ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2439/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 177 din 27 aprilie 2005 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele: Condamnă inculpatul B.B. , la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată inculpatului B.B. prin sentința penală nr. 559 din 5 noiembrie 2003 a Judecătoriei Podu Turcului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și cumulează aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în total 4 ani și 7 luni închisoare.

Condamnă inculpatul A.M. , la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. Interzice inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. Obligă inculpații să achite în solidar părții civile L.D. suma de 6 milioane lei, cu titlu de despăgubiri civile. Constată recuperată prin restituire drujba sustrasă. Obligă inculpații să achite fiecare câte 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În ziua de 7 iunie 2004, în jurul orelor 10,00, partea vătămată L.D.

s-a deplasat în pădurea Negraia, împreună cu martorii O.G., O.G. și T.V., pentru a tăia cu drujba niște arbori ce îi aparțineau celui din urmă. În timp ce partea vătămată tăia arborii, în pădure a intrat o turmă de oi, pe care o păzea inculpatul B.B., în apropiere aflându-se și inculpatul A.M., angajatul lui B.B. la stână. Partea vătămată L.D. a lăsat drujba jos, lângă căruțele cu care venise și s-a apropiat de inculpatul B.B., reproșându-i că a intrat cu oile în pădure, care distrug lăstarii, același lucru fiind reproșat inculpatului și de martorul T.V. Inculpatul B.B. s-a comportat însă amenințător și i-a chemat în ajutor pe inculpatul A.M. ca și pe celelalte persoane aflate probabil la furat lemne, care s-au apropiat în fugă de partea vătămată.

Inculpații B.B. și A.M. s-au apropiat de persoanele cu care venise în pădure partea vătămată și i-au agresat pe numiții T.V., O.G. și O.G., timp în care partea vătămată L.D. și-a luat drujba de jos și a fugit, dar a fost urmărită de cei 2 inculpați. T.V., O.G. și O.G. au fugit cu căruțele. L.D. a fost ajuns din urmă și lovit în spate cu muchia unei securi de inculpatul A.M., a căzut la pământ, după care a fost bătut cu picioarele de cei doi inculpați. Martorii T.V. și O. nu au perceput acest moment, dar au auzit țipetele lui L.D., care striga cerându-le inculpaților să nu-l mai lovească. După ce L.D. a fost bătut de cei doi inculpați, B.B. i-a smuls drujba din mână, iar A.M. l-a amenințat cu un cuțit, după care inculpații au plecat având asupra lor drujba părții vătămate.

Aceasta a încercat să se apropie de inculpați, le-a solicitat să-i înapoieze drujba, însă inculpații au răspuns prin amenințări, pentru a păstra bunul sustras părții vătămate, astfel că L.D. a renunțat și a plecat. Ulterior, partea vătămată L.D. s-a întâlnit cu T.V., O.G. și O.G., care au văzut că L.D. nu mai avea drujba și purta urme de violență pe față, acuza dureri de spate. Partea vătămată le-a relatat că cei doi indivizi l-au urmărit și l-au lovit cu muchia unui topor, i-au pus cuțitul la gât, l-au lovit și l-au deposedat de drujbă, că după ce a fost bătut și deposedat de drujbă le-a cerut inculpaților să-i restituie acel obiect, însă a fost amenințat cu moartea. După săvârșirea infracțiunii, cei doi inculpați au plecat cu drujba la stână, iar ulterior, în aceeași zi, au dus-o la domiciliul lui B.B., unde au ascuns-o într-un șifonier, după care s-au întors la stână.

În timpul nopții, la stână au venit lucrătorii de poliție, care făceau investigații și i-au întrebat pe inculpați dacă știu ceva despre o drujbă, iar aceștia au susținut că nu cunosc nimic. După plecarea polițiștilor, inculpații au revenit la domiciliul lui B.B. și au luat drujba din casă, ascunzând-o pe câmp, în niște boscheți. După două zile, inculpatul B.B. a luat drujba de pe câmp și a ascuns-o sub niște fân, în podul grajdului său, unde a fost găsită de organele de poliție cu ocazia efectuării la 11 iunie 2004 a unei percheziții domiciliare. Partea vătămată L.D. a fost expertizată medico-legal, rezultând că urmare a agresiunii comise împotriva sa de inculpați, a suferit leziuni traumatice de tipul plăgii, tumefacției, excoriației și echimozei, ce s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur și pot data din 7 iunie 2004, leziuni ce necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații care au criticat-o sub aspectul greșitei condamnări și susținând că nu au săvârșit infracțiunea de tâlhărie, iar în subsidiar au solicitat reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 30 din 17 februarie 2006, Curtea de Apel Iași a respins apelul reținând că vinovăția inculpaților a fost dovedită cu toate probele administrate în cauză, neexistând vreun dubiu că inculpații sunt autorii faptei de tâlhărie. S-a reținut că și tratamentul sancționator este corect evaluat și că deși inculpații nu au fost sinceri pe parcursul procesului penal li s-au acordat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. Împotriva acestei decizii inculpații au formulat recurs, critica vizând individualizarea pedepselor.

Recursul este nefondat. Instanțele au acordat circumstanțe atenuante și au aplicat inculpaților pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, astfel că o redozare în sensul reducerii pedepselor nu se justifică. Cum, examinând cauza din oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă recursurile declarate de inculpații A.M. și B.B. împotriva deciziei penale nr. 30 din 7 februarie 2006 a Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.M. și B.B. împotriva deciziei penale nr. 30 din 7 februarie 2006 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2006.