ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.05.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2119/2004

HOTĂRÂRE
27.05.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2119/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC B.R. SRL Ploiești a

formulat acțiune la data de 5 martie 2002, înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, solicitând ca în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională

Vamală Interjudețeană București, să se dispună anularea deciziei nr. 1934 din

29 noiembrie 2001 și a actului constatator nr. 685 din 14 august 2001, prin

care a fost obligată să plătească cu titlu de taxe vamale și majorări aferente,

suma de 760.484.187 lei.

A susținut reclamanta, în motivarea

acțiunii, că actele sunt nelegale, fiind beneficiara prevederilor art. 22 din

Legea nr. 133/1999, în sensul că avea scutire de vamă, și că oricum neîndeplinirea

obligației de a se prezenta în 30 zile la Biroul Vamal, pentru încheierea tranzitului vamal și stabilirea regimului definitiv pentru

autovehiculul importat, este sancționată ca o contravenție.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 83 din 14 iunie 2002, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 1934/2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și

actul constatator nr. 685/2001 al Direcției Generale a Vămilor - Biroul Vamal

Ploiești și a exonerat reclamanta, de plata sumei de 760.484.187 lei și la

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut în esență că la obligația prevăzută la art. 46 din

Legea nr. 141/1997, în cazul nerespectării termenului de 30 zile pentru

încheierea tranzitului vamal constituie contravenție, fiind sancționată

contravențional, reclamanta, conform procesului-verbal nr. 353 din 15 august

2001, și că pe de altă parte, încheierea din oficiu a regimului de tranzit

vamal și calcularea taxelor vamale se poate face de către autoritatea vamală,

numai pentru bunurile pentru care se datorează taxe vamale și pe care titularii

întârzie să le achite.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, susținând că hotărârea

este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Recursul se constată a fi fondat,

pentru considerentele ce se vor expune.

SC B.R. SRL Ploiești a introdus în

țară un autobuz, conform declarației vamale de tranzit nr. 11326 din 27 aprilie

reclamanta, cu încălcarea art. 46 din Legea nr. 141/1997, nu s-a prezentat să

solicite acordarea unui regim vamal definitiv și nici prelungirea regimului

vamal suspensiv, astfel că s-au stabilit drepturi vamale datorate statului, în

valoare de 760.484.187 lei, fiind sancționată și contravențional societatea

comercială.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal, titularul operațiunii comerciale sau reprezentantul

acestuia este obligat ca în termen de 30 zile de la depunerea declarației

vamale sumare, să solicite autorității vamale, plasarea mărfurilor sub un regim

vamal.

Această obligație de a se prezenta

Biroul Vamal este stabilită tocmai pentru a se definitiva regimul vamal și a se

constata dacă pretinsele facilități se acordă pentru importatorii care respectă

condițiile inițiale avute în vedere la declarația vamală sumară.

În conformitate cu reglementările

făcute prin art. 95, autoritatea vamală constatând nerespectarea de către

reclamantă a termenului de 30 de zile, din oficiu a dispus încheierea regimului

vamal suspensiv.

Față de aceste prevederi ale Codului

vamal, soluția instanței de fond se constată a fi nelegală, în contradicție cu reglementările

respective, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul,

va casa sentința nr. 83/2002, iar pe fond va respinge acțiunea reclamantului.

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova împotriva sentinței civile nr.

83 din 14 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința, iar pe fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 mai 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Brașov, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Di
ÎCCJ 2004-05-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1744/2004
Asupra contestației în anulare și a cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1285 din 4 octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a
ÎCCJ 2003-03-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 943/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC C.C. SRL Ploiești, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, a solicitat anularea deciz
ÎCCJ 2003-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4171/2003
iere la plata T.V.A., în cuantum de 19.087.780.584 lei, în temeiul prevederilor art. 6 pct. B lit. a) alin. (2) din O.G. nr. 34/1997, însă aceste obligații fiscale sunt datorate, deoarece a achitat în termen de 7 zile, suma de 5.490.566.283
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85457)
comunicarea actului constatator încheiat cu ocazia controlului ulterior vămuirii și că, nefiind depășit acest termen de grație, nu datorează majorări de întârziere, conform art.164 din aceeași lege. Împotriva sentinței a declarat recurs pâr
Sursă