ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2119/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC B.R. SRL Ploiești a formulat acțiune la data de 5 martie 2002, înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, solicitând ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, să se dispună anularea deciziei nr. 1934 din 29 noiembrie 2001 și a actului constatator nr. 685 din 14 august 2001, prin care a fost obligată să plătească cu titlu de taxe vamale și majorări aferente, suma de 760.484.187 lei.

A susținut reclamanta, în motivarea acțiunii, că actele sunt nelegale, fiind beneficiara prevederilor art. 22 din Legea nr. 133/1999, în sensul că avea scutire de vamă, și că oricum neîndeplinirea obligației de a se prezenta în 30 zile la Biroul Vamal, pentru încheierea tranzitului vamal și stabilirea regimului definitiv pentru autovehiculul importat, este sancționată ca o contravenție. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 83 din 14 iunie 2002, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 1934/2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și actul constatator nr. 685/2001 al Direcției Generale a Vămilor - Biroul Vamal Ploiești și a exonerat reclamanta, de plata sumei de 760.484.187 lei și la cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că la obligația prevăzută la art. 46 din Legea nr. 141/1997, în cazul nerespectării termenului de 30 zile pentru încheierea tranzitului vamal constituie contravenție, fiind sancționată contravențional, reclamanta, conform procesului-verbal nr. 353 din 15 august 2001, și că pe de altă parte, încheierea din oficiu a regimului de tranzit vamal și calcularea taxelor vamale se poate face de către autoritatea vamală, numai pentru bunurile pentru care se datorează taxe vamale și pe care titularii întârzie să le achite. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, susținând că hotărârea este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Recursul se constată a fi fondat, pentru considerentele ce se vor expune. SC B.R. SRL Ploiești a introdus în țară un autobuz, conform declarației vamale de tranzit nr. 11326 din 27 aprilie 2001. Organele vamale au reținut prin actul de constatare nr. 685/2001, că reclamanta, cu încălcarea art. 46 din Legea nr. 141/1997, nu s-a prezentat să solicite acordarea unui regim vamal definitiv și nici prelungirea regimului vamal suspensiv, astfel că s-au stabilit drepturi vamale datorate statului, în valoare de 760.484.187 lei, fiind sancționată și contravențional societatea comercială. Potrivit art. 46 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal, titularul operațiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat ca în termen de 30 zile de la depunerea declarației vamale sumare, să solicite autorității vamale, plasarea mărfurilor sub un regim vamal.

Această obligație de a se prezenta Biroul Vamal este stabilită tocmai pentru a se definitiva regimul vamal și a se constata dacă pretinsele facilități se acordă pentru importatorii care respectă condițiile inițiale avute în vedere la declarația vamală sumară. În conformitate cu reglementările făcute prin art. 95, autoritatea vamală constatând nerespectarea de către reclamantă a termenului de 30 de zile, din oficiu a dispus încheierea regimului vamal suspensiv. Față de aceste prevederi ale Codului vamal, soluția instanței de fond se constată a fi nelegală, în contradicție cu reglementările respective, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa sentința nr. 83/2002, iar pe fond va respinge acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova împotriva sentinței civile nr. 83 din 14 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința, iar pe fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2004.