ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1583/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 ianuarie 1993, reclamantul R.F. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor cuvenite în calitate de inventator, din eficiența economică obținută în 1975 prin exportarea în Iran a trei instalații complete pentru fabricarea pâinii iraniene tip „C.”, executate în baza invenției nr. 77818 din 25 februarie 1974. În cauză a formulat cerere de intervenție E.L., care a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reactualizate, cuvenite în calitate de inventator. Pârâta S.C. P. S.A. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva S.C.

L. S.A., S.C. G. S.A., S.C. D. S.A., S.C. T. S.A., S.C. B. S.A., S.C. S. S.A., S.C. P. S.A., S.C. T. S.A., S.C. L. S.A., S.C. M.P. Băneasa. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 97 din 6 februarie 1998, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.F. și cererea de intervenție formulată de E.L. împotriva pârâtelor S.C. P. S.A. și S.C. T. S.A.; a obligat pe aceste pârâte la plata drepturilor de autor cuvenite inventatorilor, în sumă de 101.751.712 lei către reclamantul R.F. și 9.170.411 lei către intervenienta E.L., a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva S.C. L. S.A., S.C. G. S.A., S.C. D. S.A., S.C. T. S.A., S.C. B. S.A., S.C. S. S.A., S.C. P. S.A., S.C.

L. S.A., S.C. M.P. Băneasa. S-a reținut că reclamantul ca autor și intervenienta în calitate de coautor, sunt inventatorii instalației pentru fabricarea pâinii plate și alungite și că titulara brevetului, fosta întreprindere de panificație, a exploatat invenția, exportând-o în Iran, unde reclamantul a supravegheat și coordonat atât execuția utilajelor, cât și punerea acestora în funcție. Nici reclamantul și nici intervenienta nu au primit drepturile bănești cuvenite, mai mult, reclamantului i s-a reținut și suma de 1000 dolari S.U.A. cu care a fost premiat de partenerul iranian pentru activitatea sa. Excepțiile de tardivitate, de lipsa calității procesuale pasive, a calității procesuale active a reclamantului și intervenientei, invocate de societățile comerciale chemate în garanție, au fost soluționate prin Încheierea din 16 mai 1997, în sensul respingerii acestora.

S-a respins însă cererea de chemare în garanție, apreciindu-se că în cauză nu s-a făcut dovada că acestea au beneficiat de invenție, în timp ce S.C. T. S.A. a recunoscut prin întâmpinare că a participat la exploatarea invenției. Prin decizia civilă nr. 116 din 9 martie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul formulat de pârâta, S.C. T. S.A., s-a schimbat în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii față de aceasta. S-a respins totodată apelul S.C. P. S.A. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 5073 din 6 noiembrie 2001, a admis recursurile declarate de reclamanții R.I., R.D., R.M.C., ca succesori ai reclamantului R.F. și de pârâta S.C.

P. S.A., a casat decizia și a trimis cauza aceleiași Curți pentru rejudecarea apelurilor, constatându-se nulitatea minutei deciziei recurate, ca și a Încheierii din 14 octombrie 1999. În rejudecare, prin încheierea din 25 septembrie 2002, așa cum a fost rectificată prin încheierea din 20 noiembrie 2002, s-a respins excepția tardivității cererii de aderare la apel, formulată de S.C. P. S.A. la apelul S.C. T. S.A., s-a admis excepția inadmisibilității cererii de aderare la apel, formulată de S.C. P. S.A.; s-a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamanților; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor chemaților în garanție; s-au respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a S.C.

P. S.A. Prin decizia civilă nr. 493 din 4 decembrie 2002, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de pârâta S.C. T. S.A. București împotriva sentinței civile nr. 97 din 6 februarie 1998, pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu reclamanții moștenitori R.I., R.D.V. și R.M.C., cu pârâta-apelantă S.C. P. S.A. și intervenienta E.L. A schimbat în parte sentința, în sensul că a respins acțiunea față de S.C. T. S.A.; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a respins apelul formulat de S.C. P. S.A.; a respins cererea de reactualizare a pretențiilor formulată de reclamantul R.F., autorul intimaților moștenitori. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 35 din Legea nr. 62/1974 și cele ale art. 66 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, confundând termenul de execuție tehnică a utilajelor cu termenul de exploatare și aplicare a invenției.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991 și a H.G. nr. 152/1992, inventatorii au făcut demersurile necesare pentru negocierea drepturilor bănești cu S.C. P. S.A., societate care a preluat o parte din patrimoniul fostei titulare de brevet, Î.M.P. București. Din probele administrate a rezultat faptul că pârâta-apelantă S.C. T. S.A. a executat din punct de vedere tehnic utilajele comandate de Î.M.P. București, titulara brevetului de invenție, care, prin intermediul societății U., a livrat aceste utilaje în Iran, aplicarea și exploatarea invenției făcându-se în această țară. Împotriva acestei decizii, precum și a încheierii din 25 septembrie 2002, a declarat recurs pârâta S.C. . S.A., susținând că: „Instanța a respins excepțiile invocate de S.C.

