ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2672/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 311 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalul Harghita, inculpatul B.T. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 și art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 lit. i) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. Pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 656 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 55/ A din 13 aprilie 2000 a Curții de Apel Târgu Mureș și contopirea acestuia cu pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., prin retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată M.E.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului de la 7 noiembrie 2003 până la 6 decembrie 2003, inclusiv. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 11 aprilie 2003, la zi. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 2.627.394 lei cu dobânzile legale aferente, cu titlu de despăgubiri civile părții civile C.A.S. Harghita. Pretențiile formulate de partea civilă L.E.G. au fost respinse ca nedovedite. S-a luat act că partea vătămată M.E. nu s-a constituit parte civilă. S-a dispus confiscarea mijloacelor materiale de probă și distrugerea acestora după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare statului în sumă de 6.100.000 lei din care 1.900.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., partea vătămată M.E. a fost obligată să plătească 50.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 9 aprilie 2003, în urma unui incident în timpul căruia s-au bătut reciproc, inculpatul B.T. i-a aplicat două lovituri de cuțit părții vătămate L.E.G. Inculpatul a fugit de la locul faptei, urmărit fiind de partea vătămată și de martorul M.R.

În aceste împrejurări, inculpatul a escaladat mai multe garduri, a sărit de pe o construcție înaltă de 2 m, fracturându-și un picior și a pătruns fără drept în locuința părții vătămate M.E., forțând ușa de la intrare al cărei geam l-a spart. Partea vătămată L.E.G. a suferit o plagă penetrantă în regiunea suprascapulară dreaptă, emfizem subcutanat cu pneumotorax drept, plagă prin tăiere în regiunea supraorbitară dreaptă, leziuni care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus viața victimei în primejdie (raport de constatare medico-legală nr. 107/C/30 mai 2003 întocmit de Serviciul de medicină legală Miercurea Ciuc).

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, acte medicale și medico-legale, raport de expertiză biocriminalistică, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor B.L., P.T., P.I., M.C., Ț.T., Z.G.P., I.R.A., H.M.M., H.M.L., T.M., M.R., R.A., N.M.A., declarațiile inculpatului care a recunoscut faptele comise, arătând că a ripostat la atacul părții vătămate îndreptat împotriva sa. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr. 35/ A din 12 martie 2004, a admis apelul inculpatului și, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20 și art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) – art. 175 lit. i) și alin. ultim, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de lovire, ca urmare a împăcării părților. S-au eliminat dispozițiile referitoare la art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute, în final, 3 ani închisoare. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute. S-a menținut și s-a prelungit starea de arest a inculpatului până la 11 aprilie 2004, inclusiv. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției. Instanța de control judiciar a reținut că inculpatul a înțepat-o pe partea vătămată „la nimereală”, în omoplat, fără a viza un organ vital, iar partea vătămată însăși nu a realizat decât după 20 minute ce anume se întâmplase.

În raport și de concluziile medico-legale, în sensul că viața victimei nu a fost pusă în pericol, instanța de apel a apreciat că încadrarea juridică temeinică și legală a infracțiunii săvârșite de inculpat este cea prevăzută de articolul 180 alin. (2) C. pen., cu privire la care părțile s-au împăcat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond, încadrarea juridică legală și temeinică fiind cea de tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu cea de lovire. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Instanța de apel a făcut o greșită interpretare a probelor administrate în cauză, o analiză eronată a împrejurărilor de fapt care au condus-o la stabilirea unei încadrări juridice incorecte, nelegale. Este neîndoios că inculpatul a lovit victima cu cuțitul de două ori, iar loviturile aplicate nu au constat în simple înțepături, cum a reținut instanța de control judiciar, ci s-au materializat într-o plagă penetrantă în regiunea suprascapulară care a generat emfizem subcutanat cu pneumotorax drept. S-a intervenit operator, fiind necesară închiderea breșei pleurale; cea de-a doua plagă tăiată s-a produs în regiunea supraorbitară dreaptă.

Ambele lovituri au fost aplicate cu un corp periculos, vulnerant, în regiuni vitale: torace și cap. Reacția inculpatului de a lovi cu cuțitul s-a produs ca urmare a unei bătăi, demonstrând agresivitate, predispoziție la violență și neasumarea consecințelor faptei sale, prin părăsirea locului faptei. Atitudinea inculpatului nu poate fi definită ca o reacție întâmplătoare, la „nimereală”, cum a catalogat-o impropriu instanța de apel, ci o activitate conștientă, cu asumarea și acceptarea riscului producerii unui rezultat letal, chiar dacă moartea victimei nu a fost urmărită ca scop al violențelor manifestate. Concluziile raportului de constatare medico-legală trebuie interpretate și corelate în acest ansamblu de date, ele neputând conduce singure la formarea opiniei instanței de judecată cu privire la justa încadrare juridică a faptei.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că încadrarea juridică legală și temeinică a faptei săvârșite de inculpatul B.T. este cea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 și art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) – art. 175 lit. i) și alin. ultim C. pen., astfel cum a fost reținută și pentru care a fost condamnat de instanța de fond. Curtea constată că instanțele de judecată au dispus în mod greșit condamnarea inculpatului B.T. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. Inculpatul a pătruns în domiciliul părții vătămate M.E. din nevoia de a scăpa de urmăritorii săi, el urmărind să se salveze de la pericolul iminent pe care îl reprezentau aceștia pentru viața, integritatea sa corporală.

Faptul că inculpatul a acționat în stare de necesitate, considerând că altfel nu poate înlătura acest pericol de neoprit este demonstrat și de împrejurarea că a recurs la pătrunderea în locuința părții vătămate după ce, alergând și sărind peste obstacolele întâlnite, pentru a scăpa de urmăritori, și-a fracturat maleola externă dreaptă. În aceste împrejurări, Curtea apreciază că fapta inculpatului de a pătrunde fără drept în locuința părții vătămate M.E. nu constituie infracțiune, fiind săvârșită în stare de necesitate, potrivit dispozițiilor art. 45 C. pen. În consecință, se va dispune achitarea inculpatului, starea de necesitate constituind o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Pentru aceste motive, Înalta Curtea de Casație și Justiție urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și să caseze decizia atacată în totalitate, iar sentința penală nr. 311 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Harghita, în parte.

Dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., vor fi înlăturate, pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare fiind descontopită în pedepsele componente de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 și art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 lit. i) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 45 C. pen., se va dispune achitarea inculpatului B.T. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Se va menține revocarea liberării condiționate a restului de 656 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 55/ A din 13 aprilie 2000 a Curții de Apel Târgu Mureș și se va contopi acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20 și art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 lit. i) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani. Celelalte dispoziții ale sentinței penale vor fi menținute. Durata arestării preventive va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului de la 11 aprilie 2003 la 18 mai 2004. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș împotriva deciziei penale nr. 35 din 12 martie 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș privind pe inculpatul B.T. Casează decizia atacată în totalitate și sentința penală nr. 311 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Harghita în parte. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. proc. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, astfel: - 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20 și art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 lit. i) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 45 C. pen., achită inculpatul B.T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Menține revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 656 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 55/ A din 13 aprilie 2000 a Curții de Apel Tg. Mureș și contopește acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 și art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 lit. i) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 11 aprilie 2003 la 18 mai 2004. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2004.