ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1583/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11

ianuarie 1993, reclamantul R.F. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. S.A.,

solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor cuvenite în calitate de

inventator, din eficiența economică obținută în 1975 prin exportarea în Iran a

trei instalații complete pentru fabricarea pâinii iraniene tip „C.”, executate

în baza invenției nr. 77818 din 25 februarie 1974.

În cauză a formulat cerere de

intervenție E.L., care a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor

bănești reactualizate, cuvenite în calitate de inventator.

Pârâta S.C. P. S.A. a formulat

cerere de chemare în garanție împotriva S.C. L. S.A., S.C. G. S.A., S.C. D.

S.A., S.C. T. S.A., S.C. B. S.A., S.C. S. S.A., S.C. P. S.A., S.C. T. S.A.,

S.C. L. S.A., S.C. M.P. Băneasa.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința civilă nr. 97 din 6 februarie 1998, a admis acțiunea

formulată de reclamantul R.F. și cererea de intervenție formulată de E.L.

împotriva pârâtelor S.C. P. S.A. și S.C. T. S.A.; a obligat pe aceste pârâte la

plata drepturilor de autor cuvenite inventatorilor, în sumă de 101.751.712 lei

către reclamantul R.F. și 9.170.411 lei către intervenienta E.L., a respins

cererea de chemare în garanție formulată împotriva S.C. L. S.A., S.C. G. S.A.,

S.C. D. S.A., S.C. T. S.A., S.C. B. S.A., S.C. S. S.A., S.C. P. S.A., S.C. L.

S.A., S.C. M.P. Băneasa.

S-a reținut că reclamantul ca autor

și intervenienta în calitate de coautor, sunt inventatorii instalației pentru

fabricarea pâinii plate și alungite și că titulara brevetului, fosta

întreprindere de panificație, a exploatat invenția, exportând-o în Iran, unde

reclamantul a supravegheat și coordonat atât execuția utilajelor, cât și

punerea acestora în funcție.

Nici reclamantul și nici

intervenienta nu au primit drepturile bănești cuvenite, mai mult, reclamantului

i s-a reținut și suma de 1000 dolari S.U.A. cu care a fost premiat de

partenerul iranian pentru activitatea sa.

Excepțiile de tardivitate, de lipsa

calității procesuale pasive, a calității procesuale active a reclamantului și

intervenientei, invocate de societățile comerciale chemate în garanție, au fost

soluționate prin Încheierea din 16 mai 1997, în sensul respingerii acestora.

S-a respins însă cererea de chemare

în garanție, apreciindu-se că în cauză nu s-a făcut dovada că acestea au

beneficiat de invenție, în timp ce S.C. T. S.A. a recunoscut prin întâmpinare

că a participat la exploatarea invenției.

Prin decizia civilă nr. 116 din 9

martie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a

admis apelul formulat de pârâta, S.C. T. S.A., s-a schimbat în parte sentința,

în sensul respingerii acțiunii față de aceasta. S-a respins totodată apelul

S.C. P. S.A.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia civilă nr. 5073 din 6 noiembrie 2001, a admis recursurile declarate de

reclamanții R.I., R.D., R.M.C., ca succesori ai reclamantului R.F. și de pârâta

S.C. P. S.A., a casat decizia și a trimis cauza aceleiași Curți pentru

rejudecarea apelurilor, constatându-se nulitatea minutei deciziei recurate, ca

și a Încheierii din 14 octombrie 1999.

În rejudecare, prin încheierea din

25 septembrie 2002, așa cum a fost rectificată prin încheierea din 20 noiembrie

2002, s-a respins excepția tardivității cererii de aderare la apel, formulată

de S.C. P. S.A. la apelul S.C. T. S.A., s-a admis excepția inadmisibilității

cererii de aderare la apel, formulată de S.C. P. S.A.; s-a respins excepția

lipsei calității procesuale a reclamanților; s-a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a tuturor chemaților în garanție; s-au respins

excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale

pasive a S.C. P. S.A.

Prin decizia civilă nr. 493 din 4

decembrie 2002, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de pârâta S.C.

T. S.A. București împotriva sentinței civile nr. 97 din 6 februarie 1998,

pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu reclamanții

moștenitori R.I., R.D.V. și R.M.C., cu pârâta-apelantă S.C. P. S.A. și

intervenienta E.L.

A schimbat în parte sentința, în

sensul că a respins acțiunea față de S.C. T. S.A.; a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței; a respins apelul formulat de S.C. P. S.A.; a respins

cererea de reactualizare a pretențiilor formulată de reclamantul R.F., autorul

intimaților moștenitori.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Prima instanță a interpretat greșit

dispozițiile art. 35 din Legea nr. 62/1974 și cele ale art. 66 alin. (2) din

Legea nr. 64/1991, confundând termenul de execuție tehnică a utilajelor cu

termenul de exploatare și aplicare a invenției.

