ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 septembrie 2001, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a sesizat Tribunalul Giurgiu cu judecarea inculpaților T.G., T.I. și G.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. a), b) și d) C. pen. S-a reținut că în noaptea de 9 aprilie 2000, cei trei inculpați s-au deplasat cu căruța pentru a sustrage țevi de irigat. Zgomotul produs din încercarea acestora de a demonta țevile, i-a atras atenția paznicului S.V. care se afla în incinta stației SPP 4. Deplasarea paznicului către locul de unde provenea zgomotul, i-a alertat pe inculpați, care s-au speriat și au renunțat să continue activitatea de sustragere, deplasându-se la căruță.

Pe drumul de întoarcere, inculpații au auzit zgomotul produs de oile care se aflau la pășunat, pe marginea pădurii Băneasa. Oile aparțineau părții vătămate M.D., dar în momentul săvârșirii faptelor de către inculpați, erau păstorite de N.G. și M.S. Inculpatul T.I. a amenințat-o pe partea vătămată N.G. cu furca să nu facă vreo mișcare, împrejurare în care T.G. a sustras trei miei, deplasându-se cu toții la domiciliul lui T.G. Tribunalul Giurgiu, prin sentința penală nr. 131 din 17 iulie 2002 a dispus achitarea inculpaților T.G., T.I. și G.M., în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen.

A dispus achitarea inculpatului T.I., în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen. În conformitate cu art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a dispus condamnarea inculpaților T.G. și G.M. la câte un an închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Inculpații T.G. și G.M., au fost obligați în solidar la 2.000.000 lei despăgubiri, reprezentând contravaloarea celor trei miei. Acești inculpați au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare către stat. A reținut instanța că probatoriul administrat nu confirmă săvârșirea de către cei trei inculpați a infracțiunii de tentativă la furt calificat.

Activitatea inculpaților de a sustrage fier, nu este susținută de nici o probă. În legătură cu infracțiunea de tâlhărie pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați, probele administrate, printre care și declarațiile paznicilor N.G. și M.S., confirmă că numai inculpații T.G. și G.M. se fac vinovați de sustragerea a trei miei, folosindu-se de intimidarea părții vătămate N.G. În legătură cu inculpatul T.I. s-a făcut dovada cu martorul E.F. că, inculpatul la data și timpul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, se afla la discoteca din sat, unde era angajat. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților T.G. și G.M., instanța a avut în vedere pericolul social al faptelor, paguba mică cauzată, că inculpatul G.M.

nu este cunoscut cu antecedente penale, iar inculpatul T.G. cunoscut cu antecedente penale, are în întreținere un copil minor, împrejurări care justifică reținerea în favoarea acestora de circumstanțe atenuante. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, partea civilă M.D. și inculpații T.G. și G.M. Parchetul a criticat sentința cu privire la achitarea celor trei inculpați pentru tentativă la furt calificat, cu privire la achitarea inculpatului T.I., pentru infracțiunea de tâlhărie, și a solicitat condamnarea acestora. Hotărârea instanței de fond, a fost criticată de parchet cu privire la netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților și a solicitat majorarea acestora.

Partea civilă M.D. a criticat modul de soluționare a laturii civile și a solicitat majorarea despăgubirilor. Inculpații T.G. și G.M. au criticat hotărârea atacată cu privire la reținerea greșită a vinovăției lor, pentru infracțiunea de tâlhărie și au solicitat achitarea. Curtea de Apel București, secția I–a penală, prin decizia penală nr. 800 din 10 decembrie 2002, a admis apelul declarat de parchet și desființând în parte sentința instanței de fond, a dispus: Inculpatul T.I. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. A fost majorată pedeapsa inculpatului T.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., de la un an închisoare la 3 ani închisoare.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului G.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., de la un an la 2 ani închisoare. Inculpații T.I., T.G. și G.M., au fost obligați în solidar la 2.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.D. Apelurile declarate de inculpații G.M., T.G. și partea civilă M.D. au fost respinse ca nefondate. A motivat instanța de apel că apelul declarat de parchet cu privire la greșita achitare a celor trei inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen., nu este fondat. Din declarațiile inculpaților și declarațiile martorei C.A.L., rezultă că acestea au plecat cu căruța în zona I.C.I.T.I.D.

