ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5609/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta P.S. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând instanței ca, în contradictoriu

cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 2627 din 1 aprilie 2005 și pe

cale de consecință, să oblige pârâta, să-i stabilească calitatea de beneficiară

a Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile cuvenite de la data depunerii

cererii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la 28 martie 2005 a formulat cerere de acordare a drepturilor

prevăzute de actul normativ sus-menționat, întrucât părinții săi, în urma

Tratatului româno-bulgar, au făcut obiectul schimbului de populație din

Bulgaria, în România.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 259/CA din 7 iulie 2005, a

respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă, reținând că aceasta

s-a născut la aproximativ 4 ani după ce părinții săi își stabiliseră domiciliul

în România.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta P.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație din Bulgaria, în România

și că ea s-a născut în perioada când părinții aveau calitatea de persoane

strămutate, fiind, prin urmare, născută în refugiu.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în

altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral, așa cum este cazul reclamantei.

Cum strămutarea din localitatea de

domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică,

ce durează pe toată perioada strămutării, trebuie apreciat că și copilul născut

în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca

aceștia, perioada fiind de la data nașterii (în speță de la 21 mai 1944).

În consecință, recursul fiind

întemeiat în sensul celor ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa

sentința atacată și a se admite în fond acțiunea, anulându-se hotărârea nr.

26217/2005 și acordându-i-se reclamantei, drepturile prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.S.

împotriva sentinței civile nr. 259/CA din 7 iulie 2005 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de P.S.

Anulează hotărârea nr. 26217 din 1

aprilie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța și obligă pârâtă să

acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, pentru perioada 21 mai 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1

aprilie 2005.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 noiembrie 2005.