ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 660/2003

D E C I Z I A NR.660 DOSAR NR.5200/2001 La data de 22 ianuarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul C.I.și pârâții: Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, prin Primar, pentru Statul Român, C.A..și C.D.împotriva deciziei nr.154 din 12 iulie 2001 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 22 ianuarie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat succesiv la 5 februarie și 19 februarie 2003. C U R T E A Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 august 1998 reclamantul C.I.a chemat în judecată Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea titlului și a înscrierii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului în temeiul Decretului nr.92/1950 cu privire la imobilul din CF Cluj nr.top.168 A + 1 constând în casă din cărămidă și piatră cu 7 camere, 3 bucătării, dependințe și curte, situat în Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12; să se constate nulitatea actului de partaj realizat de pârâtul Statul Român cu privire la imobilul mai susmenționat, prin formarea a două parcele, cu nr.top.nou 168/1 și 168/2 și înscris cu CF cu nr.833/1997; să se dispună rectificarea intabulării din CF 1666 Cluj, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și a partajului realizat și înscrierea dreptului de proprietate al foștilor proprietari C.I.și C.P..

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că imobilul înscris în CF 1666 Cluj a aparținut unchiului și mătușii – C.I.și C.P., al căror unic moștenitor este, bunul fiind naționalizat și preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr.92/1950, cu încălcarea art.II din acest act normativ, deoarece proprietarii tabulari erau exceptați de la naționalizare, C.I.fiind la data naționalizării funcționar, iar soția acestuia, C.P., casnică. La 23 mai 2000 reclamantul C.I.și-a completat acțiunea introductivă de instanță în sensul că a chemat în judecată și pe pârâții C.A.., F.S., F.I.și “ C.” SA, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare pe care pârâții le-au încheiat cu privire la apartamentele nr.2 și 3 situate în imobilul din Cluj-Napoca , str.David Francisc nr.12.

În motivarea cererii completatoare, reclamantul a susținut că, după apariția Legii nr.112/1995, în calitate de succesor al defuncților C.I.și C.P. a formulat cerere de restituire în natură a imobilului din Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12 și cu încălcarea art.9 din menționata lege, apartamentele nr.2 și 3 au fost vândute pârâților (foști chiriași) mai înainte de soluționarea definitivă a cererii de restituire în natură. Vânzarea unei părți din imobil către pârâta C.A. .s-a făcut cu încălcarea legii, pentru că pârâta nu a locuit în apartamentul vândut, pe care l-a închiriat ori înstrăinat unei societăți comerciale.

La 10 noiembrie 2000, reclamantul C.I.a formulat o nouă cerere de completare a acțiunii și a chemat în judecată pe pârâtul C.D.I., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.33069/18 februarie 1997 încheiat între C.M., antecesoarea pârâtului și “ C.” SA, pentru apartamentul nr.1 al imobilului din Cluj-Napoca , str.David Francisc nr.12.

La data de 19 februarie 1999, numiții P.M.și B.P.L.au formulat cerere de intervenție în interes propriu, pentru ca, în contradictoriu cu reclamantul C.I.și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, să se constate nulitatea absolută a actelor de trecere în proprietatea statului, în baza Decretului nr.92/1950, a următoarelor: imobilul din Cluj Napoca, str.David Francisc nr.12, înscris în CF 1666 Cluj, nr.top.168 și a actului de partaj privind acest imobil; imobilul situat în Cluj-Napoca, Piața Mihai Viteazul nr.14 înscris în CF 1743, nr.top.689/2; imobilul situat în Cluj-Napoca, str.Dogarilor nr.6, înscris în CF 3635 nr.top.749. S-a mai cerut restabilirea situației anterioare de carte funciară.

