ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1271/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 ianuarie 2003, reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Constanța (în prezent, Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Constanța), să se constate calitatea sa de persoană strămutată într-o altă localitate și, drept consecință, să i se acorde drepturile care i se cuvin, conform Decretului - lege nr. 118/1990. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în mod eronat pârâta i-a respins cererea formulată pe cale administrativă, în același sens, deși a dovedit prin declarațiile autentice a 4 martori, că s-a născut în perioada strămutării mamei sale, respectiv 1954 – 1964, din București, în comuna Bordușani, județul Ialomița.

Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 34/CA din 27 martie 2003, a respins excepția de tardivitate a acțiunii, invocată de pârâtă și a respins și acțiunea, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul s-a născut în orașul Medgidia, ceea ce presupune că mama sa nu a fost strămutată, iar, pe de altă parte, chiar dacă aceasta ar fi fost totuși strămutată, reclamantul nu poate fi beneficiar al Decretului – lege nr. 118/1990, legea neprevăzând situația copilului născut după strămutarea părinților. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.M. Recurentul a susținut că instanța fondului a reținut o stare de fapt care este contrazisă de declarațiile autentificate ale unor persoane ce confirmă precizarea din acțiune, în legătură cu strămutarea efectivă a mamei sale din București, în comuna Bordușani.

Din această cauză, s-a concluzionat, în mod greșit, că cererea pentru acordarea calității de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990, nu poate fi admisă. Au fost invocate în sprijinul recursului, două înscrisuri noi, respectiv declarațiile autentificate (extrajudiciare) date de N.R. și F.D., cu privire la situația familie recurentului, din perioada 1954 – 1964. Critica formulată de recurent este neîntemeiată. Recurentul-reclamant I.M. a cerut acordarea unor drepturi prevăzute de Decretul - lege nr. 118/1990, în temeiul art. 1 lit. e), pentru faptul că a fost strămutat împreună cu mama sa, de la data nașterii, 22 mai 1961, până în iulie 1964, în comuna Bordușani, județul Ialomița. În speță, așa cum corect a reținut prima instanță, condițiile legale ale textului legal mai sus indicat nu sunt îndeplinite, deoarece reclamantul s-a născut în orașul Medgidia.

Pe de altă parte, declarațiile autentificate depuse ca singure probe în cauză, relatează aspecte de fapt care nu exprimă constatări directe, nemijlocite, referitoare la persecuțiile din motive politice concretizate în pretinsa măsură a strămutării mamei recurentului, pentru a demonstra aplicabilitatea prevederilor actului normativ reparatoriu. Mai mult, toate aceste declarații nu sunt susținute de nici un înscris oficial, emis de autoritățile publice competente, care să ateste realitatea actelor de persecuție a familiei recurentului, din motive politice, în perioada 1954 – 1964. Având în vedere considerentele expuse, se apreciază că soluția instanței fondului, de respingere a acțiunii, este legală și temeinică, urmând a fi menținută prin respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.M., împotriva sentinței civile nr. 34/CA din 27 martie 2003, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.