ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1526/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 504

din 28 iunie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul

S.V.A.

la 3 ani închisoare, în baza art.

211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 74 lit. b), art. 76 lit. b) și

art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 86

4

raportat la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

4641/2001 a Judecătoriei Craiova, urmând ca inculpatul să execute în total

pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă,

perioada executată de la 15 martie 2001 la 7 septembrie 2001, precum și

reținerea de o zi de la 30 iulie 2003 la 31 iulie 2003.

Inculpatul a fost obligat la

plata a 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 400.000

lei reprezintă onorariu pentru apărătorul din oficiu.

S-a reținut că, în noaptea

de 27 iulie 2003, inculpatul S.V.A., împreună cu martorii S.A.D., M.A., B.F. și

S.M., au participat la o petrecere organizată la domiciliul acestuia din urmă,

situat în Cartierul Craiovița Nouă.

Cei cinci, în jurul orelor

3,30, au hotărât să meargă în oraș la un bar de noapte, astfel că au chemat

telefonic un taxi, la acest apel prezentându-se martorul N.N., cu autoturismul

Tico, aparținând firmei R.

Martorii S.M. și S.A.D. au

plecat pe jos în direcția stației de taximetre din zona Complexului Orizont,

iar inculpatul și martorii B.F. și M.A.D. s-au urcat în taxi, intenționând să

se deplaseze la barul P.

În timp ce treceau prin

Piața O., martorii S.A.D. și S.M., au avut o altercație vocală cu partea

vătămată D.D., care comercializa pepeni verzi, motiv pentru care au chemat pe

telefonul mobil pe inculpat și pe cei doi martori care îl însoțeau în taxi.

Ajungând în piață, inculpatul și cei doi martori au coborât din autoturism și

au mers la partea vătămată, pe care inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona

feței, doborând-o la pământ.

În momentele următoare

martorii S.A.D., B.F. și S.M. au aplicat părții vătămate lovituri, până când,

la intervenția martorului M.A., au încetat să o mai lovească și s-au îndreptat

spre taxi, pentru a pleca.

Inculpatul S.V.A., rămas

singur cu partea vătămată, i-a mai aplicat acestuia o lovitură, după care, i-a

rupt buzunarul de la piept al cămășii și i-a sustras suma de 2.950.000 lei,

buletinul de identitate și certificatul de producător.

Cu bunurile sustrase asupra

sa, inculpatul s-a deplasat spre taxi și a părăsit locul faptei, împreună cu

martorii menționați, iar când a ajuns în zona Cimitirului Sineasca a aruncat pe

geam buletinul și certificatul de producător, spunându-le celorlalți că le-a

luat de la partea vătămată.

Ulterior, actele menționate

au fost găsite de numitul D.M., care, prin poștă, le-a restituit părții

vătămate.

La data de 31 iulie 2003,

partea vătămată D.D. a declarat că autorii agresiunii i-au restituit suma de

bani sustrasă, astfel că nu mai are nici-o pretenție împotriva lor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul S.V.A., care a susținut că exercitarea de violențe

asupra părții vătămate nu a fost efectuată pentru a servi ca mijloc de

săvârșire a furtului, ci ca o ripostă la acțiunea de injurii și loviri ale

acesteia, iar intrarea sa în posesia banilor și actelor părții vătămate a avut

loc ulterior, după încetarea incidentului dintre părți, întrucât le-a găsit pe

jos, fiind pierdute de aceasta. Ca atare, a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de însușirea bunului

găsit, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 470 din 28 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, obligându-l la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare

statului.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul S.V.A., care prin apărătorul său a solicitat

achitarea sa sau schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de

art. 216 C. pen., și, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicată.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și

lucrărilor din dosar rezultă că instanțele au stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea, în noaptea de 27 iulie 2003, a

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu

aplicarea art. 74 lit. b), art. 76 lit. b) și art. 37 lit. a) C. pen., asupra

părții vătămate D.D.

Astfel, este dovedit prin

declarațiile constante ale părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile

martorilor M.A.D., B.F. și S.M., dar și cu recunoașterea parțială a

inculpatului, în cursul urmăririi penale (când a precizat că a luat banii și

actele părții vătămate de jos, dar în prezența acesteia) că inculpatul și cei

patru însoțitori ai acestuia au lovit-o pe partea vătămată și că, apoi,

inculpatul rămas singur cu partea vătămată, i-a mai aplicat acesteia o

lovitură, după care i-a rupt buzunarul de la piept și i-a sustras suma de

2.950.000 lei, buletinul de identitate și certificatul de producător.

Având în vedere aceste

probe, în mod corect instanțele au condamnat pe inculpat pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

Stabilită fiind vinovăția inculpatului,

instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată în

conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și proporțională cu pericolul

social al faptei comise.

Întrucât criticile din

recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se

constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza at.385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge

recursul, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.V.A. împotriva deciziei penale nr. 470 din 28

octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 martie 2005.