ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4277/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3308 din 26 aprilie

2001 a Tribunalului București, secția comercială, a fost admisă acțiunea S.N.P.

P. S.A., sucursala C. București, iar pârâta S.N.T.F.M. - CFR București a fost

obligată la plata sumei de 10.108.455 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea

a 2450 kg. produse petroliere lipsă la destinație.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1311 din 2

octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, reținându-se

că în cauză este dovedită culpa cărăușului în crearea prejudiciului, vagonul

nr. 215373708906 ajungând la destinație cu bolțurile de la mantalele gurilor de

descărcare lipsă, ceea ce a permis sustragerea mărfii în timpul transportului.

Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat

recurs solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii reclamantei.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta

critică înlăturarea de către instanța de apel a mijloacelor sale de apărare,

probe prin care ea a dovedit că vagonul a sosit la destinație la 20 martie 2000

cu toate sigiliile intacte, dar reclamanta a refuzat recepția mărfii pe motiv

că lipsesc bolțurile de la mantalele vanelor de descărcare, motiv pentru care

lipsa mărfii constatată la 28 martie 2000 este imputabilă reclamantei.

Verificarea dispozitivelor de închidere a

rezervoarelor incumbă expeditorului, așa încât greșit ea a fost obligată la

plata despăgubirilor, prin procesul verbal 25/2000 ea probând că a predat

reclamantei vagonul intact, așa încât potrivit dispozițiilor art. 83.4.2 din RT

a este exonerată de răspundere.

Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat

respingerea recursului, vagonul fiindu-i predat prin procesul verbal 27 din 28

martie 2000 când s-a constatat lipsa mărfii.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce

se vor arăta:

Din procesul verbal nr. 25/2000 invocat de

recurentă rezultă că magazinera C.M. a refuzat primirea vagonului în litigiu

„pe motiv că vagonul are lipsă bolțurile de la manetele gurilor de descărcare,

cu posibilitatea de scoatere a manetelor, urmând ca vagonul să fie predat în

comisie”, comisie ce s-a constituit la 28 martie 2000, după cum rezultă din

conținutul aceluiași înscris.

În raport de cele mai sus expuse, apare ca

lipsită de temei susținerea recurentei în sensul că vagonul a ajuns la

destinație cu toate sigiliile intacte, câtă vreme din respectivul înscris

rezultă că bolțurile de la manetele gurilor de descărcare sunt lipsă.

Consemnându-se „lipsa” bolțurilor, se prezumă că

la predare ele au existat, altfel cărăușul ar fi putut refuza transportul în

temeiul art. 66.5 din RT.

Preluarea vagonului de către cărăuș fără

obiecțiuni și predarea lui cu bolțurile lipsă și cu urme de scurgeri de conținut,

după cum rezultă din p.v.c., atrage răspunderea cărăușului în temeiul art. 83.1

din RT, după cum corect a reținut și instanța de apel.

De altfel, din actele dosarului rezultă că marfa

a fost cântărită la încărcare în prezența delegatului R. care a semnat atât

nota de cântărire cât și avizul de însoțire a mărfii confirmându-se cantitatea

expediată de 20.350 kg., pentru ca, la predarea mărfii, reprezentantul aceleiași

societăți, să confirme că marfa ajunsă la destinație cântărea 17.900 kg., mai

puțin cu 2.450 kg.

În consecință, curtea apreciază că recursul este

nefondat, urmând a fi respins, decizia din apel fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

S.N.T.F.M., sucursala București, împotriva deciziei nr. 1311 din 2 octombrie

2001 a Curții de Apel București, secția a V a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2003.