P. S.A., fără a preciza motivele”. Cu privire la excepția tardivității acțiunii, raportat la prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, la data formulării acțiunii, brevetul de invenție nu mai era protejat. Excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. P. S.A. a fost respinsă cu nesocotirea prevederilor art. 48 și art. 66 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, întrucât nu poate fi considerată ca unitate care a aplicat invenția, nu s-a făcut dovada beneficiului realizat sau, în caz contrar, trebuia admisă tot astfel, cererea de chemare în garanție. Sub acest aspect, este greșită și soluția de respingere a acțiunii față de S.C. T. S.A., care, ca și recurenta, era parte din unitatea care a aplicat invenția, Î.M.P.

București. Pe de altă parte, mai arată recurenta, hotărârea instanței de apel nu este motivată în ce privește respingerea apelului S.C. P. S.A. Recursul nu este întemeiat. Excepțiile de care se face vorbire, au fost rezolvate, de necontestat, prin încheierea de ședință din 25 septembrie 2002, rectificată la 20 noiembrie 2002, ce cuprinde, esențial, și motivarea corespunzătoare. În ce privește modul de rezolvare a acestora, sentința dată astfel este legală, câtă vreme dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991 (21 ianuarie 1992), din dispozițiile art. 66 din lege, rezultând că legiuitorul a recunoscut autorului sau autorilor unei invenții brevetate anterior dreptul de a cere unității care a aplicat invenția respectivă să negocieze drepturile bănești dacă invenția nu a fost recompensată, iar în caz de neînțelegere să se adreseze instanțelor judecătorești.

Termenul în care se poate formula o asemenea cerere, așa cum în mod corect s-a apreciat prin hotărârea atacată, este termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen care în speță nu este depășit. Tot astfel, corect s-a apreciat asupra existenței calității procesuale pasive a recurentei, întrucât aceasta, ca succesoare în drepturi și obligații a fostei Î.M.P., a aplicat invenția prin realizarea ei și exportul în Iran, obținând astfel beneficiile corespunzătoare în țară. Elementele menționate sunt stabilite neechivoc, atât prin expertiza efectuată în cauză, cât și prin celelalte probe administrate. Ca atare, sunt îndeplinite, în speță, cerințele Legii nr. 64/1991, în ce interesează, respectiv existența unei invenții brevetate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991, aplicată S.C.

P. S.A., unitate chemată la negociere, inventatorii nefiind recompensați în baza reglementărilor anterioare, iar acțiunea fiind introdusă în termen, conform celor arătate. În ce privește cererea de chemare în garanție, de asemenea s-a apreciat corespunzător, în lipsa dovezilor de participare a chematelor în garanție la beneficiile conferite de invenție sau la aplicarea acesteia. De altfel, acest aspect nu a constituit obiect de critică în apel, ci numai în cadrul cererii de aderare la apel, cerere ce a fost însă respinsă ca inadmisibilă. Referitor la admiterea, în sensul arătat a apelului S.C.

T. S.A., considerentele aduse, că această unitate a executat numai utilajele, obiect al invenției, justifică, de asemenea, soluția dată, prin aceasta societatea comercială respectivă neputând fi considerată unitate beneficiară a invenției, în sensul prevederilor art. 66 din Legea nr. 64/1991 și a Regulei nr. 53. Față de cele arătate și cum hotărârea atacată cuprinde toate elementele de fapt și de drept corespunzător dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., în baza art. 312 și art. 314 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. P. S.A. București împotriva deciziei nr. 493 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și încheierii din 25 septembrie 2002 a aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2004.