ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1268/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 28

ianuarie 2003, reclamantul I.M. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă

și Solidaritate Socială Constanța, solicitând anularea deciziei nr. 501/2002,

prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a calității de beneficiar al

prevederilor Decretului - lege nr. 118/1990, cu modificările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că, împreună cu mama sa, a fost strămutat în perioada 1954 – 1964, din

orașul Medgidia, în localitatea Bordoșani, județul Ialomița, împrejurare pe

care a dovedit-o cu declarațiile notariale a patru martori.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 33/CA din 27 martie 2003, a

respins acțiunea, reținând că reclamantul s-a născut în orașul Medgidia, ceea

ce presupune că mama sa nu a fost strămutată.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi

demonstrat strămutarea mamei, reclamantul nu poate beneficia de prevederile

Decretului – lege nr. 118/1990, din moment ce nașterea sa a avut loc după

strămutarea mamei și legea recunoaște aceste drepturi, numai persoanei care a

fost strămutată.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, reclamantul I.M., susținând că instanța a reținut o stare de fapt,

combătută de declarațiile autentificate ale unor martori, care confirmă afirmația

privitoare la strămutarea efectivă a familiei sale, din Medgidia, în comuna

Bordoșani.

În sprijinul recursului au fost

anexate două înscrisuri noi, respectiv declarațiile autentificate date de N.R.

și F.D., cu privire la situația familiei recurentului, în perioada 1954 - 1964.

Criticile formulate de recurent sunt

neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, prin strămutare

în altă localitate, decât cea de domiciliu.

În speță, așa cum corect a reținut

instanța de fond, aceste condiții legale nu sunt îndeplinite, întrucât

reclamantul I.M. s-a născut la 24 septembrie 1959, în orașul Medgidia, de unde

pretinde că ar fi avut loc strămutarea.

Pe de altă parte, declarațiile

autentificate date de N.N., G.A. și N.G., se referă la pretinsul domiciliu

obligatoriu al mamei reclamantului, în comuna Bordoșani, județul Ialomița, dar

împrejurarea respectivă le este cunoscută din afirmații ale altor persoane, și

nu din constatări directe, nemijlocite. O concluzie identică se desprinde din

declarațiile autentificate depuse de recurent, în dosarul de recurs.

Toate aceste declarații nu sunt

susținute de un înscris oficial, emis de autoritățile publice competente, care

să ateste realitatea datelor de persecuție a familiei reclamantului, pentru

motive etnice, în perioada 1954 – 1964.

De altfel, dispozițiile O.G. nr. 105/1999,

se referă numai la perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Având în vedere cele mai sus expuse,

soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul reclamantului se

va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul I.M. împotriva sentinței civile nr. 33/CA din 27 martie 2003, a

Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2004.