ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3161/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 mai 2002 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul M.A. a contestat dispoziția nr. 4400 din 9 mai 2002 a Primăriei Craiova, prin care i s-a respins cererea formulată potrivit Legii nr. 10/2001 de restituire în natură a două corpuri de casă și a terenului de 732 mp din Craiova, dosarul cu propunerea de despăgubire fiind înaintat Prefecturii Dolj. Petentul a solicitat prin acțiune obligarea primăriei la plata despăgubirilor în cuantum 1,6 miliarde lei. Prin sentința civilă nr. 305 din 28 august 2002 Tribunalul Dolj a respins acțiunea, reținând legalitatea dispoziției primăriei, dată în concordanță cu prevederile art. 36 și urm. din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de contestator a fost respins prin decizia civilă nr. 196 din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova. A reținut instanța de apel că atâta timp cât nu se contestă refuzul restituirii în natură a bunului imobil, ci se solicită direct stabilirea de către instanță a cuantumului despăgubirilor, înainte ca instituția abilitată de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (prefectura) să se pronunțe, cererea nu poate fi admisă. Împotriva acestei decizii în termen legal contestatorul a declarat recurs, pe care nu l-a încadrat în nici unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Se susține în recurs că ambele instanțe au apreciat greșit contestația, prin care ar fi solicitat acordarea unor despăgubiri în sumă de 1,6 miliarde lei, dacă nu i se restituie în natură bunurile preluate abuziv.

S-au mai depus la dosar copiile unor înscrisuri (comunicări ale primăriei, S.C. E. și prefecturii către petent). Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente. Din dezvoltarea motivelor de recurs se poate deduce că petentul invocă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.). Din analiza lucrărilor dosarului se constată însă că decizia recurată nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Astfel, recurentul a fost pus în posesie pentru o suprafață de teren de 1890 mp încă din anul 1997, emițându-se titlu de proprietate.

Casa existentă pe teren a fost demolată, iar terenul este ocupat de grădinița de copii nr. 24, motiv pentru care Primăria Craiova a respins cererea de restituire în natură, înaintând dosarul Prefecturii Dolj pentru acordarea unor alte măsuri reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001. Chiar din cuprinsul contestației formulate rezultă fără dubii că petentul nu a contestat refuzul restituirii în natură, ci a solicitat direct obligarea primăriei de a-i plăti cele două corpuri de case demolate (de 40, respectiv 52 mp) precum și terenul de 732 mp. În acest sens, alin. (4) din acțiune. Ca atare, ambele instanțe au apreciat în mod corect că în cauză primesc aplicare dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care cererea de despăgubiri este în competența de soluționare a Prefecturii, iar nu a primăriei.

Pentru considerentele expuse, recursul se constată a fi nefondat, motiv pentru care va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de contestatorul M.A. împotriva deciziei civile nr. 196 din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2004.