ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 847/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 276 din 27 august 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe

inculpata A.R., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 raportat la art. 175 lit. c)

și d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută

de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen.

S-a

interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a

menținut și prelungit starea de arest a inculpatei pe o durată de 30 zile iar

în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de

la 25 iulie 2002 la zi.

În baza

art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpată în folosul statului un

topor, cu coadă din lemn așchiat și partea metalică fixată cu o pană din lemn

–corp delict folosit la săvârșirea faptei.

A fost

admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.I. și obligată inculpata să

achite acestuia suma de 24.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile constând

în cheltuieli de înmormânare și praznicele ulterioare.

S-a

constatat că P.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost

obligată să achite suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, iar părții civile A.I. suma de 1.600.000 lei cu același titlu.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

Inculpata

A.R. s-a căsătorit cu victima în anul 1984 și au locuit împreună din anul 1989

într-un imobil proprietate personală.

Relațiile

dintre cei 2 soți s-au deteriorat în ultima perioadă de timp, inculpata

bănuindu-l pe soțul ei că întreține relații extraconjugale cu o consăteancă.

În

seara zilei de 24 iulie 2002, în jurul orelor 22,00 inculpata s-a certat cu

victima, atât în drumul public din apropierea casei, cât și în curtea casei,

inculpata reproșându-i acestuia că l-a văzut la locuința martorei I.R. și în

grădina cultivată cu porumb a acesteia.

În

acest context, victima a lovit-o pe inculpată, victima aflându-se și sub

influența băuturilor alcoolice.

În

domiciliul celor doi a venit apoi martorul M.C. care a rugat victima să-i

grăpeze o suprafață de teren cu cei 2 boi, însă a intervenit inculpata și

certându-se cu victima i-a interzis să plece din gospodărie cu cei 2 boi la

muncă.

În

jurul orelor 23,00 , martorul a plecat acasă iar victima A.C. a intrat într-o

bucătărie anexă din curte și s-a culcat pe un pat unde se odihnea în mod

obișnuit.

După ce

victima a adormit, inculpata a luat un topor din curte și a intrat în bucătăria

în care dormea victima, aplicându-i trei lovituri, una după alta, cu partea

tăioasă, în zona capului și o lovitură în zona mâinii stângi, după care a ieșit

afară și a lăsat  toporul în apropierea bucătăriei.

Spre

miezul nopții, inculpata  a intrat în casă într-o cameră alăturată celei în

care se afla victima și s-a culcat.

A doua

zi dimineață, inculpata a anunțat o vecină despre fapta comisă și apoi organele

de poliție.

La

necropsia efectuată de Serviciul de Medicină Legală Vaslui s-a stabilit că

moartea victimei  a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării

meningo-cerebrale, urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu plăgi

cranio-cerebrale profunde care s-au produs prin loviri active cu obiect

tăietor-despicător, posibil secure, iar între acestea și moarte existând o

legătură de cauzalitate directă și condiționată.

S-a

stabilit că victima se afla sub influența alcoolului, având o concentrație de

1,55 %

o

în umoarea vitroasă recolatată și o alcoolemie de 2,3 gr

%o.

Fiind

interogată, inculpata a recunoscut și  regretat săvrâșirea faptei.

S-a

reținut  în drept,că fapta comisă de inculpata A.R. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen.,

raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel  inculpata invocând nelegalitatea și

netemeinicia hotărârii.

Motivându-și

apelul, inculpata a susținut că față de împrejurările concrete în care a comis

fapta, de comportarea victimei în perioada premergătoare săvârșirii acesteia și

de poziția sa sinceră, pedeapsa aplicată este prea severă.

A

solicitat admiterea apelului și reaprecierea materialului probator administrat,

cu consecința reducerii pedepsei aplicate.

Inculpata

a mai solicitat a se reține în favoare sa provocarea, motivat de împrejurarea

că victima avea o comportare agresivă, în mod repetat îi aplica lovituri și îi

aducea injurii.

Curtea

de Apel Iași verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor

invocate, dar sub toate apsectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute

de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că hotărârea pronunțată este

legală și temeinică, astfel că prin decizia penală nr.365 din 9 octombrie 2003

a respins apelul declarat, constatând că prima instanță, apreciind materialul

probator administrat, a reținut corect vinovăția inculpatei, făcând o justă

încadrare în drept a faptei comise de aceasta.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpata care a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepselor.

Examinând

cauza, în raport de motivul invocat analizat prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat.

Pentru

reținerea provocării drept circumstanță atenuantă este necesară îndeplinirea

următoarelor condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost

determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs

prin violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o

altă acțiune ilicită gravă, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză.

Examinând

cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor,

astfel încât urmează ca în baza art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc.

pen., să se respingă recursul declarat de inculpată, cu obligarea la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.R.  împotriva deciziei penale nr.

365 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpateii perioada arestării preventive de la 25 iulie

2002  la 12 februarie 2004.

Obligă

pe recurentă să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 12 februarie 2004.