ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 257/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 257/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 14 noiembrie 2003, reclamanta C.M. a solicitat anularea hotărârii nr.
5346 din 1 aprilie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța și
obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea
de refugiată și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că în anul 1940, tatăl său, M.N. a făcut obiectul
schimbului de populație, venind din Bulgaria, în România (cu soția și copiii,
printre care și reclamanta M., născută la 11 septembrie 1930, în Iali -
Ceatalgea, Bulgaria) ca urmare a Tratatului româno-bulgar.
Reclamanta a precizat că
numele său este M., dar persoana care a făcut înregistrarea, după venirea în
România, urmare a schimbului de populație, a ținut seama de numele de P., nume
sub care părinții erau cunoscuți de rude și prieteni aromâni.
Curtea de Apel Constanța, secția
de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3/CA din 15 ianuarie 2004,
a admis contestația formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 5346 din 1
aprilie 2003 a Casei Județene de Pensii Constanța și a constatat că reclamanta
se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având
calitatea de strămutată, ca urmare a schimbului de populație.
Hotărând astfel, instanța a
reținut că reclamanta a fost fiica lui N.M. și al soției sale, P., care în anul
1940, a făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului
româno-bulgar, stabilindu-se în România.
Cum printre populația de
origine aromână, părinții erau cunoscuți sub numele de P., persoana care a
făcut înregistrarea în registrul de nașteri, a trecut acest nume la rubrica
numele tatălui și al mamei.
Însă, din declarațiile
autentificate ale martorilor rezultă că N.M. este aceeași persoană cu P.N., cu
M.N., iar M.P. este una și aceeași persoană cu P.E.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru
nelegalitate.
În motivarea cererii de
recurs s-a arătat în esență că reclamanta nu a dovedit că numele de M. este
același cu Mi. și P.
S-a susținut că martorii nu
au făcut depoziții privind perioada persecuției, iar potrivit actului de deces
al tatălui reclamantei, M.N., avea ca autor pe A., or în actul de strămutare a
fost menționată litera „T”.
Recurenta a sesizat și
neconcordanța în ce privește numele mamei contestatoarei, N.P., care figurează
în actul de strămutare, P.E., precum și cea care privește ziua nașterii
contestatoarei, în certificatul de căsătorie este menționată ziua de 8, iar în
buletinul de identitate, ziua de 11.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,
cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6
septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive
etnice, după cum urmează (...) lit. c), a fost strămutată în altă localitate,
decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate
în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele
expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, tatăl recurentei,
N.M., împreună cu familia, a fost strămutat în anul 1940, din Bulgaria, în
România, conform Tratatului româno-bulgar de la Craiova din 7 septembrie 1940.
În ce privește
inadvertențele semnalate de recurentă, se constată că se află la dosarul cauzei,
mai multe declarații autentice date în fața notarului public, din care rezultă
că:
- recurenta C.M., născută la
data de 11 septembrie 1930, în Iali - Ceatalgea, Bulgaria, este născută P.M. și
în unele acte de stare civilă figurează cu numele de M.M.;
- tatăl reclamantei, N.M.
este una și aceeași persoană cu P.N. și cu M.N.;
- mama reclamantei, M.P. a
fost una și aceeași persoană cu P.E.
Astfel, intimata-reclamantă
a făcut dovada că împreună cu părinții și frații au făcut obiectul unui schimb
de populație, în anul 1940.
În consecință, soluția
instanței de fond fiind legală, recursul se privește ca nefondat și în baza art.
312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 3/CA din
15 ianuarie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 ianuarie 2005.