În motivarea cererii,, intervenienții au arătat că, alături de reclamantul C.I., sunt moștenitorii defunctei C.P.. Reclamantul este nepot de frate al defunctului C.I., proprietar de carte funciară asupra imobilelor menționate în cererea de intervenție, alături de soția sa C.P.. Între cei doi proprietari de carte funciară s-au încheiat testamente reciproce pentru a exclude de la succesiunea lor colateralii privilegiați, primul care a decedat fiind C.I., succesor fiind soția supraviețuitoare, care a testat la 25 aprilie 1980 nepotului de frate a defunctului soț imobilul din Becaș, înscris în CF 8367 Cluj nr.top.13742. Pentru celelalte imobile, susțin intervenienții, au aceleași drepturi ca și reclamantul deoarece sunt moștenitori ai defunctei C.P., P.M.în calitate de nepoată de frate, iar B.P.L.în calitate de strănepot de frate.

Prin întâmpinarea din 8 aprilie 1999 reclamantul C.I.a cerut respingerea cererii de intervenție cu motivarea că în dosarul succesoral nr.2886/1988 s-a dezbătut succesiunea defuncților C.I.și C.P., că s-a emis un certificat de moștenitor în care sunt menționați ca succesori reclamantul și fiica acestuia C.M.I. și cât timp certificatul de moștenitor nu a fost anulat, intervenienții nu au vocație succesorală și nici calitatea de moștenitori ai celor doi defuncți. Investit inițial cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj-Secția civilă, prin sentința nr.165 din 30 aprilie 1999, a respins ca nefondate acțiunea introductivă de instanță și cererea de intervenție, soluție infirmată de Curtea de Apel Cluj-Secția civilă, care, prin decizia nr.43 din 7 martie 2000, a admis apelurile declarate de reclamant și intervenienți, a desființat sentința tribunalului și a hotărât reluarea judecății.

Tribunalul Cluj – Secția civilă, prin sentința nr.670 din 8 decembrie 2000, a admis acțiunea principală, astfel cum a fost precizată și completată formulată de reclamantul C.I.și a constatat nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în Cluj-Napoca , str.David Francisc nr.12. S-a dispus rectificarea CF nr.1666 Cluj-Napoca nr.top.168 în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și reintabularea dreptului de proprietate al foștilor proprietari C.I.și soția, născută B.P.. S-a constatat nulitatea absolută a actului de partaj realizat de Statul Român cu privire la imobil prin formarea a două parcele noi cu nr.top.168/1 și 168/2 și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară.

A fost obligat Statul Român să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Cluj-Napoca , str.David Francisc nr.12. Au fost declarate nule absolut contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobilul în litigiu, cu nr.33069/18 februarie 1997 de către C.M., cu nr.33268/25 februarie 1997 de către F.S. și cu nr.31295/27 noiembrie 1996 de către C.A... A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de P.M.și B.P.. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut și motivat că potrivit cărții funciare 1666 Cluj nr.top. inițial 168 asupra imobilului din Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12 a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea lui C.I.și C.P., iar ulterior, asupra aceluiași bun s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Român cu titlu de naționalizare, pentru ca în anul 1997 numărul topografic inițial să fie dezmembrat în două numere noi.

Prin trei contracte de vânzare-cumpărare imobilul a fost vândut foștilor chiriași C.M., succedată în proces de pârâtul C.D.Ioan, F.S., F.I.și C.A. .. Prin certificatul de moștenitor nr.2086/3 noiembrie 1988, emis în dosarul succesoral nr.2886/1998 s-a dezbătut succesiunea defuncților C.P. și C.I., constatându-se că au calitatea de moștenitori reclamantul C.I.și numita C.M.I., în cotă de ½ parte fiecare, în calitate de legatari cu titlu universal. Decretul de naționalizare a fost aplicat nelegal deoarece nu s-a probat că imobilul a fost închiriat în scopul obținerii de venituri, iar pe de altă parte proprietarii tabulari făceau parte din categorii sociale exceptate de la naționalizare. În temeiul art.12 din H.G.R.

