteriile de individualizare arătate în art. 72 C. pen., respectiv pericolul social al faptei și datele ce caracterizează persoana acestuia fără ca acestea din urmă să poată fi reținute cu titlu de circumstanțe atenuante, astfel că executarea pedepsei în limitele arătate este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen. Pentru considerentele arătate, având în vedere și faptul că analizând hotărârea atacată în raport și de prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constatat că recursul declarat de inculpatul D.M.T.

este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.T. împotriva deciziei penale nr. 90 din16 martie 2004 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 noiembrie 2002, la 25 mai 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2004.