ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1956/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 150 din 8 octombrie

2002, Tribunalul Tulcea l-a condamnat pe inculpatul V.C., în baza art. 211

alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen., cu referire la art. 80

alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

Au fost deduse reținerea și

arestarea preventivă cu data de 15 iulie 2001 și s-a dispus menținerea măsurii

privative de libertate.

S-a constatat că prejudiciul a fost

integral recuperat.

Inculpatul a fost obligat la

1.250.000 lei către stat din care suma de 750.000 lei, reprezentând onorariu

apărător oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Instanța a reținut, în fapt, că în

ziua de 14 iulie 2002, inculpatul V.C. s-a întâlnit la barul Tabac din

municipiul Tulcea cu minorii C.C.N. și P.D.C., consumând împreună băuturi

alcoolice și cărora le-a propus să pătrundă în locuința părții vătămate C.Șt.

pentru a sustrage bunuri, cunoscând că soțul acesteia este plecat în

străinătate.

De urmare, după miezul nopții cei

trei făptuitori s-au deplasat în str. Podgoriilor din municipiul Tulcea și

ajunși în dreptul blocului în care locuia la parter partea vătămată, au

înlăturat sita de la balcon și au pătruns în apartament.

După ce inculpatul V.C. a scos

telefonul din priză, folosindu-se de o lanternă și o lumânare, au început să

caute în dulapurile din hol și sufragerie, adunând într-un cearceaf plic mai

multe bunuri, respectiv o cameră video, un aparat video, 5 casete video, 6

casete pentru camera video, un trepied, boxe audio, un adaptor, 3 telecomenzi,

2 aparate fotografiat, 2 ceasuri de damă, un calculator de birou.

Încercând să pătrundă în camera

dormitor în care se afla partea vătămată pentru a căuta bijuterii și constatând

că aceasta s-a trezit, inculpatul V.C., prin ușa întredeschisă, a pulverizat

conținutul unui tub spray lacrimogen-paralizant, după care, luând cearceaful cu

bunurile sustrase și împreună cu cei doi făptuitori minori, a părăsit

apartamentul pe ușă.

Partea vătămată C.Șt., sufocată de

gazul răspândit în dormitor, a sărit pe fereastra acestuia, cerând ajutor

vecinilor.

Obiectele sustrase au fost

transportate la domiciliul inculpatului V.C., fiind împărțite între făptuitori,

de la care ulterior au fost ridicate de către organul de poliție și restituite

părții vătămate.

Față de făptuitorii minori s-a

dispus de către procuror disjungerea cercetărilor.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, care a criticat-o pentru

greșita individualizare a pedepsei, insuficientă pentru realizarea scopului

acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen.

Prin decizia penală nr. 301 din 6

decembrie 2002, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat apelul

parchetului, constatând că, în raport cu vârsta de numai 23 ani a inculpatului,

nivelul redus de educație al acestuia, având doar 6 clase, lipsa antecedentelor

penale, condițiile materiale modeste în care locuiește și comportarea sinceră

în cursul procesului penal, este justificată reținerea circumstanțelor atenuante,

cu efectul reducerii pedepsei sub minimul special legal, deși, potrivit art. 80

alin. (2) C. pen., în acest caz, al concursului între circumstanțele agravante

și atenuante, nu era obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care

a criticat-o pentru greșita individualizare a pedepsei, prin reținerea

circumstanțelor atenuante cu efectul reducerii acesteia la 3 ani închisoare,

insuficientă pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivul de

recurs se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1), pct. 14 C. proc. pen. și este fondat.

Vinovăția inculpatului V.C. a fost

stabilită pe baza plângerii părții vătămate C.Șt., procesului verbal de

cercetare a locului faptei, planșei foto, proceselor-verbale de percheziție

domiciliară și de ridicare-restituire a bunurilor sustrase, rapoartelor de

constatare tehnico-științifice dactiloscopice prin care s-a stabilit că urmele

papilare ridicate de la fața locului au fost create de minorii P.D.C. și C.C.,

declarațiile acestora și ale martorilor B.G.P., C.A., C.I. și V.I.

Inculpatul V.C. a recunoscut

participarea sa la săvârșirea infracțiunii, în modalitatea reținută de

instanțe.

Osebit de cele reținute prin

considerentele hotărârilor pronunțate în cauză, din mijloacele de probă

sus-arătate mai rezultă o seamă de date și elemente care se impun analizei

pentru aprecierea corectă a pericolului social specific al infracțiunii și a

periculozității inculpatului.

Astfel, inițiativa pătrunderii în

locuința părții vătămate a avut-o inculpatul V.C., care a locuit anterior la

bunica sa în același imobil și, conform declarației numitei C.Șt., acesta i-a

mai sustras bijuterii în urmă cu 2 ani.

De altfel, pornind de la acest

precedent și bănuială a părții vătămate, organul de poliție a efectuat

descinderea la locuința infractorului, găsind bunurile sustrase.

Pentru reușita spargerii plănuite,

inculpatul a luat în considerare și necesitatea folosirii unor mijloace de

constrângere, în care scop și-a procurat un tub de spray lacrimogen-paralizant,

testându-i efectul, în prealabil, asupra unui câine.

Atrăgând în participație și doi

minori, inculpatul le-a obținut acordul după ce i-a dus la bar și i-a tratat cu

băuturi alcoolice.

În raport și de aceste împrejurări,

este neîndoielnic că infracțiunea săvârșită prezintă un ridicat grad de pericol

social concret, iar inculpatul, deși tânăr, fără date înscrise în cazierul

judiciar și un nivel redus al educației, se dovedește periculos pentru

societate.

Apare, astfel, nejustificată

caracterizarea datelor privitoare la conduita anterioară a inculpatului, la

comportarea sinceră în cursul procesului penal și modul său de instrucție

școlară, ca circumstanțe atenuante, acestea urmând să fie luate în considerare

la stabilirea pedepsei între limitele speciale legale.

De altfel, lipsa antecedentelor

penale nu semnifică mai mult decât un comportament normal, de conformare, iar

conduita sinceră în cursul procesului penal este urmarea identificării

inculpatului prin mijloacele specifice de cercetare, acestuia fiindu-i găsite

în locuință bunurile provenite din sustragere.

Individualizarea judiciară a

răspunderii penale implică o analiză riguroasă a tuturor criteriilor, aprioric

fixate de legiuitor, instanța putând lua în considerare și alte elemente,

rezultate din împrejurările concrete de săvârșire a faptei care îi definesc

acesteia gravitatea.

Numai o pedeapsă proporțională cu

gravitatea infracțiunii poate asigura realizarea funcțiilor acesteia, de

constrângere și reeducare, precum și scopul prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni.

Față de cele ce preced, Curtea

constată că recursul declarat de parchet este fondat și, admițându-l, va casa

hotărârile pronunțate cu privire la reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c) C.

pen. și ale art. 80 alin. (2) C. pen., pe care le va înlătura, precum și cu

privire la pedeapsa aplicată, pe care o va majora.

În baza art. 385

15

alin.

(4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive de la 15 iulie

2002, la 16 aprilie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr.

301/ P din 6 decembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpatul

V.C.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 150 din 8 octombrie 2002 a Tribunalului Tulcea, numai cu privire la

reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c) și art. 80 alin. (2) C. pen. și la

pedeapsa aplicată.

Înlătură dispozițiile art. 74 lit.

c) și art. 80 alin. (2) C. pen. și majorează pedeapsa de la 3 ani închisoare,

la 7 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iulie 2002, la 16 aprilie

2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 aprilie 2003.