nr.11/1997 tribunalul a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți cu privire la imobilul în litigiu, fără ca instanța să stabilească care a fost cauza de nulitate a fiecărui contract în parte. Cererea de intervenție principală a fost respinsă cu motivarea că prin certificatul de moștenitor nr.2086/1998 s-a constatat că au calitatea de succesori doar reclamantul C.I.și numita C.M.I. și câtă vreme certificatul nu a fost anulat, tribunalul a apreciat că intervenienții nu pot justifica calitatea de moștenitori ai defuncților proprietari tabulari.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de intervenienții P.M.și B.P.a fost admis de Curtea de Apel Cluj- Secția civilă, care, prin decizia nr.154 din 12 iulie 2001, a schimbat în parte hotărârea tribunalului în sensul că a admis în parte și cererea de intervenție constatând nelegalitatea actului de naționalizare a cotei de ½ parte din imobilul situat în Cluj-Napoca, fostă str.Dogarilor nr.3, înscris în CF 3635 Cluj, top.749. A fost respinsă “cererea privind imobilul cu nr.top.689/2 din CF 1743 proprietate a Statului Român, precum și petitele pentru rectificarea CF și restabilirea situației anterioare de CF a acestor două imobile”. De asemenea, alături de acțiunea introductivă formulată de reclamantul C.I.,s-a admis și cererea de intervenție formulată de P.M.și B.P.

cu privire la nelegalitatea actului de naționalizare a imobilului din CF 1666 Cluj, rectificarea CF, restabilirea situației anterioare, recunoașterea dreptului de proprietate și nulitatea actelor de înstrăinare. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, C.A.., C.D., F.S. și F.I.. Cu referire la apelul intervenienților, instanța a reținut că problema calității procesuale active a fost invocată și lămurită încă din primul ciclu procesual, “nefiind obligatoriu ca aceștia să-și probeze calitatea prin prezentarea certificatului de moștenitor”. S-a mai motivat că “ drepturile succesorale ale reclamantului și intervenienților asupra averii imobiliare, îndreptățirea unuia sau altora asupra culegerii moștenirii nu constituie obiectul judecății prezente….

Aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a probat existența unui legat universal în favoarea reclamantului, ci numai a unuia cu titlu particular”. Cu privire la apelurile pârâților, instanța a apreciat că nu au încheiat actele de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu bună-credință, din contră, în conivență cu Consiliul Local Cluj-Napoca și S.C. “ C.” SA, au recurs la cumpărarea unui bun care nu era disponibil vânzării conform art.9 din Legea nr.112/1995, iar “încheierea actelor de înstrăinare în frauda dreptului prioritar al urmașilor la reparațiune nu reprezintă altceva decât o operațiune speculativă sancționată cu nulitatea pe temeiul dispozițiilor art.966 C.civ.”. Împotriva deciziei dată în apel în termen legal au declarat recurs atât reclamantul C.I., cât și pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca , C.A.

.și C.D.. În recursul declarat reclamantul C.I.formulează următoarele critici: hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.888 C.civ., reclamantul fiind instituit legatar universal de defuncta C.P. și, cât timp intervenienții nu au cerut anularea certificatului de moștenitor prin care s-a stabilit această calitate, prevederile art.888 C.civ. sunt pe deplin aplicabile; existența legatului universal, înlătură de la succesiune alți moștenitori, aceasta rezultând în voința testatorului – mătușa intervenienților; susține reclamantul că “ stabilirea calității de legatar universal s-a făcut în baza unui testament, a cărui exemplar nu-l mai posed fiind depus la dosarul succesoral și nu în baza testamentului cu titlu particular autentificat sub nr.2803/1980.

