ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1439/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 414 din 3

septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.

1393/2002, în baza art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul

D.G., privind întreruperea executării pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 90/1997 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia

penală nr. 89/1998 a Curții Supreme de Justiție.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu avocat din oficiu, ce s-a

avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați Constanța.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut următoarele:

Condamnatul D.G. a solicitat

întreruperea executării pedepsei închisorii de 14 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de omor, învederând motive familiale grave.

Din referatul de anchetă socială

efectuat în cauză, la domiciliul condamnatului, pentru a verifica susținerile

acestuia, a rezultat că soția condamnatului este încadrată, are un venit lunar

de 1.800.000 lei. Acesta are doi copii: D.J. de 27 ani, sergent la Poliția de

Frontieră cu un venit de 3.000.000 lei și D.A. de 26 ani muncitor la Serviciul

Public, Administrația Domeniului Public, cu un venit lunar de 1.700.000 lei.

Toți locuiesc în același apartament, având un debit restant la plata

întreținerii de 5.000.000 lei.

Instanța examinând cererea

condamnatului a considerat-o neîntemeiată, nerezultând care ar fi consecințele

grave pe care le-ar avea de suportat familia sa, dacă ar executa pedeapsa în

continuare.

Împotriva sentinței penale nr. 414

din 3 septembrie 2002, a Tribunalului Constanța a declarat apel condamnatul

D.G., criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând întreruperea

executării pedepsei,datorită situației sale familiale, care impunea prezența

sa, pentru a nu crea consecințe grave acestora.

Prin decizia penală nr. 244/ P din 4

octombrie 2002, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat apelul declarat

de condamnat reținându-se că motivele invocate nu impun prezența sa pentru a se

evita consecințe grave asupra membrilor familiei, pe perioada cât execută

pedeapsa.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul, care a reiterat criticile susținute la judecata în fond și

recurs.

Examinând cauza în raport de critica

adusă și din oficiu, constată că recursul este nefondat, din referatul de

anchetă socială, rezultă că soția sa este încadrată în muncă, cei doi fii sunt

majori, încadrați în muncă, toți realizând deci venituri, astfel încât,

cerințele art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., nu sunt

îndeplinite.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul D.G.

împotriva deciziei penale nr. 244

din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică,azi 20

martie 2003.