ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1221/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5129 din 29 iulie 2005,

emisă de aceasta și, totodată, să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii

nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, care

atestă faptul că s-a născut în perioada în care părinții săi au fost strămutați

din Bulgaria, în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 348/CA din

27 octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea,

a anulat hotărârea nr. 5129 din 29 iulie 2005, emisă de pârâtă și a stabilit

acestuia, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul a dovedit că părinții săi au locuit

în Bulgaria, iar după data de 6 septembrie 1940 au fost strămutați în România,

el fiind născut după strămutarea părinților, la 3 decembrie 1943.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că reclamantul

s-a născut după ce părinții săi au fost strămutați și, deci, nu poate beneficia

de prevederile Legii nr. 189/2000.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și

este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta, începând cu

data nașterii sale, 3 decembrie 1943, a împărtășit situația părinților

refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care,

implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele arătate,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 348/CA din 27

octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2006.