Băneasa, în jurul orei 1,00, și au staționat la o distanță de 100 m de locul unde se afla o instalație de irigat. Chiar dacă ar fi avut de gând să sustragă vreo țeavă de irigat, activitatea lor nu s-a materializat, întrucât, auzind focuri de armă, simultan cu apariția farurilor unui autoturism, s-au speriat și au plecat pe lângă calea ferată spre casă. În legătură cu infracțiunea de tâlhărie, a reținut instanța de apel că în urma înțelegerii prealabile, cei trei inculpați s-au deplasat în zona de unde venea zgomotul făcut de oile aflate la pășunat. Au oprit căruța, iar inculpații T.I. și G.M. s-au deplasat către turmă, primul strigând la cioban să nu facă vreo mișcare, amenințându-l cu furca.

Deoarece inculpatului G.M. i-a fost teamă să se deplaseze spre turmă a fost chemat T.I. care au luat pe rând trei miei (doi înmânându-i celorlalți doi inculpați) după care toți s-au deplasat cu căruța la domiciliul inculpatului T.G. Vinovăția inculpaților este dovedită cu plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și recunoașterea făcută de T.G. În mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului T.I., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., vinovăția acestuia rezultând din probele administrate, astfel că urmează a se dispune condamnarea acestuia pentru această infracțiune. Sub aspectul individualizării pedepselor pentru infracțiunea de tâlhărie, ținând seama de gradul de pericol social concret al faptelor, de faptul că doi dintre inculpați nu posedă antecedente penale, că prejudiciul cauzat este mic, s-a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate, într-un cuantum moderat.

Apelurile declarate de inculpați, în sensul că nu ei sunt autorii infracțiunii de tâlhărie, s-a apreciat că nu sunt fondate. În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, a motivat instanța că, din probele administrate rezultă că inculpații au sustras numai trei miei, la a căror contravaloare au fost obligați, astfel că apelul declarat de M.D. nu este fondat. Împotriva acestei decizii penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații T.G., T.I. și G.M. Parchetul a criticat hotărârile pronunțate de cele două instanțe cu privire la greșita încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpați, omisiunea aplicării dispozițiilor art. 85 C. pen., cu privire la inculpatul T.G.

și cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților. Inculpații T.G., T.I. și G.M. au criticat hotărârile pronunțate pentru greșita reținere a vinovăției lor pentru infracțiunea de tâlhărie și au solicitat achitarea. Examinând recursurile declarate în cauză, se constată următoarele: Vinovăția inculpaților T.G., T.I. și G.M. pentru infracțiunea de tâlhărie, constând în aceia că în noaptea de 9 aprilie 2000 cei trei inculpați au sustras prin violență și amenințări trei miei din turma de oi care aparținea părții civile M.D., inculpatul T.I. fiind înarmat cu o furcă, a fost corect reținută. Partea vătămată N.G., paznicul turmei de oi, în declarațiile date la urmărirea penală și instanță a confirmat prezența celor trei inculpați la săvârșirea faptei de tâlhărie, fiind lovit de către T.G.

Săvârșirea faptei de tâlhărie de către cei trei inculpați este confirmată și de declarațiile constante ale martorului M.S., celălalt cioban care asigura paza oilor, care de teama inculpaților, s-a ascuns într-un șanț la o distanță de 50 m de stână și care a văzut activitatea acestora. La urmărirea penală, inculpatul T.G. în declarația dată la 29 mai 2001 la procuror, în prezența apărătorului, a confirmat că toți trei au fost prezenți la sustragerea a trei miei de la stână. La rândul său, inculpatul G.M. în declarația dată la urmărirea penală, relatează hotărârea lor de a sustrage miei de la stână și acțiunile fiecărui inculpat în realizarea acestei hotărâri, respectiv „G”. a intrat în stână, în timp ce I. aștepta cu ciomagul ridicat, să lovească în primul paznic care se apropia.

