ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4050/2003

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 224 din 18 septembrie 2002 a Tribunalului Vaslui au fost condamnați inculpații: 1.- M.Șt. la pedeapsa de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. h) și art. 176 lit. a) C. pen. 2.- D.T. la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 8 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. h) și art. 176 lit. a) C. pen. A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei D.T. durata arestării preventive de la 13 martie 2000, până la 4 iulie 2001. Totodată, inculpații au fost obligați să plătească părții civile F.M.

suma de 25.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 50.000.000 lei daune morale. Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a corpurilor delicte folosite la săvârșirea faptei: o secure și un topor. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Victima F.I. a fost rudă prin alianță cu inculpata D.T. și s-a împrietenit cu familia inculpatului M.Șt. În ziua de 10 decembrie 1999, după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpatul M.Șt. și victima F.I. au sustras prin violență de la partea vătămată C.C. mai multe bunuri pe care le-au împărțit, o parte fiind duse de victimă în locuința inculpatei D.T. După câteva zile de la comiterea infracțiunii, respectiv la 19 decembrie 1999, victima s-a deplasat la domiciliul inculpatului M.Șt.

căruia i-a relatat că este căutat de poliție, în legătură cu mai multe furturi și cu tâlhăria din 10 decembrie 1999, motiv pentru care au nevoie de bani pentru a se ascunde. La puțin timp după această discuție, inculpatul a căutat-o pe D.T., cei doi stabilind să-l omoare pe F.I. pentru ca acesta să nu declare organelor de cercetare penală fapta comisă în noaptea de 10 decembrie 1999. Conform înțelegerii, inculpații au revenit la locul unde rămase F.I., au consumat băuturi alcoolice din sticlele aduse de inculpați, context în care M.Șt. a devenit agitat. La un moment dat, inculpatul a luat o secure de lângă sobă și i-a aplicat victimei F.I. o lovitură în cap, după care a prins-o pe brațe și a trântit-o pe pat, cerând ajutorul soției sale, M.L.

și fiului său M.S., care de frică l-au ajutat, minorul aplicându-i victimei o lovitură în spate cu muchia toporului. În continuare, inculpatul a cerut sprijinul inculpatei D.T. care a prins victima de picioare cu o mână, iar cu cealaltă de testicule, imobilizând-o, timp în care i-a aplicat și ea cu muchia securii mai multe lovituri în zona capului și spatelui. Urmare a acestor lovituri, victima a căzut cu fața în jos și întrucât nu decedase, inculpatul i-a cerut coinculpatului o sfoară în vederea strangulării. În acest scop, D.T. a luat o sfoară din cânepă de aproximativ un metru, i-a dat-o inculpatului care a făcut un laț simplu, l-a pus la gâtul victimei și a început să o stranguleze.

Întrucât victima respira, inculpata a desfăcut sfoara de la gâtul victimei, a făcut un laț dublu, aplicându-l în aceeași zonă, după care cei doi inculpați au tras de câte un capăt al sforii, au început să ridice victima, suspendând-o la circa 30-40 cm de podea, în genul spânzurării atipice. După câteva minute de strangulare, inculpații au lăsat victima jos, aceasta horcăind și prezentând spasme specifice morții. Inculpata D.T. i-a reproșat apoi inculpatului că nu a procedat bine, motivând că ar fi trebuit să lovească victima de prima dată în cap cu putere și apoi să o stranguleze pentru a determina mai rapid moartea acesteia. Părându-i-se că victima nu a decedat, inculpatul M.Șt. i-a cerut T.D.

să-i aducă un topor pentru a-i tăia capul, și, într-adevăr, cu muchia toporului inculpatul i-a aplicat o lovitură în zona cervicală. După comiterea infracțiunii, inculpații au dezbrăcat victima, au înfășurat-o într-un covor și au îngropat-o. Hainele victimei au fost arse, iar urmele de sânge de pe podea au fost rase cu o sapă. A doua zi, inculpații au dezgropat cadavrul și i-au dat foc și l-au reîngropat în aceeași groapă, așezând obiecte de uz gospodăresc peste pământul proaspăt așezat pentru a masca groapa. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, rapoartelor de expertiză medico-legală, declarațiilor martorilor U.G., M.L., M.S., M.A., M.G., probe coroborate cu declarațiile inculpaților care au recunoscut fapta reținută în sarcina lor.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 38 din 4 februarie 2003, a respins apelurile formulate de inculpați. Împotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs prin care au solicitat reducerea pedepselor aplicate. Recursurile nu sunt fondate. În speță, instanțele au stabilit o situație de fapt corectă, concordantă cu probele administrate, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise de cei doi inculpați în textele de lege menționate. Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea constată că au fost respectate dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de pericolul social extrem al faptelor comise, cât și de persoana făptuitorilor.

Pericolul social este determinat în cauză, de împrejurarea că activitatea infracțională s-a desfășurat într-un interval destul de mare de timp, cu mijloace variate și acțiuni comune, inculpații urmând un plan bine pus la punct anterior, aceștia uzând de acțiuni diferite pentru a ucide victima (lovituri cu securea în cap, strangularea, aplicarea altor lovituri cu toporul, arderea cadavrului). Referitor la profilul moral al inculpaților, se reține că inculpatul M.Șt. are antecedente penale, în prezent este arestat pentru săvârșirea altor infracțiuni (tâlhărie) a recunoscut constant fapta comisă, iar D.T. a avut o atitudine oscilantă, recunoscând parțial fapta pentru care a fost trimisă în judecată.

În raport de considerentele expuse, pedepsele nu pot fi reduse, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va constata că inculpatul M.Șt. este arestat în altă cauză și se va deduce perioada arestării preventive pentru inculpata D.T. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.T. și M.Șt. împotriva deciziei penale nr. 38 din 4 februarie 2003 Curții de Apel Iași. Compută arestarea preventivă de la 13 martie 2000, până la punerea efectivă în libertate a inculpatei D.T. Constată că inculpatul M.Șt. este arestat în altă cauză. Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.