ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8845/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 197/CA, pronunțată la data de 18 decembrie 2003, în dosarul

nr. 1664/CA/2003, Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta Ș.Z., în contradictoriu

cu Casa Județeană de Pensii Constanța și a anulat hotărârea nr. 12809 din 1

octombrie 2003, a Comisiei de specialitate din cadrul autorității

administrative pârâte și a constatat că reclamanta, ca soție supraviețuitoare a

lui Ș.T., beneficiază de drepturile prevăzute de art. 3 și 5 din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 15 septembrie 1940

- 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență, că reclamanta îndeplinește condițiile cerute de art.

3 din O.G. nr. 105/1999, fostul său soț, Ș.T., făcând, împreună cu familia

părinților săi, obiectul unui schimb de populație între România și Bulgaria, în

urma Tratatului semnat la Craiova, la 6 septembrie 1940, situația lui fiind

încadrată în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 și art. 2 din H.G.

nr. 127/2002, pentru aplicarea acestei ordonanțe.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Casa Județeană de Pensii Constanța, care a invocat prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că din probele administrate în cauză, nu

rezultă că fostul soț al reclamantei este una și aceeași persoană cu un anume N.,

care apare menționat drept copil din familia numitului S.M., care a fost strămutat

din localitatea Bei-Bunar, județul Durostor, în comuna Cocargea, județul

Ialomița.

Recursul este întemeiat.

Din copia xerox a certificatului de

căsătorie, rezultă că reclamanta a fost căsătorită cu numitul Ș.T., fiul lui Ș.S.,

or declarația dată la data de 9 septembrie 1940, cu ocazia strămutării din

localitatea Bei Bunar, județul Durostar, aparține unei persoane pe nume S.M.,

care avea în familie, 5 copii, între care unul numit N.

Instanța de fond a admis acțiunea,

fără a lămuri, însă, aceste contradicții, deși potrivit prevederilor art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., era datoare ca, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, să stăruie prin toate mijloacele legale, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Astfel, pentru a lămuri aspectele

neelucidate ale cauzei, era necesar ca reclamanta să depună actele de stare

civilă a celorlalți frați ai fostului soț, precum și certificatul de naștere al

acestuia, iar instanța trebuia să procedeze la audierea acestora, în măsura în

care acest lucru mai era posibil, precum și la administrarea altor probe,

necesare elucidării cauzei.

În concluzie, recursul este fondat

și va fi admis, urmând ca sentința atacată să fie casată și cauza trimisă,

pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 197/CA din 18

decembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2004.