ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1748/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 iunie 2000, reclamanta SC P.O.L.G. SRL a chemat în judecată pârâta SC E.P.D. SA, solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 25.434.133 lei, reprezentând contravaloare chirie încasată necuvenit în perioada 1992 – 1995. Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 727 din 24 octombrie 2000, a respins acțiunea reclamantei pe excepția autorității de lucru judecat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia civilă nr. 190 din 25 februarie 1998, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a acordat reclamantei suma de 30.000.000 lei, acțiunea acesteia fiind admisă astfel cum a fost precizată.

S-a reținut că sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 163 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta, susține că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute pentru autoritatea de lucru judecat, acțiunea promovată anterior fiind admisă în limita achitării taxei de timbru, suma solicitată, în prezent, reprezentând diferența stabilită de expertiză, dar netimbrată inițial. Prin decizia civilă nr. 489 din 6 iunie 2001, Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamantei, a anulat sentința criticată și judecând cauza pe fond, în condițiile art. 297 C. proc. civ., a respins acțiunea ca prescrisă. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut că, în speță, nu sunt întrunite condițiile art. 1201 C. civ.

și art. 163 C. proc. civ., suma solicitată reprezentând diferența pentru care nu a achitat taxa de timbru la acea dată, rezervându-și dreptul unei acțiuni ulterioare. Examinând excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată de pârâtă, instanța de apel a reținut că, în adevăr, dreptul la acțiune al reclamantei-recurente s-a născut la data de 19 martie 1997, dată la care expertul a răspuns la ultimele obiecțiuni formulate de părți, iar cererea a fost înregistrată la data de 27 iunie 2000, după expirarea termenului general de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. La data de 2 iulie 2001, reclamanta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspectele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, se susține că instanța de apel a dat o interpretare greșită atât a dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., cât și a art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, considerând că aceasta era obligată să evoce fondul, adică să judece cauza pe fond, iar pe de altă parte și că prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată și încetează această întrerupere, când soluția este definitivă și irevocabilă. Recursul este nefondat. Potrivit art. 297 C. proc. civ., în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.

Din economia textului precitat rezultă că instanța de apel a respectat întocmai aceste dispoziții legale. Astfel, reținând că hotărârea pronunțată a fost nelegală, iar prin admiterea autorității de lucru judecat a procedat la anularea acesteia și a trecut la judecarea fondului. Aserțiunea „va evoca fondul” nu duce la concluzia, potrivit căreia pricina ar trebui judecată în fond, atâta timp cât s-a ridicat o excepție de ordine publică, care împiedica judecata în fond a pricinii. În adevăr, dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data când a luat la cunoștință de întinderea creanței. Nu s-a constatat existența creanței, dar aceasta a devenit certă la data depunerii raportului de expertiză, astfel cum a reținut și instanța de apel.

Cum de la această dată a luat naștere dreptul la acțiune al reclamantei și cum, în speță, nu se regăsește nici una din situațiile prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958, criticile recurentei sunt nejustificate. Față de cele arătate, în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.O.L.G. SRL București împotriva deciziei nr. 553 din 6 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 martie 2003.