ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5583/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Reclamanta B.A. SA, Administrația Centrală, cu sediul în București, a chemat în judecată la data de 27 aprilie 2001 pe pârâtul Municipiul București reprezentat de Primarul General și Consiliul General al Municipiului București și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele să încheie cu reclamanta contractele de concesiune privind suprafețele de teren aferente blocului M/17, tronsoanele II și III din București. În motivarea acțiunii reclamanta arată că în anul 1995 între SC V. SA în calitate de vânzătoare și B.A. SA în calitate de cumpărătoare s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9661 din 24 septembrie 1996 având ca obiect tronsonul III al imobilului din București, iar în anul 1999 s-a încheiat convenția de dare în plată între SC C.G.

SRL și B.A. SA legalizată sub nr. 4651 din 31 iulie 2000 având ca obiect tronsonul II al aceluiași imobil. Pentru tronsonul II menționat mai sus reclamanta arată că i s-a constatat dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 4676 din 4 mai 1999 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr. 2701/1999. Terenul aferent acestor construcții nu a făcut obiectul contractelor arătate deoarece deținătorii imobilului nu le aveau în proprietate, fiind atribuite în folosință pe durata existenței construcției. B.A. SA a achitat taxa de concesiune solicitată de Primăria Municipiului București, în sumă de 217.569.371 lei aferentă anilor 1998-2000, dar Primăria a refuzat în mod repetat să încheie contractele de concesiune pentru imobilul menționat.

În drept acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 34 din Legea nr. 50/1991, art. 5/1.1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 aprobate prin H.G. nr. 450/1999. Prin încheierea dată în ședința de judecată la 16 mai 2001, cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului București, secția comercială, unde a fost inițial înregistrată și trimisă spre competentă soluționare la secția civilă a aceluiași tribunal unde a fost înregistrată sub nr. 4125/2001. Pe baza probelor administrate în cauză Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 598 din 14 septembrie 2001 prin care a respins acțiunea formulată de B.A. SA împotriva pârâtului Municipiul București, reprezentat prin Primar, ca nefondată.

În motivarea hotărârii instanța arată că terenurile care fac parte din domeniul public, ca în speță, se concesionează prin negocieri directe între concedent și concesionar, reclamanta nefăcând dovada inițierii unor asemenea negocieri. Împotriva sentinței civile nr. 598 din 14 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a declarat apel B.A. R. SA București, succesoarea fostei B.A.

SA, care critică hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie arătând în esență următoarele : - deși instanța de fond reține că terenul pe care este construit imobilul nu a intrat în prețul de vânzare-cumpărare al clădirii, fiind atribuit doar în folosință cumpărătorului pe durata existenței clădirii respinge acțiunea ca nefondată cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada că a întreprins demersurile necesare încheierii contractului de concesiune, reținând în același timp că au fost depuse la dosarul cauzei o serie de adrese emise către Primăria Municipiului București.

- în considerentele sentinței se menționează că terenurile care alcătuiesc domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, nu pot fi atribuite decât prin contract de concesiune încheiat prin negociere directă între concedent și concesionar, dar respinge acțiunea ca nefondată, deși s-a dovedit că pârâta întârzie în mod nejustificat încheierea contractului de concesiune, - instanța nu a avut în vedere temeiurile de drept pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea și anume prevederile art. 34 din Legea nr. 50/1991, art. 5/1.1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 aprobate prin H.G. nr. 450/1999, art. 32 1 alin. (3) teza finală din O.U.G. nr. 88/1997.

Prin decizia civilă nr. 311 din 3 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, se admite apelul declarat de reclamanta B.A.R. și se schimbă în tot sentința apelată nr. 598 din 14 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, în sensul că se admite acțiunea și obligă pe pârâta Primăria Municipiului București să încheie cu reclamanta contracte de concesiune privind suprafețele de teren aferente blocului M.17 tronsoanele II și III din București. Instanța a apreciat față de probele administrate (contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile, convenție de dare în plată, acte adiționale la contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu SC V. SA proces verbal de recepție finală, sentința civilă nr. 4676 din 4 mai 1999 pronunțată de Judecătoria sectorului III București) că reclamanta B.A.R.

având drept de proprietate asupra tronsoanelor II și III ale blocului M/17 din București, construcție pe terenul aparținând pârâtei Primăria Municipiului București este îndreptățită la concesionarea acestor terenuri, potrivit prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, art. 32 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997 introduse prin Legea nr. 99/1999 iar refuzul pârâtului de a încheia contractele de concesiune este nejustificat. Împotriva deciziei civile nr. 311/2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat la 30 septembrie 2002 recurs pârâta Primăria Municipiului București prin Primar General întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. în dezvoltarea cărora arată în esență următoarele: - greșit s-a admis apelul reclamantei B.A.R., deoarece terenul aferent construcției a fost atribuit în folosință pe toată durata existenței construcției; - reclamanta nu a făcut dovada că ar fi întreprins demersuri pentru încheierea contractelor de concesiune. Recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Recurenta deși invocă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu arată în motivarea recursului care au fost prevederile legale încălcate de instanța de apel prin admiterea apelului declarat de către reclamantă și nici în ce constă aplicarea greșită a legii în raport cu textele de lege precizate în considerentele deciziei și care au fundamentat soluția pronunțată de instanța de apel, iar cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., nu se motivează care sunt mijloacele de apărare sau dovezile administrate asupra cărora instanța nu s-a pronunțat deși ar fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Este de observat că nici în faza de judecată în fața instanței de fond și nici în apel recurenta nu a administrat nici o probă în combaterea acțiunii și nici nu a formulat întâmpinare prin care să răspundă la acțiunea reclamantei și să solicite probe în apărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtă Primăria Municipiului București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 311 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2004.