ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.06.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3081/2003

HOTĂRÂRE
17.06.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3081/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1723

din 5 martie 2001, a admis acțiunea introdusă de reclamantul Ministerul

Agriculturii și Alimentației împotriva pârâtei B.A. SA pe care a obligat-o la

plata sumei de 270.669.700 lei penalități de întârziere pe perioada 1 ianuarie

1998 – 8 septembrie 1998, reținându-se că, potrivit art. 77 din Legea 71/1996,

nerespectarea termenelor de plată a sumelor datorate bugetului de stat atrage

obligația calculării și încasării majorărilor de întârziere.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea

de Apel București, care, prin decizia civilă 1281 din 26 septembrie 2001, a

schimbat în tot sentința și a respins acțiunea.

S-a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 106/2001, publicată în M. Of. nr. 353 din 30

iunie 2001, și anume că, de la data intrării în vigoare a ordonanței, B.A. SA

este exonerată, de drept, de orice fel de obligație față de autoritățile

administrației publice centrale ale căror cauze sunt anterioare datei semnării

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, altele decât cele aferente

creditelor și dobânzilor pentru care au fost emise titluri de stat pe numele

acesteia, potrivit legislației aplicabile.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamantul Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor care, invocând

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că a fost

aplicată greșit legea, deoarece O.U.G. nr. 106/2000 a intrat în vigoare

ulterior raporturilor juridice în discuție și nu putea fi invocată, decât

eventual, pe calea unei contestații la executare.

S-a mai susținut că majorările de întârziere

prevăzute de art. 77 din Legea nr. 72/1996, privind finanțele publice, ca

urmare a încasării eronate de pârâtă în decembrie 1997 a sumei de 431.346.200

lei pe care a restituit-o la 8 septembrie 1998, sunt datorate recurentei și nu

bugetului de stat și, deci, nu operează dispozițiile O.U.G. nr. 68/1999, cum

s-a apărat pârâta.

Recursul este nefondat.

De menționat că singurul argument pentru care s-a

respins acțiunea a fost incidența O.U.G. nr. 106/2001, despre care recurenta a

pretins că este ulterioară producerii raportului juridic, deși a fost greșit

aplicată.

Se apreciază că, în mod corect, instanța de apel a

făcut aplicarea art. 1 din O.U.G. nr. 106/2001, deoarece aceasta, începând cu

data intrării în vigoare, respectiv, 30 iunie 2001, exonerează, de drept, pe

pârâtă de orice fel de obligație față de autoritățile administrației publice

centrale (situația reclamantei), ale căror cauze sunt anterioare semnării

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Or, în speța de față, cauzele obligației sunt

anterioare semnării contractului de privatizare, și anume, în data de 12

aprilie 2001, astfel că, din moment ce, la data pronunțării deciziei în apel,

această ordonanță se afla în vigoare, trebuia aplicată și nu în cadrul

contestației la executare, cum se susține în recurs.

Această ordonanță, sub aspectul aplicării ei, nu

poate fi raportată la momentul nașterii obligației de restituire pentru că

tocmai prin prevederile din art. 1 condiționează ca acestea să fie anterioare

semnării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Cu alte cuvinte, ceea ce interesează, și în raport de

care este sau nu aplicabilă O.U.G. nr. 106/2001, este momentul vânzării

acțiunilor, așa cum corect a considerat și instanța de apel.

Celelalte susțineri din recurs sunt fără relevanță

pentru că nu au constituit motivarea instanței de apel, iar recurenta nu a

pretins că această O.U.G. nr. 106/2001 nu are legătură cu cauza, ci că, față de

data publicării, nu s-a aplicat la speță.

Față de cele arătate, urmează a se respinge recursul

ca nefondat.

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor București, împotriva deciziei nr. 1281

din 26 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-03-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 829/2006
t s-a reținut ca fiind justificată și legală, cererea reclamantului M.V., de obligare a pârâtei la plata daunelor de întârziere în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, pe perioada 20 martie 2000 - 10 mai 2005, întrucât la data solicitării
ÎCCJ 2004-02-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 februarie 2002, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 233, reclamanta SC C.C. SA a soli
ÎCCJ 2004-01-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 107/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 martie 2001, reclamanta S.C. „M.C.” SRL București a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Pu
ÎCCJ 2003-02-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 591/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1495, pronunțată la data de 8 noiembrie 2001, în dosarul nr. 1479/2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administra
ÎCCJ 2004-03-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1113/2004
de contencios administrativ, prin decizia nr. 368 din 30 ianuarie 2003, a admis recursul declarat de societate și a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța asupra apărării formulate de reclaman
Sursă