ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4277/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3308 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, a fost admisă acțiunea S.N.P. P. S.A., sucursala C. București, iar pârâta S.N.T.F.M. - CFR București a fost obligată la plata sumei de 10.108.455 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea a 2450 kg. produse petroliere lipsă la destinație. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1311 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, reținându-se că în cauză este dovedită culpa cărăușului în crearea prejudiciului, vagonul nr. 215373708906 ajungând la destinație cu bolțurile de la mantalele gurilor de descărcare lipsă, ceea ce a permis sustragerea mărfii în timpul transportului.

Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii reclamantei. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică înlăturarea de către instanța de apel a mijloacelor sale de apărare, probe prin care ea a dovedit că vagonul a sosit la destinație la 20 martie 2000 cu toate sigiliile intacte, dar reclamanta a refuzat recepția mărfii pe motiv că lipsesc bolțurile de la mantalele vanelor de descărcare, motiv pentru care lipsa mărfii constatată la 28 martie 2000 este imputabilă reclamantei. Verificarea dispozitivelor de închidere a rezervoarelor incumbă expeditorului, așa încât greșit ea a fost obligată la plata despăgubirilor, prin procesul verbal 25/2000 ea probând că a predat reclamantei vagonul intact, așa încât potrivit dispozițiilor art. 83.4.2 din RT a este exonerată de răspundere.

Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului, vagonul fiindu-i predat prin procesul verbal 27 din 28 martie 2000 când s-a constatat lipsa mărfii. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Din procesul verbal nr. 25/2000 invocat de recurentă rezultă că magazinera C.M. a refuzat primirea vagonului în litigiu „pe motiv că vagonul are lipsă bolțurile de la manetele gurilor de descărcare, cu posibilitatea de scoatere a manetelor, urmând ca vagonul să fie predat în comisie”, comisie ce s-a constituit la 28 martie 2000, după cum rezultă din conținutul aceluiași înscris. În raport de cele mai sus expuse, apare ca lipsită de temei susținerea recurentei în sensul că vagonul a ajuns la destinație cu toate sigiliile intacte, câtă vreme din respectivul înscris rezultă că bolțurile de la manetele gurilor de descărcare sunt lipsă.

Consemnându-se „lipsa” bolțurilor, se prezumă că la predare ele au existat, altfel cărăușul ar fi putut refuza transportul în temeiul art. 66.5 din RT. Preluarea vagonului de către cărăuș fără obiecțiuni și predarea lui cu bolțurile lipsă și cu urme de scurgeri de conținut, după cum rezultă din p.v.c., atrage răspunderea cărăușului în temeiul art. 83.1 din RT, după cum corect a reținut și instanța de apel. De altfel, din actele dosarului rezultă că marfa a fost cântărită la încărcare în prezența delegatului R. care a semnat atât nota de cântărire cât și avizul de însoțire a mărfii confirmându-se cantitatea expediată de 20.350 kg., pentru ca, la predarea mărfii, reprezentantul aceleiași societăți, să confirme că marfa ajunsă la destinație cântărea 17.900 kg., mai puțin cu 2.450 kg.

În consecință, curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins, decizia din apel fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M., sucursala București, împotriva deciziei nr. 1311 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2003.