ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 833/2003

Deliberând asupra recursului de față,constată. Prin sentința penală nr. 24 din 17 ianuarie 2002, pronunțată de Tribunalul Prahova, inculpata I.N. a fost condamnată la 18 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 23 mai 2002 la zi. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I.E. și a fost obligată inculpata la 3.200.000 lei despăgubiri materiale și la daune morale în sumă de 10.000.000 lei. S-au respins ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de I.V., P.D., I.E.

și I.I. S-a constatat că I.C. și O.M. nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată cuțitul folosit la comiterea faptei. Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-au reținut următoarele: Între inculpată și soțul ei I.G. erau dese certuri și neînțelegeri, iar uneori inculpata își bătea soțul. Cei doi soți locuiau într-un apartament în orașul Slănic, dar aveau și o casă în satul Livadea comuna Vărbilău, unde de aproximativ 8 ani locuia martorul M.C., care se îngrijea de gospodărie primind în schimb îmbrăcăminte și mâncare. La data de 22 mai 2001, inculpata și martorul au plecat la părinții inculpatei în comuna Mănești, județul Dâmbovița, urmând ca victima I.G.

să se ducă la Ștefănești după lemne. În jurul orei 21,30, când inculpata și martorul au venit acasă, l-au găsit pe I.G. în stare de ebrietate urmărind programul la televizor. În momentul în care inculpata a aflat că victima nu a adus lemne, între soți a avut loc o primă ceartă, după care inculpata a început să pregătească mâncarea, iar victima a plecat în sat. În jurul orelor 23,30, martorul M.C. a fost trezit de cearta dintre inculpată și soțul său și a observat că acesta din urmă se afla într-o stare avansată de ebrietate. Victima adresa injurii și cuvinte ofensatoare inculpatei, iar aceasta i-a dat două palme, după care victima s-a dezbrăcat în maieu și a ieșit în curte continuând să-și înjure soția.

Inculpata a luat un cuțit de bucătărie și a vrut să iasă după soțul ei și martorul M.C. a prins-o de mână și a încercat să-i ia cuțitul, dar ea a spus că vrea doar să-l sperie pe I.G. Ajunsă în curte, inculpata a continuat cearta cu victima adresându-și reciproc injurii, iar la un moment dat inculpata i-a aplicat soțului ei o lovitură cu cuțitul în piept, după care l-a dus în casă, l-a îmbrăcat cu alte haine, aruncând sub pat maieul plin de sânge. Apoi, inculpata a transportat victima la Spitalul Slănic, fiind însoțită de martorul M.C. Pe drum i-a spus martorului că va declara la poliție că au ajuns acasă în jurul orei 23,30 și au găsit victima înjunghiată în curte. Același lucru l-a declarat inculpata și când au ajuns la spital.

Aici s-a constatat că victima decedase. Din raportul medico-legal de autopsie s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei acute, consecutivă unei plăgi înjunghiate. Apelul declarat de inculpată a fost respins prin decizia penală nr. 163 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel Ploiești. Inculpata a declarat recurs susținând că pedeapsa a fost greșit individualizată. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Curtea apreciază că pedeapsa aplicată este corespunzătoare pericolului social ridicat al faptei, determinat și de împrejurarea în care a fost comisă. Este de menționat că și anterior săvârșirii faptei inculpata s-a manifestat violent față de victimă.

S-a ținut seama de asemenea, corect la individualizarea pedepsei de circumstanțele personale ale inculpatei. Așa fiind, nu există nici un temei pentru reducerea pedepsei. Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă existența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.N. împotriva deciziei penale nr. 163 din 17 aprilie 2002 Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatei de la 23 mai 2001, la 19 februarie 2003. Obligă pe inculpată la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2003.