ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 603/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 92/CA din 22 martie 2004, la Curtea de Apel Constanța, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 16295 din 24 februarie 2004, emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de refugiat, cu acordarea drepturilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 94/CA din 29 aprilie 2004, a admis cererea formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța și în consecință, a anulat hotărârea nr. 16295 din 24 februarie 2004, emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, conform art. 1 lit. c) (schimb de populație), pentru perioada 29 octombrie 1941 - 6 martie 1945, drepturile urmând să fie acordate, începând cu 1 iulie 2003.

În motivarea soluției s-a reținut că cererea reclamantului, de a beneficia de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, este întemeiată, întrucât reclamantul s-a născut în perioada în care familia sa avea calitatea de persoană strămutată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că la data constituirii dreptului, 15 septembrie 1940, reclamantul nu era conceput, iar faptul că este născut din părinți strămutați, nu este de natură să-i confere aceleași drepturi, ca și părinților săi.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamantul s-a născut la data de 29 octombrie 1941, în municipiul Alexandria, județul Teleorman, părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație, urmare a încheierii Tratatului de la Craiova în 1940, între România și Bulgaria. Din probele administrate în cauză rezultă că familia reclamantului a fost strămutată din comuna Aliciu-Mare, satul Velifaca, județul Caliacra, în municipiul Alexandria.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia, sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

În concluzie, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 94/CA din 29 aprilie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.