ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4009/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 365 din 12

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul

U.L.C.F. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175

lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și e) și a art. 76 alin. (2) și (3) din

același cod.

S-au aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unui briceag.

Pe latură civilă, în baza art. 14,

raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că părțile vătămate G.A.M.,

C.A.S. București și Spitalul Clinic Colțea București, nu s-au constituit părți

civile în cauză.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 25 februarie 2003,

inculpatul, fost prieten al lui G.A.M., tânără ce se afla împreună cu un

cunoscut în zona parcării auto de lângă Centrul Comercial U. din sectorul 3 al

capitalei, i-a aplicat fetei mai multe lovituri de cuțit în gât și în cap.

Foaia de observație clinică

întocmită la internarea în spital, a înscris că victima a prezentat plagă

înjunghiată latero-cervical stâng, penetrantă, cu interesarea elementelor

vasculare din pedicolul tiro-lingvofacial, plagă înjunghiată regiunea malară

dreapta și temporomaxilară dreaptă, multiple plăgi tăiate transfixiante cu

interceptarea aponevrozei pericraniene, plăgi tăiate degetele I-II și medius

mâna dreaptă și plagă preauricular stâng. La examenul pulmonar, s-a constatat

un emfizem subcutanat cervical și toracic superior.

Raportul de expertiză medico-legală

a reținut că G.A.M. a prezentat leziuni traumatice multiple care se puteau

produce prin loviri repetate cu un obiect tăietor – înțepător, au necesitat

16–18 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

În apelul declarat, parchetul a

criticat sentința pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului,

considerată a fi prea blândă, iar inculpatul apelant a considerat că în cauză

s-a stabilit greșit situația de fapt și vinovăția sa.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 384 din 24 mai 2004 a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de parchet și de inculpat.

Împotriva hotărârii instanței de

apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cazul

de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., respectiv pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată în

raport de prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de

lege, care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului,

de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Art. 52 C. pen., stipulează că

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului,

scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Din interpretarea prevederilor

legale menționate, se reține că pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul

naturii și al duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social

pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii

acesteia de a se reeduca.

Lipsa antecedentelor penale și

atitudinea sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptei avută de inculpat nu

pot conduce, automat, la considerarea lor ca împrejurări care să atenueze

răspunderea penală, ci trebuie să se raporteze și la celelalte criterii de

individualizare, pericolul social și urmările pe care fapta le-a produs sau

care puteau să se producă.

În cauză rezultatul letal nu s-a

produs datorită intervenției medicilor.

Având în vedere cele de mai sus, se apreciază că

pedeapsa de 5 ani închisoare, executabilă prin privare de libertate, corespunde

prevederilor art. 72 și ale art. 52 C. pen.

Ca atare, recursul declarat de

parchet fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

384 din 24 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpatul U.L.C.F.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 365 din 12 martie 2004 a Tribunalului București, secția I

penală, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate.

Modifică pedeapsa aplicată

inculpatului, în sensul că o majorează de la 2 ani și 6 luni închisoare la 5

ani închisoare.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 26 februarie 2003 până la 27 iulie

2004.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 iulie 2004.