ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2555/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2555/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Reclamantul D.I.V. a chemat în
judecată pe pârâții municipiul București reprezentat prin primarul general și
Ministerul Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va
pronunța să-i oblige pe pârâți la plata despăgubirilor legale reprezentând
contravaloarea apartamentului situat în București str. Eugen Lovinescu.
În motivarea acțiunii reclamantul
arată că este unicul moștenitor al autoarei sale Z.G.M., proprietara
apartamentului care a fost preluat de către stat fără titlu valabil.
Tribunalul București, secția IV,
prin sentința civilă nr. 373 din 18 aprilie 2001, a admis excepția și a respins
acțiunea formulată de către reclamant ca inadmisibilă reținând că prevederile
Legii nr. 10/2001, stabilesc modalitățile de acordare a despăgubirilor pentru
imobilele preluate în mod abuziv ce nu pot fi restituite în natură.
Se mai reține că reclamantul trebuia
să urmeze procedura prevăzută de art. 36 și următorii din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a
instanței de fond, reclamantul a declarat apel, invocând motive de nelegalitate
și netemeinicie.
Curtea de apel București, secția a
III-a prin decizia civilă nr. 89 A din 17 februarie 2003, a respins, ca
nefondat, apelul reclamantului reținând în esență că autoarea reclamantului,
până la data decesului ei, 6 martie 1999, nu s-a adresat pentru obținerea
despăgubirilor organelor abilitate conform dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
A reținut, de asemenea, că nici
reclamantul, în calitatea sa de unic moștenitor al acesteia nu a urmat
procedura de obținere a despăgubirilor prevăzută de Legea nr. 10/2001, lege
specială, pentru imobilele preluate de stat în mod abuziv.
Reclamantul a declarat recurs în
termen legal împotriva acestei decizii pronunțate de către instanța de apel,
invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că imobilul în litigiu a
fost preluat de către stat în baza Decretului nr. 92/1950, însă fără titlu
valabil, întrucât autoarea sa, proprietara imobilului a fost naționalizată deși
făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare, fiind
studentă.
Se susține că în această situație,
respectiv a imobilelor pentru care nu există titlu valabil constituit în
favoarea statului, acordarea despăgubirilor se face potrivit dreptului comun și
nu conform unei proceduri speciale cum au reținut instanțele de fond și apel.
Recursul este nefondat.
Astfel urmează a reține că
instanțele de fond și apel în mod legal au reținut că în cauză reclamantul
trebuia să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 care derogă
de la dreptul comun, în acest sens fiind prevederile art. 19 alin. (2) și (4)
din Legea nr. 10/2001 coroborate cu art. 36 și următorul din aceeași lege.
Astfel fiind, pentru considerentele
mai înainte arătate, urmează a respinge recursul formulat de către reclamant ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamantul D.I.V., împotriva deciziei civile nr. 89/ A din 17
februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 martie 2004.