Mie mi-a dat primul miel pe care l-a luat, după care au mai venit cu doi miei”. În procesul verbal de confruntare a inculpaților G.M. și T.I., primul inculpat afirmă că toți trei au participat la sustragerea mieilor. Este adevărat că în declarațiile date în instanță, inculpații nu au recunoscut fapta de tâlhărie și au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală. În raport de dispozițiile art. 64 și art. 69 C. proc. pen., declarațiile făcute de inculpați în cursul procesului penal servesc la stabilirea adevărului, în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Pe de altă parte, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., nu există ordine de preferință, în ceea ce privește forța doveditoare a probelor, în raport de faza procesuală în care au fost administrate.

Revenirile inculpaților asupra declarațiilor date la urmărirea penală sunt lipsite de relevanță, întrucât vinovăția lor este dovedită cu celelalte probe administrate în cauză, neexistând dubiu că ei sunt autorii faptei de tâlhărie. Față de cele reținute, apelurile declarate de cei trei inculpați prin care au solicitat achitarea, cu motivarea că greșit s-a reținut vinovăția lor pentru infracțiunea de tâlhărie, urmează a fi respinse ca nefondate, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Având în vedere împrejurările în care inculpații au comis infracțiunea de tâlhărie, fiind vorba de trei persoane, care au acționat noaptea, înarmate cu o furcă și o bâtă; încadrarea juridică ce trebuia reținută de către instanțe era art. 211 alin. (2) lit. a), b) și d) C. pen.

și nu art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., așa cum au procedat. Sub acest aspect motivul de apel al parchetului este întemeiat, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice în sensul celor reținute. Și al doilea motiv de apel al parchetului prin care s-a criticat omisiunea instanțelor de a aplica dispozițiile art. 85 C. pen., pentru inculpatul T.G., este fondat. Din fișa cazierului judiciar rezultă că T.G. prin sentința penală nr. 426 din 18 mai 2000 a Judecătoriei Giurgiu, a fost condamnat la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunea de furt calificat. Întrucât fapta de tâlhărie în prezenta cauză, a fost săvârșită de inculpat la 9 aprilie 2000, anterior pronunțării sentinței penale 426/2000 a Judecătoriei Giurgiu, instanțele trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen.

și să dispună anularea suspendării condiționate a pedepsei de un an închisoare și contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză pentru infracțiunea de tâlhărie. În legătură cu individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, se constată că pedepsele de câte 2 ani închisoare, pentru inculpații T.I. și G.M. și 3 ani închisoare, pentru T.G.; în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apar ca just individualizate și nu se justifică majorarea acestora. Pentru inculpatul T.G., ca urmare a anulării suspendării condiționate a pedepsei de un an închisoare și a contopirii acesteia cu pedeapsa de 3 ani, aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă.

Recursul declarat de parchet urmează a fi admis în conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în sensul celor reținute. Recurenții inculpați urmează a fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 800 din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații T.G., T.I. și G.M. Casează decizia atacată cu privire la încadrarea juridică reținută faptei de tâlhărie pentru cei trei inculpați și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 85 C. pen., pentru inculpatul T.G. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică reținută faptelor comise de cei trei inculpați din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

și menține pedepsele aplicate. În baza art. 85 C. pen., anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului T.G. prin sentința penală nr. 426 din 18 mai 2000 a Judecătoriei Giurgiu. Contopește această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, respectiv 3 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu șase luni închisoare, în final având de executat 3 ani și 6 luni închisoare. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.G., T.I. și G.M. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsă reținerea din 9 mai 2001 pentru inculpatul T.I. Obligă inculpații la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.