ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4138/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4138/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 521 din 22 mai 2000

pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, a fost admisă acțiunea în

pretenții formulată de reclamanta S.C. A. S.A. cu sediul în București împotriva

pârâtei C.I.A.R.M. S.A. cu sediul în București, în sensul că a obligat pe pârâtă

la plata sumei de 150.000.000 lei către reclamantă, cu titlu de despăgubiri din

riscul asigurat. De asemenea, a mai obligat aceiași pârâtă la plata sumei de

35.506.849 lei cu titlu de dobândă calculată pentru perioada 1 octombrie 1999 –

31 martie 2000 cât și a sumei de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată. A fost respinsă ca nefondată acțiunea de chemare în garanție

formulată de pârâta C.I.A.R.M. S.A. împotriva pârâtelor S.C. A.C. SRL Buzău și

a S.C. P. S.A. Calomfirești. A fost respinsă acțiunea reclamantei formulată

împotriva C.I.A.R.M. ALEXANDRIA.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că între reclamanta S.C. A. S.A. având calitatea de asigurat și pârâta C.I.A.R.M.

S.A. București, în calitatea de asigurător, s-a încheiat la data de 21 mai 1999

contractul de asigurare pentru mașini și utilaje agricole nr. 000434 având ca

obiect Combina Deere seria 01178062459, utilaj ce a fost asigurat și pentru

riscul incendiului, în perioada 23 mai 1999 – 22 mai 2000, la o valoare de

200.000.000 lei, asupra căreia părțile au căzut de comun acord, prima de

asigurare fiind de 2.400.000 lei plătibilă în 4 rate. Utilajul asigurat a luat

foc la data de 24 septembrie 1999, fiind distrus în proporție de 85%, iar

potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 136/1995 privind regimul juridic al

asigurărilor, asigurătorul are obligația ca la producerea riscului asigurat

să-și îndeplinească obligația asumată prin contract.

Din conținutul adresei nr. 61346 din 26

noiembrie 1999 a Centrului de Studii Experimentări și Specializare PSI din

cadrul Ministerului de Interne reiese că în cauză nu există culpa reclamantei

și nici a celor două chemate în garanței, respectiv S.C. P. S.A. Calomfirești,

unitatea care exploata utilajul și S.C. A.C. SRL Buzău care a efectuat revizia

tehnică a instalației electrice.

Curtea de Apel București, secția comercială,

prin decizia civilă nr. 3258 din 15 noiembrie 2000 a respins ca nefondat apelul

formulat de apelanta pârâtă S.C. M. S.A. C.I.A.R. cu sediul în București

împotriva sentinței civile nr. 521 din 22 mai 2000 pronunțată de secția civilă

a Tribunalului Teleorman. De asemenea a fost respinsă cererea intimatei de

dobânzi în apel, ca inadmisibilă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

stabilit că potrivit contractului de asigurare încheiat între părți, având ca

obiect combina John Deere, acest utilaj a fost asigurat și pentru riscul

incendiului, la o valoare de 200.000.000 lei, părțile fiind de comun acord, iar

prima de asigurare fiind de 2.400.000 lei, plătibilă în patru rate. Potrivit

prevederilor art. 24 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul avea obligația ca la

producerea riscului asigurat să plătească asiguratului o despăgubire, ceea ce

nu a făcut, astfel încât pretențiile reclamantei intimate apar pe deplin

justificate, în mod corect fiind obligată apelanta la plata sumelor pretinse.

În legătură cu cererea intimatei privind dobânzi în apel, aceasta urmează a fi

respinsă ca inadmisibilă, întrucât, deși în apel se pot solicita dobânzi,

potrivit art. 294 C. proc. civ., trebuie să formuleze această cale de atac

pentru a putea fi acordate, ceea ce intimata nu a făcut.

Împotriva deciziei civile nr. 3258 din 15

noiembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, a

declarat recurs reclamanta S.C. M. S.A. C.I.A.R. cu sediul în București, care a

criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectele că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și se

întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o interpretare

superficială a probelor administrate, considerându-se eronat că evenimentul

produs la 24 septembrie 1999, soldat cu incendierea bunului asigurat constituie

risc asigurat, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304

pct. 7 și 11 C. proc. civ.

Curtea, analizând materialul probator

administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs,

constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

Printr-o corectă și integrală apreciere a

probelor, instanțele judecătorești anterioare au stabilit adevăratele raporturi

juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc

în cadrul contractului de asigurare pentru mașini și utilaje agricole nr. 000434

din 21 mai 1999 având ca obiect combina John Deere, răspunderea care se

instituie în cazul încălcării clauzelor, precum și normele de drept aplicabile

litigiului de natură comercială. De necontestat că pârâta, pentru perioada de

la 23 mai 1999 până la 22 mai 2000, potrivit propriilor condiții generale de

asigurare aduse la cunoștința asiguratului, se obligă la plata despăgubirilor

rezultate în urma producerii riscurilor asigurate pentru mașinile și utilajele

agricole asigurate, iar incendiul a constituit un eveniment asigurat. Relevanță

juridică prezintă procesul verbal de incendiu nr. 1 din 24 septembrie 1999

întocmit de Grupul de pompieri al Județului Teleorman subunitatea de

intervenție precum și adresa cu nr. 61346 din 26 noiembrie 1999 a Ministerului

de Interne, centrul de studii, experimentări și specializare P.S.I., din care

rezultă neîndoios că incendiul produs la combina de recoltat porumb a avut ca

împrejurarea favorabilă și posibilitate evidentă fenomenul de îmbătrânire a

cablurilor electrice.

În acest context s-a dat eficiență juridică

maximă dispozițiilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 136/1995, respectiv că

asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile care apar la producerea

riscului asigurat.

Aceste argumentări juridice fac ca toate

criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, fiind stabilită corect

situația de fapt și de drept, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat

de reclamanta S.C. M. S.A. C.I.A.R. BUCUREȘTI, nefiind îndeplinite nici una din

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia

civilă nr. 3258 din 15 noiembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C. M. S.A. C.I.A.R. București, împotriva deciziei nr. 3258 din 15

noiembrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2003.