ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3313/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 155/CA

din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

contestația formulată de L.V., a anulat hotărârea nr. 5322 din 30 decembrie 2005 a Casei Județene de Pensii Tulcea și a stabilit reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că

reclamantul a făcut dovada că s-a născut în anul 1944, ulterior perioadei când

a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România și că, de drepturile

compensatorii acordate persoanelor persecutate din motive de persecuție etnică,

de către regimurile respective, se bucură și copii născuți în timpul

strămutării părinților săi, din localitatea de domiciliu, în altă localitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, recurenta a

susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamantul este

beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, întrucât acesta s-a născut în

anul 1944, iar legea nu precizează expres că, din categoria persoanelor care au

fost obligate să își schimbe domiciliul în altă localitate, ca urmare a schimbului

de populație din Bulgaria, în România, face parte și persoana care s-a născut

ulterior strămutării părinților săi.

Din analiza înscrisurilor

din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și a soluției

instanței de fond, în raport și cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit certificatului de

naștere, intimatul s-a născut la data de 11 octombrie 1944, în localitatea Congaz,

raionul Tulcea.

Din situația de avere

imobilă rurală, rezultă că G.L., tatăl intimatului-reclamant a deținut, în

județul Durostor, proprietăți rurale constând în 10 ha teren arabil evaluat la un preț de 12.000 lei/ha.

Potrivit art. (1) lit. c)

din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi,

persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice

, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate sau a făcut obiectul unui schimb de populație.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate

ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați sau care au făcut obiectul unui schimb de populație, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și

este de necontestat faptul că intimatul-reclamant s-a născut în perioada

strămutării părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta

are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtășind

situația părinților strămutați, suportând consecințele morale și materiale ale

strămutării care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 155/CA din

20 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă,

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 octombrie 2006.