ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8846/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9

octombrie 2003, la Tribunalul Constanța, trimisă prin declinare de competență, la Curtea de Apel Constanța, reclamanta T.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 12480 din 8

septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, prin care i s-a

respins cererea de stabilire a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii arată că s-a

considerat greșit, că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000,

pentru că există neconcordanță între numele părinților reclamantei și al

acesteia, dar că aceasta s-a datorat faptului că certificatul de naștere i s-a

întocmit prin reconstituire, la Consiliul Local Istria, la 9 decembrie 1953, prin necunoașterea exactă a limbii române.

Mai arată că a depus două declarații

de notorietate, din care rezultă că este fiica numiților T.C. și T.J., că

aceștia sunt una și aceeași persoană cu C.T. și J.T. și că împreună cu mama și

frații săi, au fost strămutați în România, din Bulgaria.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 19 din 22 ianuarie 2004, a

admis acțiunea, în sensul că a constatat că reclamanta se încadrează în

prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15

septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2003, având calitatea

de strămutată, urmare a schimbului de populație.

Instanța reține că reclamanta s-a

născut la 21 iunie 1929, în localitatea Leascova-Bulgaria, fiind fiica

numiților T.(T.) C. și T.J. și că în anul 1940 a făcut obiectul schimbului de

populație, ca urmare a Tratatului româno-bulgar.

Reține și că părinții acesteia sunt

aromâni, cunoscuți sub numele de T., nume trecut și în registrul de nașteri.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Constanța a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că există

neconcordanțe în ce privește numele reclamantei și al persoanelor invocate ca

fiind părinții săi, și anume, în Situația de avere și Declarațiunea întocmită

la 10 septembrie 1940, apare numele de J.C.T., iar în actele de stare civilă

ale reclamantei, la numele de familie este înscris T.

Arată că în cazul în care observa

mențiuni care nu corespund realității, reclamanta trebuia să ceară modificarea

actului de naștere, la instanța judecătorească, ceea ce nu a făcut, ci a căutat

să dovedească înscrierile eronate, cu declarații autentificate ale unor

martori. Menționează și că sunt neconcordanțe între declarațiile martorilor și

actul de colonizare din 1931, privind numele mamei reclamantei, ca și vârsta

reclamantei și că în Situația de avere întocmită la 7 decembrie 1940, este

înscrisă data de 15 iunie 1942, ceea ce duce la concluzia că reclamanta și

familia sa au venit din Bulgaria, în România, în anul 1942, fiind o strămutare facultativă.

Recursul va fi admis, în sensul și

pentru considerentele care se vor menționa în continuare.

Conform prevederilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, adoptată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate”.

Prin art. 6

1

din

ordonanță s-a stabilit că „Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1, se face

de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de către organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de

probă prevăzut de lege”.

Din hotărârea contestată rezultă că

cererea intimatei s-a respins, cu motivarea că nu a fost strămutată.

Din certificatul de naștere depus în

copie la dosar, rezultă că T.E., născută la 21 iunie 1929, în localitatea

Leascova, din Bulgaria, este fiica numiților T.C. și T.J. și că certificatul

este eliberat la 9 decembrie 1953, de Sfatul popular al raionului Istria.

Din fișa nr. 9 din 20 iunie 1931,

reiese că T.C. avea ca soție pe M. și 3 copii, între care E. era în vârstă de 3

ani și că avea domiciliul în comuna Teche, satul Vânători, județul Caliacra,

toți fiind macedoneni.

În Declarațiunea de avere din 10

septembrie 1940 se menționează numele de J.C.T. - văduvă, cu domiciliul în

Teche-Vânători, declarația fiind întocmită în localitatea Teche.

N.C., în declarația de notorietate

dată la 3 decembrie 2003, susține că T.C. este una și aceeași persoană cu C.T.

și că T.M. este una și aceeași persoană cu T.J.

Martorii N.N. și T.G., audiați la

instanța de fond, au declarat că T. era echivalentul lui Tă., că mama

intimatei-reclamante se numea J., avea 4 copii, dintre care intimata era cea

mai mică și că a venit în România, din Bulgaria, împreună cu intimata și

familia acesteia, în urma schimbului de populație.

În Situația de avere se menționează

titularul averii, ca fiind J.C.T., cu 5 membri ai familiei, în comuna Teche,

satul Vânători, județul Caliacra, unde apare și consemnarea „15/6/942

Cogealac”.

Din cele arătate mai sus nu se poate

trage o concluzie clară privitoare în special la data când intimata, mama și

frații săi au plecat din județul Caliacra și s-au stabilit în România și dacă

plecarea s-a datorat schimbului de populație intervenit în urma Tratatului de la Craiova dintre România și Bulgaria, ori a intervenit mult mai târziu și la inițiativa mamei

intimatei.

Se impune, astfel, completarea

probatoriului în acest sens, dar și lămurirea neconcordanțelor ce apar între

înscrisurile depuse la dosar, privind numele părinților intimatei, așa cum se

menționează și în motivarea recursului.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, raportat la art. 14 din Legea nr.

29/1990 și art. 313 și 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentința va fi

casată și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 19/CA din 22

ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2004.