ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 7 septembrie 2001,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a sesizat Tribunalul Giurgiu cu

judecarea inculpaților T.G., T.I. și G.M., pentru infracțiunile prevăzute de

art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen. și art. 211

alin. (2) lit. a), b) și d) C. pen.

S-a reținut că în noaptea de 9

aprilie 2000, cei trei inculpați s-au deplasat cu căruța pentru a sustrage țevi

de irigat.

Zgomotul produs din încercarea

acestora de a demonta țevile, i-a atras atenția paznicului S.V. care se afla în

incinta stației SPP 4. Deplasarea paznicului către locul de unde provenea

zgomotul, i-a alertat pe inculpați, care s-au speriat și au renunțat să

continue activitatea de sustragere, deplasându-se la căruță.

Pe drumul de întoarcere, inculpații

au auzit zgomotul produs de oile care se aflau la pășunat, pe marginea pădurii

Băneasa. Oile aparțineau părții vătămate M.D., dar în momentul săvârșirii

faptelor de către inculpați, erau păstorite de N.G. și M.S.

Inculpatul T.I. a amenințat-o pe

partea vătămată N.G. cu furca să nu facă vreo mișcare, împrejurare în care T.G.

a sustras trei miei, deplasându-se cu toții la domiciliul lui T.G.

Tribunalul Giurgiu, prin sentința

penală nr. 131 din 17 iulie 2002 a dispus achitarea inculpaților T.G., T.I. și

G.M., în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la

art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen.

A dispus achitarea inculpatului

T.I., în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen.

În conformitate cu art. 211 alin.

(2) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a

dispus condamnarea inculpaților T.G. și G.M. la câte un an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Inculpații T.G. și G.M., au fost

obligați în solidar la 2.000.000 lei despăgubiri, reprezentând contravaloarea

celor trei miei. Acești inculpați au fost obligați și la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

A reținut instanța că probatoriul

administrat nu confirmă săvârșirea de către cei trei inculpați a infracțiunii

de tentativă la furt calificat. Activitatea inculpaților de a sustrage fier, nu

este susținută de nici o probă.

În legătură cu infracțiunea de

tâlhărie pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați, probele

administrate, printre care și declarațiile paznicilor N.G. și M.S., confirmă că

numai inculpații T.G. și G.M. se fac vinovați de sustragerea a trei miei,

folosindu-se de intimidarea părții vătămate N.G.

În legătură cu inculpatul T.I. s-a

făcut dovada cu martorul E.F. că, inculpatul la data și timpul săvârșirii

infracțiunii de tâlhărie, se afla la discoteca din sat, unde era angajat.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpaților T.G. și G.M., instanța a avut în vedere pericolul social

al faptelor, paguba mică cauzată, că inculpatul G.M. nu este cunoscut cu

antecedente penale, iar inculpatul T.G. cunoscut cu antecedente penale, are în

întreținere un copil minor, împrejurări care justifică reținerea în favoarea

acestora de circumstanțe atenuante.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, partea civilă M.D. și

inculpații T.G. și G.M.

Parchetul a criticat sentința cu

privire la achitarea celor trei inculpați pentru tentativă la furt calificat,

cu privire la achitarea inculpatului T.I., pentru infracțiunea de tâlhărie, și

a solicitat condamnarea acestora.

Hotărârea instanței de fond, a fost

criticată de parchet cu privire la netemeinicia pedepselor aplicate

inculpaților și a solicitat majorarea acestora.

Partea civilă M.D. a criticat modul

de soluționare a laturii civile și a solicitat majorarea despăgubirilor.

Inculpații T.G. și G.M. au criticat

hotărârea atacată cu privire la reținerea greșită a vinovăției lor, pentru

infracțiunea de tâlhărie și au solicitat achitarea.

Curtea de Apel București, secția I–a

penală, prin decizia penală nr. 800 din 10 decembrie 2002, a admis apelul declarat

de parchet și desființând în parte sentința instanței de fond, a dispus:

Inculpatul T.I. a fost condamnat la

2 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

A fost majorată pedeapsa

inculpatului T.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a),

b) și c) C. pen., de la un an închisoare la 3 ani închisoare.

A fost majorată pedeapsa aplicată

inculpatului G.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a),

b) și c) C. pen., de la un an la 2 ani închisoare.

Inculpații T.I., T.G. și G.M., au

fost obligați în solidar la 2.000.000 lei despăgubiri civile către partea

civilă M.D.

