ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 257/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2003, reclamanta C.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 5346 din 1 aprilie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de refugiată și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 1940, tatăl său, M.N. a făcut obiectul schimbului de populație, venind din Bulgaria, în România (cu soția și copiii, printre care și reclamanta M., născută la 11 septembrie 1930, în Iali - Ceatalgea, Bulgaria) ca urmare a Tratatului româno-bulgar.

Reclamanta a precizat că numele său este M., dar persoana care a făcut înregistrarea, după venirea în România, urmare a schimbului de populație, a ținut seama de numele de P., nume sub care părinții erau cunoscuți de rude și prieteni aromâni. Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3/CA din 15 ianuarie 2004, a admis contestația formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 5346 din 1 aprilie 2003 a Casei Județene de Pensii Constanța și a constatat că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având calitatea de strămutată, ca urmare a schimbului de populație. Hotărând astfel, instanța a reținut că reclamanta a fost fiica lui N.M.

și al soției sale, P., care în anul 1940, a făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului româno-bulgar, stabilindu-se în România. Cum printre populația de origine aromână, părinții erau cunoscuți sub numele de P., persoana care a făcut înregistrarea în registrul de nașteri, a trecut acest nume la rubrica numele tatălui și al mamei. Însă, din declarațiile autentificate ale martorilor rezultă că N.M. este aceeași persoană cu P.N., cu M.N., iar M.P. este una și aceeași persoană cu P.E. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru nelegalitate. În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esență că reclamanta nu a dovedit că numele de M. este același cu Mi.

și P. S-a susținut că martorii nu au făcut depoziții privind perioada persecuției, iar potrivit actului de deces al tatălui reclamantei, M.N., avea ca autor pe A., or în actul de strămutare a fost menționată litera „T”. Recurenta a sesizat și neconcordanța în ce privește numele mamei contestatoarei, N.P., care figurează în actul de strămutare, P.E., precum și cea care privește ziua nașterii contestatoarei, în certificatul de căsătorie este menționată ziua de 8, iar în buletinul de identitate, ziua de 11. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează (...) lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În cauză, tatăl recurentei, N.M., împreună cu familia, a fost strămutat în anul 1940, din Bulgaria, în România, conform Tratatului româno-bulgar de la Craiova din 7 septembrie 1940. În ce privește inadvertențele semnalate de recurentă, se constată că se află la dosarul cauzei, mai multe declarații autentice date în fața notarului public, din care rezultă că: - recurenta C.M., născută la data de 11 septembrie 1930, în Iali - Ceatalgea, Bulgaria, este născută P.M.

și în unele acte de stare civilă figurează cu numele de M.M.; - tatăl reclamantei, N.M. este una și aceeași persoană cu P.N. și cu M.N.; - mama reclamantei, M.P. a fost una și aceeași persoană cu P.E. Astfel, intimata-reclamantă a făcut dovada că împreună cu părinții și frații au făcut obiectul unui schimb de populație, în anul 1940. În consecință, soluția instanței de fond fiind legală, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 3/CA din 15 ianuarie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2005.