ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5571/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 361 din 23

mai 2003, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul T.A. la următoarele

pedepse:

- 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 300/2002,

cu aplicarea art. 74 alin. ultim C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 33 din Legea nr.

300/2002 și art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu art. 74 alin. ultim C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-a dispus contopirea celor două pedepse stabilindu-se rezultat de 8 luni

închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a

suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C.

pen.

Din pedeapsa aplicată s-a dedus

arestarea preventivă și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Potrivit art. 112 lit. e) C. pen.,

instanța a dispus expulzarea de îndată a inculpatului de pe teritoriul

României.

În conformitate cu prevederile art.

91 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002, s-a dispus luarea în custodie publică a

inculpatului până la executarea măsurii expulzării.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

cele 25.260 comprimate de efedrină au fost confiscate.

În temeiul art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond, pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală și în

mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești a reținut că la 24 martie 2003,

inculpatul a pătruns pe teritoriul României, iar cu ocazia controlului vamal

efectuat la punctul de trecere a frontierei Bechet, în cabina autotirului, în

spatele scaunului șoferului, au fost găsite patru cutii din carton sigilate cu

bandă adezivă care conțineau 25.420 comprimate cu substanță activă ephedrină ce

face parte din Anexa 1, categoria 1 a Legii nr. 300/2002 privind regimul

juridic al precursorilor folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor.

Inculpatul a recunoscut constant că

a transportat comprimatele de ephedrină din dispoziția patronului la care era

angajat și că acestea urmau să fie predate conducătorului auto care prelua

remorca autotirului din Vama Vârșand și ajungea în Olanda.

Prima instanță a apreciat că faptele

inculpatului așa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 300/2002 și

respectiv de art. 20, raportat la art. 33 din Legea nr. 300/2002 cu aplicarea

art. 141/1997.

La individualizarea judiciară s-a

apreciat că lipsa oricărui beneficiu al inculpatului din transportul

precursorilor și faptul că a primit dispoziții din partea patronului firmei la

care era angajat, constituie circumstanțe atenuante în sensul articolului 74

alin. ultim C. pen. Aceste circumstanțe alături de datele ce caracterizează

pozitiv persoana inculpatului au format convingerea instanței că scopul

pedepsei poate fi realizat și prin suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, invocând

greșita individualizare a pedepsei, în sensul că nu se justifică suspendarea

condiționată a executării și omisiunea instanței de a dispune distrugerea

precursorilor.

Curtea de Apel Craiova a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a casat parțial

hotărârea primei instanțe, înlăturând aplicarea suspendării condiționate a

executării pedepsei și a dispus executarea acesteia prin privare de libertate.

Instanța de apel a mai dispus și

distrugerea comprimatelor de ephedrină confiscate.

S-a apreciat că evaluarea

pericolului social concret al faptei, a modalității și împrejurărilor în care a

fost comisă nu îndreptățeau prima instanță să concluzioneze, în sensul că

scopul pedepsei poate fi realizat și prin suspendarea condiționată a executării

acesteia.

Dimpotrivă pericolul social ridicat

al faptei, numărul mare al tabletelor de ephedrină și scopul în care urma să

fie folosite duc la concluzia că pentru satisfacerea cerințelor art. 52 C.

pen., se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.

Referitor la cea de-a doua critică

invocată s-a constatat, de asemenea, că este întemeiată întrucât prima instanță

a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 143/2002, combinat

cu art. 34 și art. 36 din Legea nr. 300/2002, în sensul de a dispune

distrugerea drogurilor ridicate de la inculpat.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând în principal cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.

În motivele de recurs formulate în

scris recurentul învederează faptul că pe parcursul judecării apelului, cât și

pentru termenul când a fost soluționată cauza, a fost citat la adresele

reținute în rechizitoriu și în sentința Tribunalului Dolj, dar și în țara sa de

origine respectiv în Turcia, orașul Samsun, str. Yorubler.

Ulterior însă judecării cauzei la

prima instanță s-a pus în executare dispozițiile cu privire la expulzarea

inculpatului și i-a fost aplicată interdicția de a mai intra în România.

În aceste condiții, susține

recurentul, procedura de citare la adresele din România nu a fost realizată,

iar citarea sa la domiciliul din Turcia nu a fost legal îndeplinită pentru că

citația a fost expediată pe adresa oraș Samsun, str. Yorubler în loc de oraș

Samsun, sat Yorukler, regiunea Omdokuzmayis.

Ca urmare, recurentul inculpat nu a

avut cunoștință de judecarea apelului și în consecință nu a fost în măsură

să-și angajeze un apărător care să-i reprezinte interesele așa cum ar fi dorit.

În consecință recurentul solicită în

principal casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

În subsidiar se solicită casarea

deciziei atacate și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., în ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, față de circumstanțele sale personale.

Recursul este întemeiat pentru

motivul de casare invocat în principal de recurent.

Cum din adresa Ministerului de

Interne, Biroul pentru Străini și Probleme de Migrări, nr. 2380519 din 21

noiembrie 2003, comunicată Curții de Apel Craiova rezultă că la data de 23 mai

2003, după eliberarea din Penitenciarul Craiova inculpatul T.A. a fost expulzat

fiind condus cu excortă la P.P.F. Berechet și predat autorităților bulgare

fiind dat în consemn la frontieră de a nu i se permite întoarcerea în România

timp de 10 ani, iar apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj

s-a judecat la 26 noiembrie 2003 în lipsa inculpatului care nu a fost legal

citat, rezultă că decizia pronunțată în apel este casabilă în baza art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.

În raport de comunicarea

Ministerului de Interne citarea inculpatului la adresele din România nu se mai

justifică, iar procedura de citare a acestuia în Turcia nu a fost legal

îndeplinită atâta timp cât datele cuprinse în dovada de îndeplinire a procedurii

de citare sunt greșite.

Ca urmare, atâta timp cât dovada de

îndeplinire a procedurii de citare a inculpatului conține date contradictorii,

neputându-se stabili cu certitudine dacă inculpatul a cunoscut sau nu termenul

de judecată în apel, urmează să se admită recursul pentru motivul prevăzut în

art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C.

proc. pen., dispunându-se rejudecarea apelului cu respectarea normelor

procedurale privind regulata citare a părților și asigurarea implicită a

dreptului acestora de a-și face sau asigura apărarea.

Este de observat și faptul că deși

instanța de apel a fost încunoștințată cu privire la expulzarea inculpatului de

pe teritoriul României, aceasta a pășit la judecarea apelului în lipsa

inculpatului care se afla în imposibilitatea de a se prezenta și fără a se

asigura că mențiunile de pe citația emisă, privitoare la domiciliul

inculpatului sunt corecte.

În ce privește cea de-a doua critică

invocată de recurent, susținerile formulate de acesta urmează să le valorifice

cu ocazia rejudecării apelului.

Pentru considerentele arătate și

văzând dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să

admită recursul declarat de inculpat și să trimită cauza spre rejudecare

instanței de apel în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul T.A. împotriva deciziei nr. 552 din 26 noiembrie 2003 a Curții de

Apel Craiova.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Craiova.

Onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 octombrie 2004.