ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1269/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

28 ianuarie 2003, reclamanta I.E. a solicitat anularea deciziei nr. 504/2002, a

Direcției pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Constanța și obligarea

pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. e) din

Decretul - lege nr. 118/1990, modificat.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

în perioada 1954 – 1964, reclamanta a fost strămutată din orașul Medgidia, în

localitatea Bordușani, județul Ialomița, situație atestată de declarațiile

notariale ale unor martori.

Prin sentința civilă nr. 35 din 27

martie 2003, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, reclamanta, reiterând motivarea acțiunii. În esență,

s-a arătat că martorii care au dat declarații, au fost vecini cu reclamanta, în

comuna Bordușani (G.I. și G.A.), cu soțul acesteia, în Medgidia (N.G.), F.D. a

fost șef de atelier, unde a lucrat soțul reclamantei, din anul 1960, N.R. a

fost asistentă medicală la spitalul la care s-au născut copiii reclamantei, în

Medgidia, iar B.N. a lucrat la Ministerul de Interne și a cunoscut situația

petentei.

Recurenta a precizat că soțul ei a

rămas în Medgidia, unde s-au născut și copiii, deoarece se putea deplasa la spital,

în Medgidia, din localitatea în care a fost strămutată.

Verificând cauza în funcție de

motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză

rezultă că reclamanta s-a căsătorit cu I.G., la data de 6 decembrie 1960, în

București, iar copiii lor, T., M. și Mi. s-au născut în orașul Medgidia, unde

își avea domiciliul și soțul reclamantei.

Din nici un înscris nu rezultă

strămutarea invocată de reclamantă, Ministerul Justiției, Tribunalul Militar

Teritorial, în adresa nr. 898/C din 13 iunie 2002, precizând că nu deține

documente din care să rezulte că în perioada 1954 – 1964, I.E. a fost

strămutată din motive politice. Mai mult, din actul de naștere al reclamantei,

rezultă că aceasta s-a născut în comuna Grădiștea, județul Ialomița și, prin

urmare, până la data căsătoriei – 1960 – în lipsa unor dovezi contrare, rezultă

că a domiciliat în localitatea natală, care se află în același județ, cu

localitatea în care pretinde că a fost strămutată.

Cum nu există probe certe, în sensul

că reclamanta a fost strămutată, curtea de apel în mod corect a respins

acțiunea.

Depozițiile extrajudiciare ale

martorilor nu fac dovada strămutării recurentei.

Cei care au arătat că au fost vecini

cu aceasta, nu au produs dovezi, în sensul că au fost și ei strămutați în

aceleași împrejurări, cu petenta, iar din depozițiile celorlalți martori nu se

poate reține în mod cert faptul strămutării numitei I.E.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care

să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta I.E., împotriva sentinței civile nr. 35/CA din 27 martie 2003, a

Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2004.