Diferențele dintre cele două testamente erau evidente, atât cât privește persoanele beneficiare cât și întinderea drepturilor”; reclamantul critică soluția din apel, prin care s-a recunoscut intervenienților dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul din Cluj-Napoca, str.Dogarilor nr.3, imobil care nu mai există, construcția fiind demolată în urmă cu 30 de ani, iar pe teren s-au construit blocuri de locuințe; este criticată soluția din apel și cu referire la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca critică soluțiile adoptate în cauză, deoarece imobilul din Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12 a fost preluat cu titlu valabil, întrucât s-au respectat dispozițiile legale cuprinse în art.I și II din Decretul nr.92/1995, iar antecesorii reclamantului și ai intervenienților s-au încadrat în “categoria exploatatorilor de imobile”, figurând în anexa decretului cu un număr de patru bunuri nemișcătoare; acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă, deoarece acesta a făcut uz de prevederile Legii nr.112/1995, primind măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ; contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate de foștii chiriași cu respectarea legii deoarece la data încheierii actelor nu era promovată și nici notată în CF vreo acțiune în revendicarea bunului sau în constatarea nulității titlului statului, cumpărătorii fiind la adăpostul prevederilor art.33 din Legea nr.115/1938 și art.46 din Legea nr.10/2001.

Pârâta C.A. .susține în recursul pe care l-a declarat, că imobilul din Cluj-Napoca str.David Francisc nr.12 nu poate fi restituit reclamantului, deoarece a trecut în proprietatea statului cu titlu, “antecesorii reclamanților încadrându-se în categoria exploatatorilor de imobile”, iar “prin Decretul nr.92/1950 din proprietatea numitului C.I.s-au naționalizat un număr de cinci imobile”; în privința lui C.P. s-au aplicat corect prevederile art.V din Decretul nr.92/1950; greșit a fost soluționată acțiunea în nulitate promovată de reclamant întrucât contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu respectarea legii, la data cumpărării recurenta nu a fost notificată de existența unei cereri de retrocedare și nici nu a existat o conivență frauduloasă ori speculativă referitoare la dobândirea proprietății apartamentului.

Pârâtul C.D.reproșează instanțelor că au nesocotit probele administrate în cauză și că au ignorat buna-credință a antecesoarei recurentului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare la care fac trimitere prevederile art.46 din Legea nr.10/2001. Recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele care succed: Reclamantul C.I.a investit în cauză instanțele judecătorești cu o acțiune, completată și precizată ulterior, prin intermediul căreia a revendicat imobilul situat în Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12, naționalizat în baza Decretului nr.92/1950, a solicitat nulitatea partajului efectuat de stat după preluarea imobilului de către acesta și a invocat nulitatea absolută a celor trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași privitor la imobil.

Întrucât nemișcătorul nu a fost dobândit în nume propriu, reclamantul a susținut că este unicul moștenitor al proprietarei tabulare C.P., în favoarea căruia a testat soțul acesteia – C.I.– celălalt proprietar tabular -, și că în privința reclamantului devoluțiunea este testamentară. La rândul lor P.M.și B.P.au revendicat prin intermediul cererii de intervenție, alături de imobilul solicitat și de reclamant, un număr de alte două imobile ce au aparținut acelorași proprietari tabulari C.I.și C.P., de această dată intervenienții invocând devoluțiunea legală față de C.P., în calitatea lor de nepoată de frate, respectiv, de strănepot de frate. Din această perspectivă, instanțele nu au fost preocupate de a analiza, pe bază de dovezi fără echivoc, cerința existenței unei identități între persoana reclamantului, respectiv între aceea a intervenienților și persoana care este titulară a dreptului de proprietate în raportul juridic dedus judecății.

Astfel, ambele instanțe au socotit că reclamantul se legitimează procesual activ în privința calității de succesor al proprietarilor tabulari cu testamentul autentificat sub nr.2803/25 aprilie 1980 (fila 6 dosar judecătorie) și cu certificatul de moștenitor nr.2086/3 noiembrie 1988 emis de fostul Notariat de Stat Cluj în dosarul nr.2886/1988 (fila 18 același dosar). Or, din analiza ambelor înscrisuri rezultă că reclamantul a primit prin acel testament un legat cu titlu particular, respectiv o cotă ideală din imobilul situat în Cluj-Napoca, str.Colonia Lecaș, deci un alt bun decât cel revendicat în justiție și întrucât obiectul legatului a fost un lucru individual determinat, el nu putea conferi vocație decât pentru bunul singular testat (ut singuli).

