ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5583/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Reclamanta B.A. SA, Administrația Centrală, cu

sediul în București, a chemat în judecată la data de 27 aprilie 2001 pe pârâtul

Municipiul București reprezentat de Primarul General și Consiliul General al

Municipiului București și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să

fie obligate pârâtele să încheie cu reclamanta contractele de concesiune

privind suprafețele de teren aferente blocului M/17, tronsoanele II și III din

București.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că în

anul 1995 între SC V. SA în calitate de vânzătoare și B.A. SA în calitate de

cumpărătoare s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

9661 din 24 septembrie 1996 având ca obiect tronsonul III al imobilului din

București, iar în anul 1999 s-a încheiat convenția de dare în plată între SC

C.G. SRL și B.A. SA legalizată sub nr. 4651 din 31 iulie 2000 având ca obiect

tronsonul II al aceluiași imobil.

Pentru tronsonul II menționat mai sus reclamanta

arată că i s-a constatat dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 4676

din 4 mai 1999 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr. 2701/1999.

Terenul aferent acestor construcții nu a făcut

obiectul contractelor arătate deoarece deținătorii imobilului nu le aveau în proprietate,

fiind atribuite în folosință pe durata existenței construcției.

B.A. SA a achitat taxa de concesiune solicitată

de Primăria Municipiului București, în sumă de 217.569.371 lei aferentă anilor 1998-2000,

dar Primăria a refuzat în mod repetat să încheie contractele de concesiune

pentru imobilul menționat.

În drept acțiunea este întemeiată pe prevederile

art. 34 din Legea nr. 50/1991, art. 5/1.1 din Normele metodologice de aplicare

a O.U.G. nr. 88/1997 aprobate prin H.G. nr. 450/1999.

Prin încheierea dată în ședința de judecată la

16 mai 2001, cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului București, secția

comercială, unde a fost inițial înregistrată și trimisă spre competentă

soluționare la secția civilă a aceluiași tribunal unde a fost înregistrată sub

nr. 4125/2001.

Pe baza probelor administrate în cauză

Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a

pronunțat sentința civilă nr. 598 din 14 septembrie 2001 prin care a respins

acțiunea formulată de B.A. SA împotriva pârâtului Municipiul București,

reprezentat prin Primar, ca nefondată.

În motivarea hotărârii instanța arată că

terenurile care fac parte din domeniul public, ca în speță, se concesionează

prin negocieri directe între concedent și concesionar, reclamanta nefăcând dovada

inițierii unor asemenea negocieri.

Împotriva sentinței civile nr. 598 din 14

septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de

contencios administrativ, a declarat apel B.A. R. SA București, succesoarea

fostei B.A. SA, care critică hotărârea pentru motive de nelegalitate și

netemeinicie arătând în esență următoarele :

- deși instanța de fond reține că terenul pe

care este construit imobilul nu a intrat în prețul de vânzare-cumpărare al

clădirii, fiind atribuit doar în folosință cumpărătorului pe durata existenței

clădirii respinge acțiunea ca nefondată cu motivarea că reclamanta nu a făcut

dovada că a întreprins demersurile necesare încheierii contractului de

concesiune, reținând în același timp că au fost depuse la dosarul cauzei o

serie de adrese emise către Primăria Municipiului București.

- în considerentele sentinței se menționează că

terenurile care alcătuiesc domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale,

nu pot fi atribuite decât prin contract de concesiune încheiat prin negociere

directă între concedent și concesionar, dar respinge acțiunea ca nefondată,

deși s-a dovedit că pârâta întârzie în mod nejustificat încheierea contractului

de concesiune,

- instanța nu a avut în vedere temeiurile de

drept pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea și anume prevederile art. 34

din Legea nr. 50/1991, art. 5/1.1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 88/1997 aprobate prin H.G. nr. 450/1999, art. 32

1

alin. (3) teza

finală din O.U.G. nr. 88/1997.

Prin decizia civilă nr. 311 din 3 septembrie 2002

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, se admite apelul

declarat de reclamanta B.A.R. și se schimbă în tot sentința apelată nr. 598 din

14 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și

de contencios administrativ, în sensul că se admite acțiunea și obligă pe

pârâta Primăria Municipiului București să încheie cu reclamanta contracte de

concesiune privind suprafețele de teren aferente blocului M.17 tronsoanele II

și III din București.

Instanța a apreciat față de probele administrate

(contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile, convenție de dare în plată,

acte adiționale la contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu SC V. SA

proces verbal de recepție finală, sentința civilă nr. 4676 din 4 mai 1999

pronunțată de Judecătoria sectorului III București) că reclamanta B.A.R. având

drept de proprietate asupra tronsoanelor II și III ale blocului M/17 din

București, construcție pe terenul aparținând pârâtei Primăria Municipiului

București este îndreptățită la concesionarea acestor terenuri, potrivit

prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, art. 32

1

alin.

(3) din O.U.G. nr. 88/1997 introduse prin Legea nr. 99/1999 iar refuzul

pârâtului de a încheia contractele de concesiune este nejustificat.

Împotriva deciziei civile nr. 311/2002

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat la 30

septembrie 2002 recurs pârâta Primăria Municipiului București prin Primar

General întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ. în dezvoltarea cărora arată în esență următoarele:

- greșit s-a admis apelul reclamantei B.A.R.,

deoarece terenul aferent construcției a fost atribuit în folosință pe toată

durata existenței construcției;

- reclamanta nu a făcut dovada că ar fi

întreprins demersuri pentru încheierea contractelor de concesiune.

Recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins

ca nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta deși invocă motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu arată în motivarea recursului care au fost

prevederile legale încălcate de instanța de apel prin admiterea apelului

declarat de către reclamantă și nici în ce constă aplicarea greșită a legii în

raport cu textele de lege precizate în considerentele deciziei și care au

fundamentat soluția pronunțată de instanța de apel, iar cu privire la motivul

de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu se motivează care sunt

mijloacele de apărare sau dovezile administrate asupra cărora instanța nu s-a

pronunțat deși ar fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Este de observat că nici în faza de judecată în

fața instanței de fond și nici în apel recurenta nu a administrat nici o probă

în combaterea acțiunii și nici nu a formulat întâmpinare prin care să răspundă

la acțiunea reclamantei și să solicite probe în apărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtă Primăria

Municipiului București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 311 din 3

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2004.