ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 847/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 276 din 27 august 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpata A.R., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a menținut și prelungit starea de arest a inculpatei pe o durată de 30 zile iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 25 iulie 2002 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpată în folosul statului un topor, cu coadă din lemn așchiat și partea metalică fixată cu o pană din lemn –corp delict folosit la săvârșirea faptei. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.I. și obligată inculpata să achite acestuia suma de 24.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile constând în cheltuieli de înmormânare și praznicele ulterioare. S-a constatat că P.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost obligată să achite suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar părții civile A.I. suma de 1.600.000 lei cu același titlu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpata A.R.

s-a căsătorit cu victima în anul 1984 și au locuit împreună din anul 1989 într-un imobil proprietate personală. Relațiile dintre cei 2 soți s-au deteriorat în ultima perioadă de timp, inculpata bănuindu-l pe soțul ei că întreține relații extraconjugale cu o consăteancă. În seara zilei de 24 iulie 2002, în jurul orelor 22,00 inculpata s-a certat cu victima, atât în drumul public din apropierea casei, cât și în curtea casei, inculpata reproșându-i acestuia că l-a văzut la locuința martorei I.R. și în grădina cultivată cu porumb a acesteia. În acest context, victima a lovit-o pe inculpată, victima aflându-se și sub influența băuturilor alcoolice. În domiciliul celor doi a venit apoi martorul M.C.

care a rugat victima să-i grăpeze o suprafață de teren cu cei 2 boi, însă a intervenit inculpata și certându-se cu victima i-a interzis să plece din gospodărie cu cei 2 boi la muncă. În jurul orelor 23,00 , martorul a plecat acasă iar victima A.C. a intrat într-o bucătărie anexă din curte și s-a culcat pe un pat unde se odihnea în mod obișnuit. După ce victima a adormit, inculpata a luat un topor din curte și a intrat în bucătăria în care dormea victima, aplicându-i trei lovituri, una după alta, cu partea tăioasă, în zona capului și o lovitură în zona mâinii stângi, după care a ieșit afară și a lăsat toporul în apropierea bucătăriei. Spre miezul nopții, inculpata a intrat în casă într-o cameră alăturată celei în care se afla victima și s-a culcat.

A doua zi dimineață, inculpata a anunțat o vecină despre fapta comisă și apoi organele de poliție. La necropsia efectuată de Serviciul de Medicină Legală Vaslui s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu plăgi cranio-cerebrale profunde care s-au produs prin loviri active cu obiect tăietor-despicător, posibil secure, iar între acestea și moarte existând o legătură de cauzalitate directă și condiționată. S-a stabilit că victima se afla sub influența alcoolului, având o concentrație de 1,55 % o în umoarea vitroasă recolatată și o alcoolemie de 2,3 gr %o. Fiind interogată, inculpata a recunoscut și regretat săvrâșirea faptei.

S-a reținut în drept,că fapta comisă de inculpata A.R. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. Motivându-și apelul, inculpata a susținut că față de împrejurările concrete în care a comis fapta, de comportarea victimei în perioada premergătoare săvârșirii acesteia și de poziția sa sinceră, pedeapsa aplicată este prea severă. A solicitat admiterea apelului și reaprecierea materialului probator administrat, cu consecința reducerii pedepsei aplicate.

Inculpata a mai solicitat a se reține în favoare sa provocarea, motivat de împrejurarea că victima avea o comportare agresivă, în mod repetat îi aplica lovituri și îi aducea injurii. Curtea de Apel Iași verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar sub toate apsectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, astfel că prin decizia penală nr.365 din 9 octombrie 2003 a respins apelul declarat, constatând că prima instanță, apreciind materialul probator administrat, a reținut corect vinovăția inculpatei, făcând o justă încadrare în drept a faptei comise de aceasta.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepselor. Examinând cauza, în raport de motivul invocat analizat prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat. Pentru reținerea provocării drept circumstanță atenuantă este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs prin violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză.

Examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel încât urmează ca în baza art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă recursul declarat de inculpată, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.R. împotriva deciziei penale nr. 365 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpateii perioada arestării preventive de la 25 iulie 2002 la 12 februarie 2004. Obligă pe recurentă să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 februarie 2004.