ÎCCJ, decizie (scj.ro #85457)

Taxă vamală. Diferențe în minus. Caz în care nu se datorează majorări de întârziere Nu se datorează majorări de întârziere dacă diferențele în minus de taxe vamale, s-au achitat în termen de 7 zile de la data comunicării actului constatator încheiat cu ocazia controlului ulterior vămuirii. Termenul de 7 zile este un termen de grație acordat titularului operațiunii comerciale pentru achitarea debitului, conform art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997, iar nu termen de executare silită în sensul prevăzut de art.13 din Ordonanța Guvernului nr.11/1996 și art.141 din Legea nr.141/1997.

Decizia nr.640 din 20 februarie 2002 Societatea comercială reclamantă a solicitat anularea deciziei nr.7 din 5 februarie 2001 și a adresei nr.1918 din 13 iunie 2000, acte întocmite de pârâta Direcția Generală a Vămilor – Direcția Regională Vamală Interjudețeană București și să se constate că nu datorează majorările de întârziere în sumă de 97.958.499 lei deoarece diferențele de taxe vamale, stabilite de Biroul Vamal Târgoviște, au fost achitate în termen de 5 zile de la data la care i-a fost comunicat actul constatator încheiat în exercitarea controlului vamal ulterior Curtea de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și comercial, prin sentința nr.126 din 23 mai 2001, a admis acțiunea, a anulat actele atacate și a exonerat pe reclamantă de plata majorărilor de întârziere.

Instanța a reținut că reclamanta a respectat dispozițiile art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997, achitând diferențele în minus de taxe vamale în termen de 7 zile de la comunicarea actului constatator încheiat cu ocazia controlului ulterior vămuirii și că, nefiind depășit acest termen de grație, nu datorează majorări de întârziere, conform art.164 din aceeași lege. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană București.

Recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.13 din Ordonanța Guvernului nr.11/1996 și art.141 din Legea nr.141/1997, potrivit cărora intimata datorează majorări de întârziere pentru neachitarea taxelor vamale la data scadenței obligației bugetare, care este data înregistrării datoriei vamale; că termenul de 7 zile prevăzut de Legea nr.141/1997 este un termen în care autoritatea vamală are dreptul de a proceda la executarea silită a debitorului, iar nu un termen scadent, cum eronat s-a considerat în hotărârea atacată. Recursul este nefondat. În actul constatator nr.23 din 28 aprilie 2000, în exercitarea controlului vamal ulterior, Unitatea Vamală Târgoviște a stabilit că pentru importul efectuat cu declarația vamală de import nr.1339 din 29 ianuarie 1999, intimata-reclamantă datorează taxe vamale în sumă de 73.048.843 lei.

În același act constatator s-a consemnat că datoria vamală astfel stabilită, a fost achitată cu ordinele de plată nr.1046 și nr.1047 din 20 aprilie 2000. Această situație de fapt, necontestată de recurentă, a fost corect apreciată de către instanța de fond ca temei pentru exonerarea intimatei-reclamante la plata majorărilor de întârziere în sumă de 97.958.499 lei, calculate după stingerea datoriei vamale, prin actul nr.1918 din 13 iunie 2000 al Unității Vamale Târgoviște. Soluția instanței de fond este conformă dispozițiilor art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997, care prevede că diferențele în minus de taxe vamale constatate la controlul vamal ulterior trebuie achitate de titularul operațiunii comerciale în termen de 7 zile de la data comunicării și că nerespectarea acestui termen atrage suportarea de majorări de întârziere aferente diferenței respective.

Aceste dispoziții legale cuprind reglementarea specială a datoriei vamale stabilite în cadrul controlului vamal ulterior și cum în cauză au fost contestate majorările aferente unei asemenea datorii, apar ca nefondate criticile recurentei privind greșita aplicare a legii. Totodată, aceste dispoziții legale, corect interpretate și aplicate de instanța de fond, infirmă susținerile din recurs referitoare la incidența în cauză a prevederilor art.13 din Ordonanța Guvernului nr.11/1996 și art.141 din Legea nr.141/1997, care reglementează scadența datoriei vamale stabilite la înregistrarea declarației vamale, iar nu cea constatată în procedura controlului vamal ulterior.

Contrar susținerii recurentei, termenul de7 zile de la comunicarea diferenței de taxe vamale datorate a fost prevăzut de art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997 ca un termen de grație acordat titularului operațiunii comerciale pentru achitarea debitului stabilit la controlul vamal ulterior, iar nu pentru executarea silită a acestuia și pentru calculul majorărilor de întârziere datorate numai în caz de nerespectare a termenului. În consecință, intimata-reclamantă a fost nelegal obligată să plătească majorările de întârziere calculate de la data operațiunii de vămuire a mărfurilor importate și soluția instanței de fond de anulare a actelor referitoare la acest debit. Recursul a fost respins ca nefondat.