ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 257/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 14 noiembrie 2003, reclamanta C.M. a solicitat anularea hotărârii nr.

5346 din 1 aprilie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța și

obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea

de refugiată și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în anul 1940, tatăl său, M.N. a făcut obiectul

schimbului de populație, venind din Bulgaria, în România (cu soția și copiii,

printre care și reclamanta M., născută la 11 septembrie 1930, în Iali -

Ceatalgea, Bulgaria) ca urmare a Tratatului româno-bulgar.

Reclamanta a precizat că

numele său este M., dar persoana care a făcut înregistrarea, după venirea în

România, urmare a schimbului de populație, a ținut seama de numele de P., nume

sub care părinții erau cunoscuți de rude și prieteni aromâni.

Curtea de Apel Constanța, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3/CA din 15 ianuarie 2004,

a admis contestația formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 5346 din 1

aprilie 2003 a Casei Județene de Pensii Constanța și a constatat că reclamanta

se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având

calitatea de strămutată, ca urmare a schimbului de populație.

Hotărând astfel, instanța a

reținut că reclamanta a fost fiica lui N.M. și al soției sale, P., care în anul

1940, a făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului

româno-bulgar, stabilindu-se în România.

Cum printre populația de

origine aromână, părinții erau cunoscuți sub numele de P., persoana care a

făcut înregistrarea în registrul de nașteri, a trecut acest nume la rubrica

numele tatălui și al mamei.

Însă, din declarațiile

autentificate ale martorilor rezultă că N.M. este aceeași persoană cu P.N., cu

M.N., iar M.P. este una și aceeași persoană cu P.E.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru

nelegalitate.

În motivarea cererii de

recurs s-a arătat în esență că reclamanta nu a dovedit că numele de M. este

același cu Mi. și P.

S-a susținut că martorii nu

au făcut depoziții privind perioada persecuției, iar potrivit actului de deces

al tatălui reclamantei, M.N., avea ca autor pe A., or în actul de strămutare a

fost menționată litera „T”.

Recurenta a sesizat și

neconcordanța în ce privește numele mamei contestatoarei, N.P., care figurează

în actul de strămutare, P.E., precum și cea care privește ziua nașterii

contestatoarei, în certificatul de căsătorie este menționată ziua de 8, iar în

buletinul de identitate, ziua de 11.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, după cum urmează (...) lit. c), a fost strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, tatăl recurentei,

N.M., împreună cu familia, a fost strămutat în anul 1940, din Bulgaria, în

România, conform Tratatului româno-bulgar de la Craiova din 7 septembrie 1940.

În ce privește

inadvertențele semnalate de recurentă, se constată că se află la dosarul cauzei,

mai multe declarații autentice date în fața notarului public, din care rezultă

că:

- recurenta C.M., născută la

data de 11 septembrie 1930, în Iali - Ceatalgea, Bulgaria, este născută P.M. și

în unele acte de stare civilă figurează cu numele de M.M.;

- tatăl reclamantei, N.M.

este una și aceeași persoană cu P.N. și cu M.N.;

- mama reclamantei, M.P. a

fost una și aceeași persoană cu P.E.

Astfel, intimata-reclamantă

a făcut dovada că împreună cu părinții și frații au făcut obiectul unui schimb

de populație, în anul 1940.

În consecință, soluția

instanței de fond fiind legală, recursul se privește ca nefondat și în baza art.

312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 3/CA din

15 ianuarie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2005.