ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.03.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2294/2004

HOTĂRÂRE
19.03.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2294/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 20 iulie 2001 C.P. și P.C.

au chemat în judecată Primăria Municipiului Brăila, prin primar, cerând

anularea dispoziției nr. 662 din 11 iunie 2001, emisă de pârâtă, prin care i-a

fost respinsă cererea de restituire în natură, în baza Legii nr. 10/2001, a

imobilului situat în Municipiul Brăila, folosit sub denumirea „Casa

Căsătoriilor” pentru serviciile municipale de stare civilă și autoritate

tutelară.

Tribunalul Brăila, prin sentința nr.

26 din 21 ianuarie 2002, a respins ca nefondată acțiunea, soluție confirmată în

apel, prin decizia nr. 15 din 21 martie 2002 a Curții de Apel Galați, secția

civilă.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin decizia nr. 547 din 13 februarie 2003, a admis recursurile

reclamanților și a casat decizia în apel cu trimiterea cauzei la aceeași

instanță pentru rejudecarea apelului reclamanților.

Decizia de casare a fost motivată în

sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001,

modificată prin O.U.G. nr. 184/2002, urmând ca repararea prin echivalent a

prejudiciului suferit de reclamanți prin pierderea proprietății să fie

fundamentată pe expertiza judiciară deja administrată ori pe o nouă expertiză.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, ca instanță de trimitere, prin decizia nr. 70 din 22 mai 2003, a admis

apelul reclamanților și, schimbând în întregime sentința, a admis contestația

reclamanților și a obligat pe pârâtă să le plătească reclamanților suma de

3.056.412.447 lei cu titlu de despăgubiri bănești ca măsură echivalentă

alternativă pentru imobilul în litigiu.

Împotriva acestei decizii părțile

din proces au declarat recurs. Reclamanții, invocând motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., au cerut majorarea cuantumului

despăgubirilor la 5.170.234.071 lei. Pârâta și-a întemeiat recursul pe motivul

de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând, în esență, că

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 16 și art. 19 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001. Respectiv, a omis să ia în calcul despăgubirile acordate

reclamanților în baza Legii nr. 112/1995 (conform deciziei nr. 225 din 17

februarie 1998 a Curții de Apel Galați, secția civilă). Totodată, pentru

diferența până la valoarea corespunzătoare (actuală) a imobilului din litigiu,

sunt datorate numai titluri de valoare nominală sau acțiuni, la alegerea

reclamanților.

Recursul este întemeiat în sensul

considerentelor de mai jos.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 în situația imobilelor pe care textul le arată, considerate cu

afectațiuni speciale, foștilor proprietari li se acordă măsuri prin echivalent,

în condițiile acestei legi. Aliniatul următor

[

alin. (4.2)] prevede că ministerele de resort, precum și

celelalte instituții vor propune, iar Guvernul va stabili prin hotărâre,

imobilele care nu vor fi retrocedate în natură și pentru care se acordă măsuri

reparatorii prin echivalent.

Pct. 16 din Normele aprobate prin H.G.

nr. 498/2003 dezvoltă criteriile de fundamentare a propunerilor de păstrare a

afectațiunii speciale prevăzute de art. 16 din lege.

Or, în speță, pentru bunul urmărit

de reclamanți, pârâții, apreciind că face parte din categoria imobilelor

prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a propus menținerea

afectațiunii sale speciale și acoperirea prejudiciului suferit de reclamanți,

prin măsuri reparatorii prin echivalent.

Cum, în condițiile art. 16 alin. (2),

H.G. este în curs de edictare, rezultă că, în absența ei, instanța de apel nu

putea decide asupra pricinii decât cu depășirea atribuțiilor puterii

judecătorești și în dauna ordinii constituționale precum și a interesului

public.

Așa fiind și întrucât situația de

fapt a pricinii nu a fost deplin stabilită se impune, în temeiul art. 314 și

urm. C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea

cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare cu respectarea întocmai a

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001. Instanța de trimitere urmează a

examina și apărarea pârâtei, fondată pe dispozițiile art. 19 din lege.

Admite recursurile declarate de reclamanții

P.C., C.P. și de pârâta Primăria Municipiului Brăila, prin Primar împotriva

deciziei nr. 80/A din 22 mai 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecare la

Curtea de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-24
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 197/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 noiembrie 2001, reclamanta S.P. a chemat în judecată Primăria Municipiului Brăila, solicitând desființarea dispoziției nr.
ÎCCJ 2003-02-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 547/2003
de apel Galați, cu trimitere la acțiunea în realizarea dreptului, deja soluționată. În fine, reclamanții au declanșat și procedura prevăzută de noua lege de reparație, nr.10/2001, solicitând în principal restituirea în natură, iar în subsid
ÎCCJ 2010-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 89/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 514 din 16 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 6611/2003, s-a admis contestația formulată de
ÎCCJ 2006-11-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9491/2006
a dispus restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent conform art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001pentru construcția demolată și situată pe același teren, în valoare de 335.705.380 lei. Curtea
ÎCCJ 2011-01-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 571/2011
împotriva sentinței civile nr. 330 din 10 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 2275/2004. A schimbat în tot sentința civilă nr. 330 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Brăila în sensul că: A admis contestația. A anulat di
Sursă