ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2004

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 3 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a dispus între altele, menținerea măsurii de arest preventiv luată față

de inculpatul D.I.A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de

omor deosebit de grav și tâlhărie.

În

motivarea acestei soluții, instanța de apel a arătat că „verificând, din

oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului,

potrivit art. 160

b

C. proc. pen., cu referire la art. 300

2

din același cod, apreciază că temeiurile care au determinat arestarea inițială

impun în continuare privarea de libertate a inculpatului în raport de natura și

gravitatea faptelor comise, respectiv omor deosebit de grav și tâlhărie, pentru

care acesta este cercetat, de împrejurările în care au fost comise,

impunându-se menținerea stării de arest a inculpatului”.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul pe care nu  l-a motivat nici în

scris prin cererea trimisă de la locul de deținere și nici oral în fața

instanței de recurs.

Se

constată, de asemenea, că nici apărătorul desemnat pentru apărarea inculpatului

nu a indicat vreun motiv care să justifice uzitarea acestei căi de atac.

În

aceste condiții, Înalta Curte va proceda la analizarea recursului declarat de

inculpat din oficiu.

Urmare

a verificării actelor și lucrărilor de la dosar, referitoare la măsura

arestării preventive luată față de inculpat, se constată că temeiurile care au

stat la baza acesteia au fost pedeapsa prevăzută de legea penală care este

închisoarea mai mare de 2 ani, precum și faptul că lăsarea sa în libertate ar

prezenta pericol pentru ordinea publică.

Cum de

la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent aceste temeiuri

nu au dispărut și nici nu au intervenit situații noi care să justifice revocarea

acestei măsuri, ci, mai mult, a intervenit și o hotărâre prin care s-a reținut

vinovăția acestuia, urmează a se constata că recursul declarat este nefondat, a

fi respins ca atare și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.A. împotriva încheierii de

menținere a măsurii arestării preventive din 3 februarie 2004 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr.287/2004.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 10 februarie 2004.