Apelurile declarate de inculpații

G.M., T.G. și partea civilă M.D. au fost respinse ca nefondate.

A motivat instanța de apel că apelul

declarat de parchet cu privire la greșita achitare a celor trei inculpați

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 lit.

a) și g) C. pen., nu este fondat. Din declarațiile inculpaților și declarațiile

martorei C.A.L., rezultă că acestea au plecat cu căruța în zona I.C.I.T.I.D.

Băneasa, în jurul orei 1,00, și au staționat la o distanță de 100 m de locul

unde se afla o instalație de irigat. Chiar dacă ar fi avut de gând să sustragă

vreo țeavă de irigat, activitatea lor nu s-a materializat, întrucât, auzind

focuri de armă, simultan cu apariția farurilor unui autoturism, s-au speriat și

au plecat pe lângă calea ferată spre casă.

În legătură cu infracțiunea de

tâlhărie, a reținut instanța de apel că în urma înțelegerii prealabile, cei

trei inculpați s-au deplasat în zona de unde venea zgomotul făcut de oile

aflate la pășunat. Au oprit căruța, iar inculpații T.I. și G.M. s-au deplasat

către turmă, primul strigând la cioban să nu facă vreo mișcare, amenințându-l

cu furca.

Deoarece inculpatului G.M. i-a fost

teamă să se deplaseze spre turmă a fost chemat T.I. care au luat pe rând trei

miei (doi înmânându-i celorlalți doi inculpați) după care toți s-au deplasat cu

căruța la domiciliul inculpatului T.G.

Vinovăția inculpaților este dovedită

cu plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și

recunoașterea făcută de T.G.

În mod greșit prima instanță a

dispus achitarea inculpatului T.I., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., vinovăția acestuia rezultând

din probele administrate, astfel că urmează a se dispune condamnarea acestuia

pentru această infracțiune.

Sub aspectul individualizării

pedepselor pentru infracțiunea de tâlhărie, ținând seama de gradul de pericol

social concret al faptelor, de faptul că doi dintre inculpați nu posedă

antecedente penale, că prejudiciul cauzat este mic, s-a apreciat că se impune

majorarea pedepselor aplicate, într-un cuantum moderat.

Apelurile declarate de inculpați, în

sensul că nu ei sunt autorii infracțiunii de tâlhărie, s-a apreciat că nu sunt

fondate.

În ceea ce privește apelul declarat

de partea civilă, a motivat instanța că, din probele administrate rezultă că

inculpații au sustras numai trei miei, la a căror contravaloare au fost

obligați, astfel că apelul declarat de M.D. nu este fondat.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații T.G.,

T.I. și G.M.

Parchetul a criticat hotărârile

pronunțate de cele două instanțe cu privire la greșita încadrare juridică a

faptelor săvârșite de inculpați, omisiunea aplicării dispozițiilor art. 85 C.

pen., cu privire la inculpatul T.G. și cu privire la greșita individualizare a

pedepselor aplicate inculpaților.

Inculpații T.G., T.I. și G.M. au

criticat hotărârile pronunțate pentru greșita reținere a vinovăției lor pentru

infracțiunea de tâlhărie și au solicitat achitarea.

Examinând recursurile declarate în

cauză, se constată următoarele:

Vinovăția inculpaților T.G., T.I. și

G.M. pentru infracțiunea de tâlhărie, constând în aceia că în noaptea de 9

aprilie 2000 cei trei inculpați au sustras prin violență și amenințări trei

miei din turma de oi care aparținea părții civile M.D., inculpatul T.I. fiind

înarmat cu o furcă, a fost corect reținută.

Partea vătămată N.G., paznicul

turmei de oi, în declarațiile date la urmărirea penală și instanță a confirmat

prezența celor trei inculpați la săvârșirea faptei de tâlhărie, fiind lovit de

către T.G.

Săvârșirea faptei de tâlhărie de

către cei trei inculpați este confirmată și de declarațiile constante ale

martorului M.S., celălalt cioban care asigura paza oilor, care de teama

inculpaților, s-a ascuns într-un șanț la o distanță de 50 m de stână și care a

văzut activitatea acestora.

La urmărirea penală, inculpatul T.G.

în declarația dată la 29 mai 2001 la procuror, în prezența apărătorului, a

confirmat că toți trei au fost prezenți la sustragerea a trei miei de la stână.

