ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4462/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Bihor, prin sentința penală

nr. 102 din 7 aprilie 2003, a condamnat în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și a

art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice a faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) și a art. 211 alin.

(3) lit. a) și c), la câte 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la

art. 64 C. pen., pe inculpații:

V.R.; V.D.V. și C.M.F.

Tribunalul a menținut starea de

arest a inculpaților și a dedus din pedepsele aplicate timpul reținerii și al

arestării preventive de la 18 decembrie 2002 la zi, pentru fiecare dintre cei

trei inculpați.

În temeiul art. 14 C. proc. pen.,

coroborat cu art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați, în solidar, la

plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile și 4.500.000 lei,

daune morale, către partea civilă V.Șt.

Inculpații au fost obligați,

totodată, fiecare la plata a câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat

și la câte 450.000 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Hotărând astfel, instanța a reținut,

în fapt, că, în seara de 13 decembrie 2002, inculpații s-au deplasat în comuna

Abram, județul Bihor, la inițiativa inculpatului V.R., care lucrase în zonă și

știa că este o casă izolată, unde stau doi bătrâni surzi și de unde puteau

sustrage diferite bunuri.

După ce au consumat împreună

½ litru de țuică și cum se înnoptase, inculpații s-au dus la locul

indicat de inculpatul V.R., au sărit cu toții gardul în curte, iar inculpații

V.D.V. și C.M.F. au desfăcut geamul de la grajd și au intrat în interior având

asupra lor un sac, iar V.R. a rămas de pază în curte. Inculpații au pus în sac

nouă găini și o bibilică, cărora le-a răsucit capul pentru a nu face gălăgie,

după care inculpatul C.M.F. a ieșit din grajd, intrând în locul său V.R. La un

moment dat s-a aprins lumina în casa bătrânilor, situație în care C.M.F., care

era de pază, a strigat la ceilalți doi să iasă din grajd, iar la scurt timp a

apărut în curte partea vătămată V.Șt., cu o lanternă în mână. Inculpații V. au

ieșit din grajd cu niște furci cu care l-au lovit pe V.Șt., iar după ce acesta

a căzut la pământ, inculpații au sărit gardul în stradă și s-au îndepărtat în

fugă, de locuință.

În afară de găini, pe care le-au

împărțit între ei, inculpații au mai luat și cele două furci și o pereche de

zăbale pentru cai, pe care le-au vândut.

Potrivit concluziilor Certificatului

medico-legal nr. 3827/Ja/1468 din 17 decembrie 2002, întocmit de Serviciul

județean de medicină legală Bihor, V.Șt. a prezentat leziuni traumatice ce pot

data din 13 decembrie 2002 și care s-au putut produce prin lovire cu corp dur

și comprimare cu mâna și necesită îngrijiri medicale timp de 7 zile.

Faptele au fost constatate în baza

declarațiilor părții vătămate, a depozițiilor martorilor, coroborate cu

recunoașterea săvârșirii lor de către inculpații V.R. și V.D.V. atât la

organele de urmărire penală, cât și în instanță, precum și cu recunoașterea în

parte, de către inculpatul C.M.F., care a susținut că el nu a participat la

lovirea părții vătămate, ci numai la sustragerea găinilor, deci numai la furt.

Împotriva sentinței au declarat

apel, în termen legal, inculpații prin care au considerat-o netemeinică, și

anume: C.M.F., deoarece el a săvârșit infracțiunea de furt, în care sens, a

solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și schimbarea încadrării juridice

a faptei, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, iar V.R. a considerat

pedeapsa aplicată prea aspră, solicitând reducerea ei.

În ceea ce-l privea pe inculpatul

V.D.V., urma să se dispună încetarea procesului penal, ca urmare a decesului

acestuia.

Secția penală a Curții de Apel

Oradea, prin decizia nr. 137 din 12 iunie 2003, a respins, ca nefondate,

apelurile inculpaților C.M.F. și V.R., apreciind că vinovăția acestora este pe

deplin dovedită; infracțiunea de tâlhărie a fost comisă de către cei trei

inculpați în baza unei înțelegeri prealabile referitoare la modul de sustragere

a găinilor din locuința părții vătămate.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de inculpatul V.D.V. și a desființat

sentința, în sensul că, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10

alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit

împotriva sa.

În termen legal, cu reiterarea

acelorași motive care au făcut și obiectul cererilor de apel, inculpații C.M.F.

și V.R. au declarat recurs.

Examinând decizia atacată în raport

de cazurile de recurs prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și

pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursurile nefondate, urmând a fi respinse.

probatoriului dispus și administrat în cauză (declarațiile părții vătămate;

procesul-verbal de constatare la fața locului și planșele fotografice;

certificatul medico-legal, procesul-verbal de percheziție domiciliară;

procesul-verbal de reconstituire, declarațiile inculpaților din dosarul

instanței; depozițiile martorilor: T.A.; C.N., rezultă fără nici un dubiu că

inculpații au săvârșit împreună infracțiunea de tâlhărie. Astfel, deși fiecare

a desfășurat acte materiale distincte de ale celuilalt, respectiv, în timp ce

V.R. și V.D.V. îl agresau pe V.Șt., C.M.F. a fugit cu sacul în care erau

găinile furate de el, toți au cooperat în mod nemijlocit la comiterea

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211

alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., prin acțiuni care s-au completat

reciproc.

recurs referitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate, întrucât

instanțele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale cuprinse

în art. 72 C. pen., precum și datele personale ale inculpaților, care, deși

tineri, nu desfășoară activități licite și utile pentru a-și asigura

întreținerea, recurgând în realizarea acestui scop la fapte infracționale pe

care și le pregătesc din timp, în care sens se și organizează în bande.

Așa fiind, faptele și împrejurările

săvârșirii lor, precum și vinovăția inculpaților pentru comiterea infracțiunii

de tâlhărie, rezultă din probele complet analizate și just apreciate de către

instanțe care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situației

reale, iar în stabilirea și menținerea pedepselor au evaluat corect cerințele

cuprinse în dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

În consecință, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite cerințele

cazurilor de recurs invocate, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaților C.M.F. și V.R., va

deduce din pedepsele aplicate timpul reținerii și al arestării pentru fiecare

dintre ei de la 18 decembrie 2002, la 14 octombrie 2003 și îi va obliga pe

recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.M.F. și V.R. împotriva deciziei penale nr. 137/ A din

12 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 decembrie 2002, la 14

octombrie 2003, pentru ambii inculpați.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de 1.400.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu pentru inculpați, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.