După intrarea în vigoare a Legii nr.

64/1991 și a H.G. nr. 152/1992, inventatorii au făcut demersurile necesare

pentru negocierea drepturilor bănești cu S.C. P. S.A., societate care a preluat

o parte din patrimoniul fostei titulare de brevet, Î.M.P. București.

Din probele administrate a rezultat

faptul că pârâta-apelantă S.C. T. S.A. a executat din punct de vedere tehnic

utilajele comandate de Î.M.P. București, titulara brevetului de invenție, care,

prin intermediul societății U., a livrat aceste utilaje în Iran, aplicarea și

exploatarea invenției făcându-se în această țară.

Împotriva acestei decizii, precum și

a încheierii din 25 septembrie 2002, a declarat recurs pârâta S.C. . S.A.,

susținând că:

„Instanța a respins excepțiile

invocate de S.C. P. S.A., fără a preciza motivele”.

Cu privire la excepția tardivității

acțiunii, raportat la prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, la

data formulării acțiunii, brevetul de invenție nu mai era protejat.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a S.C. P. S.A. a fost respinsă cu nesocotirea prevederilor art. 48 și

art. 66 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, întrucât nu poate fi considerată ca

unitate care a aplicat invenția, nu s-a făcut dovada beneficiului realizat sau,

în caz contrar, trebuia admisă tot astfel, cererea de chemare în garanție.

Sub acest aspect, este greșită și

soluția de respingere a acțiunii față de S.C. T. S.A., care, ca și recurenta,

era parte din unitatea care a aplicat invenția, Î.M.P. București.

Pe de altă parte, mai arată

recurenta, hotărârea instanței de apel nu este motivată în ce privește

respingerea apelului S.C. P. S.A.

Recursul nu este întemeiat.

Excepțiile de care se face vorbire,

au fost rezolvate, de necontestat, prin încheierea de ședință din 25 septembrie

2002, rectificată la 20 noiembrie 2002, ce cuprinde, esențial, și motivarea

corespunzătoare.

În ce privește modul de rezolvare a

acestora, sentința dată astfel este legală, câtă vreme dreptul la acțiune al

reclamanților s-a născut odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991 (21

ianuarie 1992), din dispozițiile art. 66 din lege, rezultând că legiuitorul a

recunoscut autorului sau autorilor unei invenții brevetate anterior dreptul de

a cere unității care a aplicat invenția respectivă să negocieze drepturile

bănești dacă invenția nu a fost recompensată, iar în caz de neînțelegere să se

adreseze instanțelor judecătorești. Termenul în care se poate formula o

asemenea cerere, așa cum în mod corect s-a apreciat prin hotărârea atacată,

este termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul

nr. 167/1958, termen care în speță nu este depășit.

Tot astfel, corect s-a apreciat

asupra existenței calității procesuale pasive a recurentei, întrucât aceasta,

ca succesoare în drepturi și obligații a fostei Î.M.P., a aplicat invenția prin

realizarea ei și exportul în Iran, obținând astfel beneficiile corespunzătoare

în țară. Elementele menționate sunt stabilite neechivoc, atât prin expertiza

efectuată în cauză, cât și prin celelalte probe administrate.

Ca atare, sunt îndeplinite, în

speță, cerințele Legii nr. 64/1991, în ce interesează, respectiv existența unei

invenții brevetate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991, aplicată

S.C. P. S.A., unitate chemată la negociere, inventatorii nefiind recompensați

în baza reglementărilor anterioare, iar acțiunea fiind introdusă în termen,

conform celor arătate.

În ce privește cererea de chemare în

garanție, de asemenea s-a apreciat corespunzător, în lipsa dovezilor de

participare a chematelor în garanție la beneficiile conferite de invenție sau

la aplicarea acesteia.

De altfel, acest aspect nu a

constituit obiect de critică în apel, ci numai în cadrul cererii de aderare la

apel, cerere ce a fost însă respinsă ca inadmisibilă.

Referitor la admiterea, în sensul

arătat a apelului S.C. T. S.A., considerentele aduse, că această unitate a

executat numai utilajele, obiect al invenției, justifică, de asemenea, soluția

dată, prin aceasta societatea comercială respectivă neputând fi considerată

unitate beneficiară a invenției, în sensul prevederilor art. 66 din Legea nr.

64/1991 și a Regulei nr. 53.

Față de cele arătate și cum

hotărârea atacată cuprinde toate elementele de fapt și de drept corespunzător

dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., în baza art. 312 și art. 314 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta S.C. P. S.A. București împotriva deciziei nr. 493 din 4

decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și încheierii

din 25 septembrie 2002 a aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 februarie 2004.