ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7767/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 206, pronunțată la data de 4 februarie 2004, în dosarul nr.

3816/2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea reclamantei D.M. și a anulat hotărârea nr. 8376/75783 din 10

octombrie 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei de Pensii

a municipiului București, care a fost obligată să emită o nouă hotărâre, prin

care să-i recunoască statutul prevăzut de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

pentru perioada 7 septembrie 1940 – 6 martie 1945, începând cu 1 martie 2003.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență, că reclamanta a făcut obiectul unui schimb de

populație, în urma Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940.

A mai motivat instanța de fond, că

din declarațiile autentificate ale martorilor C.S. și C.I., rezultă că

reclamanta D.M., născută T., este fiica lui T.G. și T.I., care sunt aceleași

persoane cu To.G. și T.M. care apar menționate în certificatul de naștere al

reclamantei.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Casa de Pensii a municipiului București, menționând că în cauză nu sunt

dovezi că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație, identitatea

reclamantei neputând fi stabilită prin declarațiile unor martori.

Recursul este întemeiat.

Din copiile xeroxate depuse la

dosarul de fond, rezultă că intimata-reclamantă D.M., fostă T.M., a fost

născută la data de 20 septembrie 1932, în localitatea Ialâcetalgea, județul

Durostor, din părinții T.G. și T.I.

De asemenea, din copia xeroxată a

declarației întocmită cu ocazia schimbului de populație dintre România și

Bulgaria, depusă la dosarul de fond, rezultă că numitul G.T., proprietar în

comuna Ialăcetalgea, județul Durostor, s-a refugiat în comuna Făurei, județul

Ialomița, cu întreaga familie, între care și un copil de 8 ani, M. De menționat

că această declarație a fost semnată G.T.

De asemenea, din copia

certificatului de deces rezultă că numitul T.G. a decedat la data de 4 aprilie

1981, în București.

În declarații s-a susținut că T.G.

și To.G. este una și aceeași persoană, tatăl intimatei-reclamante D.M., fostă T.M.

Or, potrivit prevederilor art. 13

din Legea nr. 119/1996, starea civilă se dovedește cu actele întocmite în

registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de stare civilă

eliberate pe baza acestora, astfel încât concluzia instanței de fond este

contrară acestor prevederi legale.

În această situație, instanța de

fond era datoare ca, potrivit prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru stabilirea completă a faptelor și

aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și

temeinice.

Astfel, era necesară depunerea

certificatului de naștere al părinților intimatei-reclamante, de căsătorie a

acestora, certificatele de naștere ale celorlalți frați ai

intimatei-reclamante, etc., precum și crearea posibilității pentru aceasta,

să-i completeze, corecteze, etc., actele de stare civilă.

În concluzie, recursul va fi admis,

sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare,

aceleași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa de

Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 206 din 4

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2004.