Deși în tot cursul procesului reclamantul a afirmat că are vocație succesorală la întreaga avere a defuncților proprietari tabulari C.I.și C.P., numai în recurs s-a depus testamentul autentificat sub nr.5798/11 august 1981 de Notariatul de Stat Județean Cluj prin care a fost instituit legatar universal, alături de C.M., de către defuncta C.P.. De aceea, urmare a admiterii recursurilor, în rejudecare, se va verifica, pe bază de dovezi, dacă reclamantul a valorificat acest testament în termenele și condițiile prevăzute de lege și se va solicita depunerea certificatului de moștenitor nr.178/1984 al Notariatului de Stat Cluj întrucât din cuprinsul certificatului de moștenitor nr.2086/9 martie 1988 – exibat inițial de reclamant, rezultă că acesta din urmă reprezintă doar unul suplimentar față de certificatul de moștenitor nr.178/1984.

Întrucât atât acțiunea reclamantului în revendicare cât și aceea în nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași sunt acțiuni în realizare, reale și petitorii, prin care se urmărește valorificarea unui drept de proprietate dobândit prin succesiune, urmează ca în rejudecare să se verifice dacă reclamantul, inițiind singur acțiunile, a respectat regula unanimității, având în vedere că beneficiară a legatelor a fost, în măsură egală cu reclamantul, și numita C.M.I., aspect ce are prevalență, dar omis a fi observat și analizat de cele două instanțe.

Legat de exercițiul acțiunii în revendicare formulată de reclamantul C.I.este de observat că la fila 14 dosar apel se află Hotărârea nr.156/29 noiembrie 1999 a Comisiei județene Cluj pentru aplicarea Legii nr.112/1995 prin care reclamantului i s-a acordat, urmare a cererii și actelor depuse de acesta, suma de 328.813.272 lei cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul din Cluj-Napoca, str.David Francisc nr.12. Așa fiind, în rejudecare, instanța de trimitere urmează a analiza, pe bază de dovezi, dacă această hotărâre este ori nu definitivă (fie prin neexercitarea plângerii, fie prin respingerea acestei căi de atac), iar în caz afirmativ, se va decide dacă reclamantul are deschisă și calea restituirii în natură a bunului imobil pentru care I s-au acordat deja măsuri reparatorii conform legii.

Instanțele nu au lămurit nici aspectul privind legitimarea procesual activă a intervenienților P.M.și B.P.. În proces, aceștia au susținut că sunt moștenitorii legali ai defunctei C.P. în calitate de nepoată de frate și strănepot de frate, cu alte cuvinte au invocat devoluțiunea legală, astfel că, în lipsa certificatelor de moștenitor, proba cu actele de stare civilă efectuată de intervenienți, este total insuficientă. Astfel, nu s-a dovedit dacă și în ce condiții fratele autoarei C.P., numitul B.R., a acceptat și a dobândit succesiunea sorei, pentru ca apoi să se demonstreze că intervenienta a acceptat succesiunea tatălui său, iar intervenientul succesiunea bunicului. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin testamentele reciproce încheiate între defuncții C.I.și C.P.

se susține că s-a urmărit tocmai înlăturarea de la moștenire a colateralilor privilegiați, unul dintre aceștia fiind B.R.,autorul comun al intervenienților. Față de cele ce preced, recursurile reclamantului și ale pârâților vor fi admise, vor fi casate hotărârile pronunțate în cel de al doilea ciclu procesual, judecata urmând a fi reluată la Judecătoria Cluj-Napoca, competentă conform art.725 alin.2, teza a II a C.proc.civ., atât pentru lămurirea chestiunilor cercetate în cuprinsul prezentei decizii, cât și pentru a se analiza, sub formă de apărări, celelalte susțineri efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamantul C.I.precum și de pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, C.A. și C.D.împotriva deciziei nr.154 din 12 iulie 2001 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă. Casează decizia recurată și sentința nr.670 din 8 decembrie 2000 a Tribunalului Cluj, Secția civilă și trimite cauza , pentru rejudecare la Judecătoria Cluj Napoca. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.