La rândul său, inculpatul G.M. în

declarația dată la urmărirea penală, relatează hotărârea lor de a sustrage miei

de la stână și acțiunile fiecărui inculpat în realizarea acestei hotărâri,

respectiv „G”. a intrat în stână, în timp ce I. aștepta cu ciomagul ridicat, să

lovească în primul paznic care se apropia. Mie mi-a dat primul miel pe care l-a

luat, după care au mai venit cu doi miei”.

În procesul verbal de confruntare a

inculpaților G.M. și T.I., primul inculpat afirmă că toți trei au participat la

sustragerea mieilor.

Este adevărat că în declarațiile

date în instanță, inculpații nu au recunoscut fapta de tâlhărie și au revenit

asupra declarațiilor date la urmărirea penală.

În raport de dispozițiile art. 64 și

art. 69 C. proc. pen., declarațiile făcute de inculpați în cursul procesului

penal servesc la stabilirea adevărului, în măsura în care se coroborează cu

fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Pe de altă parte, conform art. 63

alin. (2) C. proc. pen., nu există ordine de preferință, în ceea ce privește

forța doveditoare a probelor, în raport de faza procesuală în care au fost

administrate.

Revenirile inculpaților asupra

declarațiilor date la urmărirea penală sunt lipsite de relevanță, întrucât

vinovăția lor este dovedită cu celelalte probe administrate în cauză,

neexistând dubiu că ei sunt autorii faptei de tâlhărie.

Față de cele reținute, apelurile

declarate de cei trei inculpați prin care au solicitat achitarea, cu motivarea

că greșit s-a reținut vinovăția lor pentru infracțiunea de tâlhărie, urmează a

fi respinse ca nefondate, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Având în vedere împrejurările în

care inculpații au comis infracțiunea de tâlhărie, fiind vorba de trei

persoane, care au acționat noaptea, înarmate cu o furcă și o bâtă; încadrarea

juridică ce trebuia reținută de către instanțe era art. 211 alin. (2) lit. a),

b) și d) C. pen. și nu art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., așa cum au

procedat.

Sub acest aspect motivul de apel al

parchetului este întemeiat, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice

în sensul celor reținute.

Și al doilea motiv de apel al

parchetului prin care s-a criticat omisiunea instanțelor de a aplica

dispozițiile art. 85 C. pen., pentru inculpatul T.G., este fondat.

Din fișa cazierului judiciar rezultă

că T.G. prin sentința penală nr. 426 din 18 mai 2000 a Judecătoriei Giurgiu, a

fost condamnat la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pentru infracțiunea de furt calificat.

Întrucât fapta de tâlhărie în

prezenta cauză, a fost săvârșită de inculpat la 9 aprilie 2000, anterior

pronunțării sentinței penale 426/2000 a Judecătoriei Giurgiu, instanțele

trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen. și să dispună anularea suspendării

condiționate a pedepsei de un an închisoare și contopirea acesteia cu pedeapsa

aplicată în cauză pentru infracțiunea de tâlhărie.

În legătură cu individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, se constată că pedepsele de câte 2 ani

închisoare, pentru inculpații T.I. și G.M. și 3 ani închisoare, pentru T.G.; în

raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apar ca just individualizate

și nu se justifică majorarea acestora.

Pentru inculpatul T.G., ca urmare a

anulării suspendării condiționate a pedepsei de un an închisoare și a

contopirii acesteia cu pedeapsa de 3 ani, aplicată pentru infracțiunea de

tâlhărie, se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă.

Recursul declarat de parchet urmează

a fi admis în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., în sensul celor reținute.

Recurenții inculpați urmează a fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

800 din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind

pe inculpații T.G., T.I. și G.M.

Casează decizia atacată cu privire

la încadrarea juridică reținută faptei de tâlhărie pentru cei trei inculpați și

omisiunea aplicării dispozițiilor art. 85 C. pen., pentru inculpatul T.G.

Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea

juridică reținută faptelor comise de cei trei inculpați din infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c), cu aplicarea art. 74 și art.

76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și d)

C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și menține pedepsele aplicate.

În baza art. 85 C. pen., anulează

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată

inculpatului T.G. prin sentința penală nr. 426 din 18 mai 2000 a Judecătoriei

Giurgiu.

Contopește această pedeapsă cu

pedeapsa aplicată în cauză, respectiv 3 ani închisoare, urmând ca, în final,

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu

șase luni închisoare, în final având de executat 3 ani și 6 luni închisoare.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații T.G., T.I. și G.M. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsă reținerea din 9

mai 2001 pentru inculpatul T.I.

Obligă inculpații la câte 1.500.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2004.