ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3388/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată următoarele: Prin capătul de cerere disjuns din dosarul 4324/2003, reclamantul în reconvențională F.Ș.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C.E., F.I.S. și K.V. includerea în masa succesorală a defunctei F.E.I. a obligației de rentă viageră în favoarea pârâtei C.E. provenind din contractul încheiat între aceasta și defunctă. Reclamantul în reconvențională a precizat că pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca există dosarul 6294/2003 privind partajul averii succesorale a defunctei F.E.I., cu care cererea reconvențională disjunsă se afla în strânsă legătură, impunându-se conexarea celor două cauze. Prin sentința civilă 5269 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Oradea s-a admis excepția privind lipsa competenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, declinându-se competența de soluționare a capătului de cerere disjuns formând dosarul 4324/2003, al Judecătoriei Oradea formulat de F.Ș.A.

în contradictoriu cu pârâții C.E., F.I.S. și K.V. în favoarea Judecătoriei Cluj. Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere faptul că ultimul domiciliu al defunctei F.E.I. a fost în Municipiul Cluj și tot la Judecătoria Cluj se judecă și dosarul 6294/2003 privind partajul succesoral, ceea ce justifică, în aplicarea art. 14 C. proc. civ. ca judecarea cererii reconvenționale care se află în strânsă legătură cu dosarul 6294/2003, să fie soluționată tot de Judecătoria Cluj. Împotriva sentinței a declarat recurs C.E., arătând în esență că instanța de fond declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Cluj a încălcat dispozițiunile procedurale imperative de competență teritorială.

În motivarea recursului C.E. arată că obiectul acțiunii principale vizează rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere, încheiat cu defuncta, ca urmare a imposibilității realizării condiției. Prin cererea reconvențională s-a solicitat de soțul supraviețuitor al defunctei să se constate că în realitate, contractul încheiat de C.E. cu defuncta este un contract de rentă viageră, instanța urmând a stabili cuantumul rentei viagere în sarcina succesorilor conexându-se acțiunea reconvențională cu dosarul de stabilire a masei succesorale aflat pe rolul Judecătoriei Cluj. Instanța a respins în cadrul acțiunii principale excepția de necompetență teritorială, care a fost apoi reiterată, în condițiile în care reclamantul în reconvențională nu mai avea legitimare să o invoce.

La aceasta se mai adaugă și faptul că litigiul izvorând dintr-un contract în legătură cu un imobil, competența teritorială era imperativ reglementată de art. 13 C. proc. civ., imobilul aflându-se în raza de competență a Judecătoriei Oradea. Recursul este întemeiat. Obiectul acțiunii principale vizează rezilierea unui contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere perfectat între reclamanta-recurentă C.E. și defuncta F.E.I. Cererea reconvențională a soțului supraviețuitor F.A. vizează schimbarea naturii juridice a contractului, în contract de rentă viageră și stabilirea cuantumului sultei care urmează a fi suportată de succesorii defunctei cumpărătoare. Este adevărat că pe rolul Judecătoriei Cluj se află dosarul 6294/2003 privind partajul averii succesorale a defunctei, în care este inclus și imobilul la care se referă dosarul 4234/2003, dar aceasta nu justifică incidența dispozițiunilor art. 14 C. proc.

civ. privind competența teritorială a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, așa cum greșit a concluzionat instanța de fond, deoarece textul de referință are o aplicare limitată și circumstanțiată numai la raporturile litigioase ale succesorilor legali și testamentari în legătură cu moștenirea nu și la raporturile celor ce nu au această calitate față de succesiune și masa succesorală. În cauză, dacă s-ar fi aplicat regula generală de competență, prevăzută de art. 5 C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială putea fi invocată numai la prima zi de înfățișare și numai de către C.E., pârâta în reconvențională și nu de către reclamantul F.A. Dar, în speță, își găsesc aplicare dispozițiile art. 13 C. proc.

civ., care statuează că cererile privitoare la bunurile imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele. Cum obiectul litigiului îl constituie rezilierea unui contract de vânzare-cumpărare imobiliară, iar cererea reconvențională vizează doar schimbarea calificării naturii juridice a contractului în privința imobilului, aflat în raza de competență a Judecătoriei Oradea, este neîndoios că în temeiul art. 13 C. proc. civ. acestei instanțe îi revine competența teritorială de soluționare a litigiilor. Pentru aceste considerente, recursul de față urmează a fi admis modificându-se sentința în sensul respingerii excepției privind lipsa competenței teritoriale a Judecătoriei Oradea și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta C.E. împotriva sentinței civile nr.5269 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Oradea. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge excepția privind lipsa competenței teritoriale a Judecătoriei Oradea. Trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2004.