ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4050/2003

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 224 din 18

septembrie 2002 a Tribunalului Vaslui au fost condamnați inculpații:

1.- M.Șt. la pedeapsa de 25 de ani

închisoare și 10 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. h)

și art. 176 lit. a) C. pen.

2.- D.T. la pedeapsa de 20 de ani

închisoare și 8 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 174, art. 175 lit. h) și art. 176 lit. a) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată

inculpatei D.T. durata arestării preventive de la 13 martie 2000, până la 4

iulie 2001.

Totodată, inculpații au fost

obligați să plătească părții civile F.M. suma de 25.000.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile și 50.000.000 lei daune morale.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpați a corpurilor delicte folosite la

săvârșirea faptei: o secure și un topor.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Victima F.I. a fost rudă prin

alianță cu inculpata D.T. și s-a împrietenit cu familia inculpatului M.Șt.

În ziua de 10 decembrie 1999, după

ce au consumat băuturi alcoolice, inculpatul M.Șt. și victima F.I. au sustras

prin violență de la partea vătămată C.C. mai multe bunuri pe care le-au

împărțit, o parte fiind duse de victimă în locuința inculpatei D.T.

După câteva zile de la comiterea

infracțiunii, respectiv la 19 decembrie 1999, victima s-a deplasat la

domiciliul inculpatului M.Șt. căruia i-a relatat că este căutat de poliție, în

legătură cu mai multe furturi și cu tâlhăria din 10 decembrie 1999, motiv

pentru care au nevoie de bani pentru a se ascunde.

La puțin timp după această discuție,

inculpatul a căutat-o pe D.T., cei doi stabilind să-l omoare pe F.I. pentru ca

acesta să nu declare organelor de cercetare penală fapta comisă în noaptea de

10 decembrie 1999.

Conform înțelegerii, inculpații au

revenit la locul unde rămase F.I., au consumat băuturi alcoolice din sticlele

aduse de inculpați, context în care M.Șt. a devenit agitat.

La un moment dat, inculpatul a luat

o secure de lângă sobă și i-a aplicat victimei F.I. o lovitură în cap, după

care a prins-o pe brațe și a trântit-o pe pat, cerând ajutorul soției sale,

M.L. și fiului său M.S., care de frică l-au ajutat, minorul aplicându-i

victimei o lovitură în spate cu muchia toporului.

În continuare, inculpatul a cerut

sprijinul inculpatei D.T. care a prins victima de picioare cu o mână, iar cu

cealaltă de testicule, imobilizând-o, timp în care i-a aplicat și ea cu muchia

securii mai multe lovituri în zona capului și spatelui.

Urmare a acestor lovituri, victima a

căzut cu fața în jos și întrucât nu decedase, inculpatul i-a cerut

coinculpatului o sfoară în vederea strangulării. În acest scop, D.T. a luat o

sfoară din cânepă de aproximativ un metru, i-a dat-o inculpatului care a făcut

un laț simplu, l-a pus la gâtul victimei și a început să o stranguleze.

Întrucât victima respira, inculpata

a desfăcut sfoara de la gâtul victimei, a făcut un laț dublu, aplicându-l în

aceeași zonă, după care cei doi inculpați au tras de câte un capăt al sforii,

au început să ridice victima, suspendând-o la circa 30-40 cm de podea, în genul

spânzurării atipice.

După câteva minute de strangulare,

inculpații au lăsat victima jos, aceasta horcăind și prezentând spasme

specifice morții.

Inculpata D.T. i-a reproșat apoi

inculpatului că nu a procedat bine, motivând că ar fi trebuit să lovească

victima de prima dată în cap cu putere și apoi să o stranguleze pentru a

determina mai rapid moartea acesteia. Părându-i-se că victima nu a decedat,

inculpatul M.Șt. i-a cerut T.D. să-i aducă un topor pentru a-i tăia capul, și,

într-adevăr, cu muchia toporului inculpatul i-a aplicat o lovitură în zona

cervicală.

După comiterea infracțiunii,

inculpații au dezbrăcat victima, au înfășurat-o într-un covor și au îngropat-o.

Hainele victimei au fost arse, iar urmele de sânge de pe podea au fost rase cu

o sapă.

A doua zi, inculpații au dezgropat

cadavrul și i-au dat foc și l-au reîngropat în aceeași groapă, așezând obiecte

de uz gospodăresc peste pământul proaspăt așezat pentru a masca groapa.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală,

rapoartelor de expertiză medico-legală, declarațiilor martorilor U.G., M.L.,

M.S., M.A., M.G., probe coroborate cu declarațiile inculpaților care au

recunoscut fapta reținută în sarcina lor.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 38 din 4 februarie 2003, a respins apelurile formulate de inculpați.

Împotriva acestei decizii inculpații

au declarat recurs prin care au solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile nu sunt fondate.

În speță, instanțele au stabilit o

situație de fapt corectă, concordantă cu probele administrate, încadrând

corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise de cei doi inculpați

în textele de lege menționate.

Cu privire la individualizarea

pedepselor, Curtea constată că au fost respectate dispozițiile art. 52 și art.

72 C. pen., ținându-se seama atât de pericolul social extrem al faptelor

comise, cât și de persoana făptuitorilor.

Pericolul social este determinat în

cauză, de împrejurarea că activitatea infracțională s-a desfășurat într-un

interval destul de mare de timp, cu mijloace variate și acțiuni comune,

inculpații urmând un plan bine pus la punct anterior, aceștia uzând de acțiuni

diferite pentru a ucide victima (lovituri cu securea în cap, strangularea,

aplicarea altor lovituri cu toporul, arderea cadavrului).

Referitor la profilul moral al

inculpaților, se reține că inculpatul M.Șt. are antecedente penale, în prezent

este arestat pentru săvârșirea altor infracțiuni (tâlhărie) a recunoscut

constant fapta comisă, iar D.T. a avut o atitudine oscilantă, recunoscând

parțial fapta pentru care a fost trimisă în judecată.

În raport de considerentele expuse,

pedepsele nu pot fi reduse, motiv pentru care recursurile declarate vor fi

respinse ca nefondate în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va constata că inculpatul M.Șt.

este arestat în altă cauză și se va deduce perioada arestării preventive pentru

inculpata D.T.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.T. și M.Șt. împotriva deciziei penale nr. 38 din 4

februarie 2003 Curții de Apel Iași.

Compută arestarea preventivă de la

13 martie 2000, până la punerea efectivă în libertate a inculpatei D.T.

Constată că inculpatul M.Șt. este

arestat în altă cauză.

Obligă pe fiecare inculpat la plata

sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2003.