Decizia nr. 8842/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 196/CA din 18 decembrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța. A anulat hotărârea nr. 12456 din 19 septembrie 2003, emisă de Comisa pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 de pe lângă Casa Județeană de Pensii Constanța.

A constatat că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având calitatea de strămutată, urmare a schimbului de populație, drepturile fiind acordate începând cu 1 octombrie 2002, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Constanța a reținut că reclamanta a făcut dovada filiației sale materne și că a locuit împreună cu mama sa, până în anul 1940, în Cadrilater, satul Bașbunar, comuna Aliciu Mare, județul Caliacra, când au fost strămutate, urmare a aplicării Tratatului de la Craiova. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, motivat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând în esență că, reclamanta nu a făcut dovada că S.M. este tatăl său și față de aceasta, nu a făcut nici dovada strămutării forțate, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Recursul este nefondat. Este necontestat că reclamanta s-a născut la data de 9 mai 1928, în satul Bîscoveni, județul Teleorman, mama sa fiind D.M., conform certificatului de naștere seria Ni nr. 432475. Chiar dacă din probele depuse la dosar, nu rezultă filiația paternă a reclamantei, aceasta a făcut dovada că a locuit împreună cu mama sa, până în anul 1940, în Cadrilater, satul Bașbunar, comuna Aliciu Mare, județul Caliacra, când au fost strămutate, urmare a semnării Tratatului între România și Bulgaria, la 6 septembrie 1940, la Craiova.

Or, din copia xeroxată „Situație - proprietăți rurale”, rezultă că familia sa (inclusiv reclamanta), era înregistrată ca refugiată, în comuna Aliciu Mare, județul Caliacra. Deci, reclamanta a făcut obiectului unui schimb de populație, astfel că îndeplinește cerințele art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. În concluzie, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia partea care cade în pretențiuni, va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, urmează a obliga recurenta, la plata sumei de 6.500.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă T.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 196/CA din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta, la 6.500.000 lei cheltuieli de judecată, către T.P. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.