ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 833/2003

Deliberând asupra recursului de

față,constată.

Prin sentința penală nr. 24 din 17 ianuarie

2002, pronunțată de Tribunalul Prahova, inculpata I.N. a fost condamnată la 18

ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 23 mai 2002 la zi.

S-a admis în parte acțiunea civilă

formulată de partea civilă I.E. și a fost obligată inculpata la 3.200.000 lei

despăgubiri materiale și la daune morale în sumă de 10.000.000 lei.

S-au respins ca neîntemeiate

acțiunile civile formulate de I.V., P.D., I.E. și I.I.

S-a constatat că I.C. și O.M. nu s-au

constituit părți civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpată cuțitul folosit la comiterea faptei.

Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

Între inculpată și soțul ei I.G. erau

dese certuri și neînțelegeri, iar uneori inculpata își bătea soțul.

Cei doi soți locuiau într-un

apartament în orașul Slănic, dar aveau și o casă în satul Livadea comuna

Vărbilău, unde de aproximativ 8 ani locuia martorul M.C., care se îngrijea de

gospodărie primind în schimb îmbrăcăminte și mâncare.

La data de 22 mai 2001, inculpata și

martorul au plecat la părinții inculpatei în comuna Mănești, județul Dâmbovița,

urmând ca victima I.G. să se ducă la Ștefănești după lemne.

În jurul orei 21,30, când inculpata

și martorul au venit acasă, l-au găsit pe I.G. în stare de ebrietate urmărind programul

la televizor. În momentul în care inculpata a aflat că victima nu a adus lemne,

între soți a avut loc o primă ceartă, după care inculpata a început să

pregătească mâncarea, iar victima a plecat în sat.

În jurul orelor 23,30, martorul M.C.

a fost trezit de cearta dintre inculpată și soțul său și a observat că acesta

din urmă se afla într-o stare avansată de ebrietate.

Victima adresa injurii și cuvinte

ofensatoare inculpatei, iar aceasta i-a dat două palme, după care victima s-a

dezbrăcat în maieu și a ieșit în curte continuând să-și înjure soția.

Inculpata a luat un cuțit de

bucătărie și a vrut să iasă după soțul ei și martorul M.C. a prins-o de mână și

a încercat să-i ia cuțitul, dar ea a spus că vrea doar să-l sperie pe I.G.

Ajunsă în curte, inculpata a continuat cearta cu victima adresându-și reciproc

injurii, iar la un moment dat inculpata i-a aplicat soțului ei o lovitură cu

cuțitul în piept, după care l-a dus în casă, l-a îmbrăcat cu alte haine,

aruncând sub pat maieul plin de sânge.

Apoi, inculpata a transportat

victima la Spitalul Slănic, fiind însoțită de martorul M.C. Pe drum i-a spus

martorului că va declara la poliție că au ajuns acasă în jurul orei 23,30 și au

găsit victima înjunghiată în curte. Același lucru l-a declarat inculpata și când

au ajuns la spital. Aici s-a constatat că victima decedase.

Din raportul medico-legal de

autopsie s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei acute, consecutivă unei plăgi înjunghiate.

Apelul declarat de inculpată a fost

respins prin decizia penală nr. 163 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel

Ploiești.

Inculpata a declarat recurs

susținând că pedeapsa a fost greșit individualizată.

Recursul își găsește temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este

fondat.

Curtea apreciază că pedeapsa

aplicată este corespunzătoare pericolului social ridicat al faptei, determinat

și de împrejurarea în care a fost comisă. Este de menționat că și anterior săvârșirii

faptei inculpata s-a manifestat violent față de victimă. S-a ținut seama de

asemenea, corect la individualizarea pedepsei de circumstanțele personale ale

inculpatei.

Așa fiind, nu există nici un temei

pentru reducerea pedepsei.

Întrucât din examinarea cauzei nu

rezultă existența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare

din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata I.N. împotriva deciziei penale nr. 163 din 17 aprilie

2002 Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatei de la 23 mai 2001, la 19 februarie 2003.

Obligă pe inculpată la plata sumei

de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

februarie 2003.