ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 47/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 mai

2005, reclamanta L.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 26530 din 21 aprilie 2005 și

stabilirea calității de strămutat, în sensul prevederilor Legii nr. 189/2000,

cu consecința acordării drepturilor cuvenite.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că părinții săi, M.D. și M.M., au fost strămutați din Bulgaria, în

România, în luna septembrie 1940, în urma aplicării Tratatului de la Craiova,

încheiat la 6 septembrie 1940. A mai arătat reclamanta că s-a născut în

România, la 14 februarie 1943 și, întrucât părinții săi aveau statutul de

strămutați, apreciază că a suferit aceleași privațiuni, ca și aceștia.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 287/CA din 1 septembrie 2005,

a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a stabilit reclamantei,

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 14 februarie

1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2005.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că fiind născută în perioada de strămutare a

părinților, reclamanta a fost supusă acelorași privațiuni, ca și aceștia,

astfel că este îndreptățită să primească măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, susținând că instanța greșit a acordat reclamantei,

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, deoarece aceasta nu a făcut

dovada că s-a născut în termen de 300 de zile de la data începerii perioadei de

strămutare a părinților săi.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții s-au refugiat sau

au fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Pârâta nu a contestat că părinții

reclamantei au fost strămutați din Bulgaria, în România, în urma aplicării

Tratatului din 6 septembrie 1940, iar reclamanta a dovedit că s-a născut în

perioada de strămutare, cu actele de stare civilă depuse la dosar.

În consecință, soluția instanței de

fond fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art.

312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 287/CA din 1

septembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2006.