ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3388/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, se constată următoarele:

Prin capătul de cerere disjuns din

dosarul 4324/2003, reclamantul în reconvențională F.Ș.A. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții C.E., F.I.S. și K.V. includerea în masa succesorală a

defunctei F.E.I. a obligației de rentă viageră în favoarea pârâtei C.E. provenind

din contractul încheiat între aceasta și defunctă.

Reclamantul în reconvențională a

precizat că pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca există dosarul 6294/2003 privind

partajul averii succesorale a defunctei F.E.I., cu care cererea reconvențională

disjunsă se afla în strânsă legătură, impunându-se conexarea celor două cauze.

Prin sentința civilă 5269 din 9

octombrie 2003 a Judecătoriei Oradea s-a admis excepția privind lipsa

competenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, declinându-se competența de

soluționare a capătului de cerere disjuns formând dosarul 4324/2003, al

Judecătoriei Oradea formulat de F.Ș.A. în contradictoriu cu pârâții C.E., F.I.S.

și K.V. în favoarea Judecătoriei Cluj.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a avut în vedere faptul că ultimul domiciliu al defunctei F.E.I. a

fost în Municipiul Cluj și tot la Judecătoria Cluj se judecă și dosarul

6294/2003 privind partajul succesoral, ceea ce justifică, în aplicarea art. 14 C.

proc. civ. ca judecarea cererii reconvenționale care se află în strânsă

legătură cu dosarul 6294/2003, să fie soluționată tot de Judecătoria Cluj.

Împotriva sentinței a declarat

recurs C.E., arătând în esență că instanța de fond declinându-și competența în

favoarea Judecătoriei Cluj a încălcat dispozițiunile procedurale imperative de

competență teritorială.

În motivarea recursului C.E. arată

că obiectul acțiunii principale vizează rezilierea contractului de

vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere, încheiat cu defuncta, ca urmare a

imposibilității realizării condiției. Prin cererea reconvențională s-a

solicitat de soțul supraviețuitor al defunctei să se constate că în realitate,

contractul încheiat de C.E. cu defuncta este un contract de rentă viageră,

instanța urmând a stabili cuantumul rentei viagere în sarcina succesorilor

conexându-se acțiunea reconvențională cu dosarul de stabilire a masei

succesorale aflat pe rolul Judecătoriei Cluj.

Instanța a respins în cadrul

acțiunii principale excepția de necompetență teritorială, care a fost apoi

reiterată, în condițiile în care reclamantul în reconvențională nu mai avea

legitimare să o invoce. La aceasta se mai adaugă și faptul că litigiul izvorând

dintr-un contract în legătură cu un imobil, competența teritorială era

imperativ reglementată de art. 13 C. proc. civ., imobilul aflându-se în raza de

competență a Judecătoriei Oradea.

Recursul este întemeiat.

Obiectul acțiunii principale vizează

rezilierea unui contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere

perfectat între reclamanta-recurentă C.E. și defuncta F.E.I. Cererea

reconvențională a soțului supraviețuitor F.A. vizează schimbarea naturii

juridice a contractului, în contract de rentă viageră și stabilirea cuantumului

sultei care urmează a fi suportată de succesorii defunctei cumpărătoare.

Este adevărat că pe rolul

Judecătoriei Cluj se află dosarul 6294/2003 privind partajul averii succesorale

a defunctei, în care este inclus și imobilul la care se referă dosarul

4234/2003, dar aceasta nu justifică incidența dispozițiunilor art. 14 C. proc.

civ. privind competența teritorială a instanței de la ultimul domiciliu al

defunctului, așa cum greșit a concluzionat instanța de fond, deoarece textul de

referință are o aplicare limitată și circumstanțiată numai la raporturile

litigioase ale succesorilor legali și testamentari în legătură cu moștenirea nu

și la raporturile celor ce nu au această calitate față de succesiune și masa

succesorală.

În cauză, dacă s-ar fi aplicat

regula generală de competență, prevăzută de art. 5 C. proc. civ., excepția de

necompetență teritorială putea fi invocată numai la prima zi de înfățișare și

numai de către C.E., pârâta în reconvențională și nu de către reclamantul F.A.

Dar, în speță, își găsesc aplicare

dispozițiile art. 13 C. proc. civ., care statuează că cererile privitoare la

bunurile imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află

imobilele.

Cum obiectul litigiului îl

constituie rezilierea unui contract de vânzare-cumpărare imobiliară, iar

cererea reconvențională vizează doar schimbarea calificării naturii juridice a contractului

în privința imobilului, aflat în raza de competență a Judecătoriei Oradea, este

neîndoios că în temeiul art. 13 C. proc. civ. acestei instanțe îi revine

competența teritorială de soluționare a litigiilor.

Pentru aceste considerente, recursul

de față urmează a fi admis modificându-se sentința în sensul respingerii

excepției privind lipsa competenței teritoriale a Judecătoriei Oradea și

trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta C.E. împotriva sentinței civile nr.5269 din 9 octombrie 2003 a

Judecătoriei Oradea.

Modifică în tot sentința atacată în

sensul că respinge excepția privind lipsa competenței teritoriale a

Judecătoriei Oradea.

Trimite cauza aceleiași instanțe

pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2004.