ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2004

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 3 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus între altele, menținerea măsurii de arest preventiv luată față de inculpatul D.I.A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a arătat că „verificând, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, potrivit art. 160 b C. proc. pen., cu referire la art. 300 2 din același cod, apreciază că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului în raport de natura și gravitatea faptelor comise, respectiv omor deosebit de grav și tâlhărie, pentru care acesta este cercetat, de împrejurările în care au fost comise, impunându-se menținerea stării de arest a inculpatului”.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul pe care nu l-a motivat nici în scris prin cererea trimisă de la locul de deținere și nici oral în fața instanței de recurs. Se constată, de asemenea, că nici apărătorul desemnat pentru apărarea inculpatului nu a indicat vreun motiv care să justifice uzitarea acestei căi de atac. În aceste condiții, Înalta Curte va proceda la analizarea recursului declarat de inculpat din oficiu. Urmare a verificării actelor și lucrărilor de la dosar, referitoare la măsura arestării preventive luată față de inculpat, se constată că temeiurile care au stat la baza acesteia au fost pedeapsa prevăzută de legea penală care este închisoarea mai mare de 2 ani, precum și faptul că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Cum de la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent aceste temeiuri nu au dispărut și nici nu au intervenit situații noi care să justifice revocarea acestei măsuri, ci, mai mult, a intervenit și o hotărâre prin care s-a reținut vinovăția acestuia, urmează a se constata că recursul declarat este nefondat, a fi respins ca atare și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.A. împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive din 3 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr.287/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 februarie 2004.